Cadoul de la Mos Craciun, sosetele mele speciale si ce am pe andrele

          Luna asta am avut parte de multe surprize, dar despre una in mod special vreau sa va vorbesc astazi. Mosul a gasit cadoul perfect pentru mine si nu a mai avut rabdare pana in ziua de Craciun asa ca  iata-ma posesoarea unui cos pentru lucru de mana! Si nu e vorba de orice fel de cos, ci unul special, pe mai multe nivele si cu cateva accesorii incluse. Ta-dam!

 E triplu ca marime fata de cel vechi, cu mai multe compartimente pentru o organizare mai buna a instrumentelor. Cam asa arata desfacut! Abia astept sa-mi asez lucrurile in el.

Daca va spun ca mi-am terminat sosetele speciale pentru Craciun ma credeti? Stiti ce usor merg dungulitele acelea? Ca o vezi pe una gata, apoi mai zici hai inca una si inca una si tot asa pana raman treburile nefacute, dar dungulitele cresc vazand cu ochii...

Mie mi se pare ca seamana cu acadelele acelea baston din filmele americane. A trebuit sa le pun fundita rosie pentru ca ar fi fost mult prea simple altfel. Modelul de fundita e luat de pe martisorul cusut pe etamina ce l-am primit anul acesta cadou de la colega mea.

Da, am sosete speciale de Craciun, sosete ce se aseaza perfect pe piciorul meu. Asta e avantajul principal atunci cand iti faci singur haine. Cantaresc 76 g si sunt lucrate cu andrele de 2 mm.

 Ieri a nins putin si m-am bucurat ca vom avea zapada. Dar azi a iesit soarele si a fost caldut ca de inceput de primavara. Am inceput un proiect de iarna, lucrez cu "zapada". Firul e bucle, modelul simplu, lucrul merge repede. Sa vedem daca reusesc sa termin pana la sfarsitul anului.

Va doresc un Craciun minunat, cu oameni dragi alaturi, cu sanatate, bucurii, colindatori, bunatati pe masa si multe lucruri bune. Craciun fericit!

Ce se poate face din resturi de fire?

Am ajuns sa-mi placa sa lucrez cu resturi de fire, poate chiar mai mult decat cu ghemele sau sculurile noi. Aproape intotdeauna va iesi ceva unicat, ceva ce nu seamana cu nimic din ce au realizat altii. Asta e unul din motive pentru care m-am apucat de facut sosete din resturi de fire. Am deja 3 perechi si ele sunt intotdeauna perechile pe care le aleg primele din sertar cand e vorba sa ma decid ce port  in ziua respectiva.

 Am o pereche albastra, una mov si una in toatre culorile curcubeului.

Cu siguranta nu ma voi opri aici. Motanul meu e innebunit dupa toate ghemuletele astea. Sunt mici si sunt perfecte pentru el ca jucarii.

Pentru ca deja am adunat o jumatate de gentuta de cosmetice de astfel de resturi, m-am gandit ca as putea gasi o utilizare mai buna a lor, adica un proiect mai mare. Si am dat peste The beekeeper's quilt. 

Sursa: ravelry

Mie imi place sa stau pe jos atunci cand tricotez si o astfel de paturica din hexagoane colorate, umplute cu vatelina mi-ar fi de folos, plus ca as scapa de toate resturile pe care le am.

Sursa: ravelry

Sursa: ravelry

Ar mai fi si varianta cu paturica din patratele, dar nu va iesi groasa ca cea si hexagoane.

              Ma gandesc ca totusi pentru o astfel de paturica e nevoie de un gramaj destul de mare, ceea ce m-ar lasa fara materie prima pentru lucruri mici cum ar fi sosetele de genul celor de mai jos. Acestea au fost lucrate in cadrul unui proiect misterios. In fiecare saptamana , timp de o luna am primit cate un indiciu. Am avut nevoie de 5 fire in culori diferite, dar am fost incantata de cum s-au potrivit intre ele.

Voi ce faceti cu resturile de fire? Sau in ce v-ar tenta sa le transformati?

Castigatoarea darului de blog

               Tocmai ce am facut etragerea castigatoarei darului de blog. Am filmat si vorbit in acelasi timp ca sa vedeti ca soarta (sau Random.org) a fost cea/cel care a ales cine sa primeasca manuselele). Filmuletul inca se incarca (sper sa  nu dureze mult).

                 Sa nu fiti dezamagite daca nu ati castigat, cu siguranta mai aveti o sansa cat de curand, mai am cateva surprize in plan. Astept adresa de livrare pe emailul meu: povestile.andrelelor@yahoo.com. Multumesc! 

                                 

Decembrie alb

De cateva zile la noi e iarna si e atat de frumos! Azi s-a nimerit sa merg o bucata de drum pe jos, erau -1,5 grade, dar era soare si nu batea vantul. Desi cunosc drumul acesta pe de rost, de fiecare data mi se pare minunat, in orice anotimp.🌲

Chiar mi-a prins bine putina miscare, desi nu a fost vorba decat de cateva minute.
           Am intrat deja in atmosfera sarbatorilor de iarna si mi-a venit cheful sa fac sosete in dungi, ceva special pentru Craciun. Am ales alb si rosu, dar ma gandesc sa adaug si putin verde cand voi ajunge la glezne, caut un model interesant sa se potriveasca. Ma delectez cu sirop de struguri facut de noi in casa, are o culoare si o aroma! 🍇

Am de ceva timp o activitate pe care o practic in timp ce tricotez: ma uit la podcast-uri.pe youtube (in dauna treburilor de acasa). Am cateva preferate pe care le urmaresc regulat. Unul din ele e filmat de doua surori(una-i blonda, cealalta bruneta) ce s-au nimerit sa fie amandoua insarcinate in acelasi timp. Cea care are un baietel acasa asteapta acum o fetita, iar cea care are fetite asteapta un baietel. Au impletit niste lucrusoare pentru bebe atat de dragute! Sunt vesele, isi vopsesc singure lana, croiesc, cos, ce mai eu zic ca nu va plictisiti. Daca v-am starnit interesul, va las link-ul.

  O saptama usoara cu spor in tot ce v-ati propus.
Cu drag,

Alouette

       Alouette, gentille Alouette e denumirea unui cantecel pentru copii in franceza. De la el s-a inspirat Lisa Chemery cand a creat aceasta jachetica. Recunosc ca mie imi place cum suna denumirea mai mult decat semnificatia ei. :)

       
Prima data am remarcat forma jachetei, fixa in talie si larguta la poale, apoi manecile trei sferturi cu acelasi detaliu interesant.

           E lucrata in tehnica raglan, deci nu are cusaturi deloc, deloc. Manecile sunt lucrate circular. Am folosit nastureii floricica ce i-am cumparat cu ani buni in urma de la merceria din Karlovy Vary. Firul e luat si el demult, dar si-a gasit menirea in sfarsit, desi initial era destinat pentru un hanorac.

        
           A fost un proiect care a inceput cu cateva zile inainte de a pleca in concediu. Am lucrat doar bentita  cu gandul sa o iau cu mine in avion. Citisem ca daca proiectul e inceput si daca andrelele sunt din lemn, cei de securitete te lasa sa treci fara probleme. S-a nimerit sa plec intr-o zi de sarbatoare si  am lasat plasuta cu lucrul in bagajul de cala. Am avut totusi sansa ca locul  meu in avion sa fie chiar langa geam si am admirat privelistea tot zborul. A fost prima mea cursa cu avionul.

Apoi in fiecare seara, dupa ce toata ziua fusesem sa vedem locuri frumoase, ma bucuram sa lucrez cateva randuri la jachetica. Modelul cu floricele e atat de simplu de lucrat, dar de efect.
Acesta e originalul, pozele mele nu sunt facute la lumina naturala si nu redau in totalitate unicitatea modelului.

Multumesc pentru vizita, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.
Cu drag,

Dar de blog 2017

          Cautam un obiect care sa se potriveasca cu manuselele recent terminate pentru a le putea face fotografii. Fusesem prin magazine si am descoperit ca deja au aparut o gramada de decoratiuni de Craciun si asa mi-a venit ideea: omuletul din turta dulce primit de la prietena mea! Are exact culorile potrivite pentru ce-mi trebuia mie.

            Manuselele sunt mici, de copii pana in 2 ani. Lungimea lor totala e de 16 cm, iar a palmei (de la incheietura mainii pana in varful degetelor ) de 10 cm. Eu am aproximat ca se potrivesc copilasilor cu varsta intre 0-2 ani.
            La mine a venit iarna de astazi si sper ca manuselele sa fie un dar util.  Le-am lucrat din firele vopsite manual primite de la Luxuria Fibres.
Sunt moi, lucrate strans pentru a nu lasa frigul sa treaca prin ele si chiar in culorile Craciunului. Daca vi le doriti lasati un comentariu la aceasta postare pana pe 6 decembrie de Mos Nicolae cand voi face tragerea la sorti (in cazul in care va fi mai mult de un doritor).

In culori de toamna

Bine v-am regasit dragile mele cititoare! Am lipsit mult timp, am uitat chiar si parola pentru blog. Azi am recuperat-o. Noroc cu prietena mea care ma mai intreaba din cand in cand cand voi scrie o postare noua si i-am promis ca va fi saptamana aceasta.

                         Am avut o toamna in culori superbe, pe oriunde aveam treaba luam si aparatul de fotografiat cu mine. Floricelele din prima fotografie au fost imortalizate duminica , am observat ca cele care cresc pe langa pietre nu au fost atinse de bruma inca.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati lasat comentarii si imi cer scuze ca nu le-am raspuns celor ce m-au rugat sa-i ajut cu detalii despre tricotat. Voi incerca sa fac asta in curand.

Inspirata de nuantele toamnei am lucrat o pereche de manusi de care sunt foarte incantata. Pentru prima data am lucrat cate doua degete simultan si m-am straduit ca si culorile sa se alinieze la fel pe amandoua manusile.

Alt  proiect in lucru e esarfa mea in culori de toamna. Am desfacut inceputul ce vi-l aratasem in jurnalul de septembrie si am adaugat un fir cu ceva nuante de maro. Ce ziceti, arata mai bine asa?

Inca nu stiu daca va fi esarfa sau fata de perna. Pentru oricare din ele e la fel de mult de lucru. tinand cont ca lucrez cu andrele de2 mm. A treia optiune ar fi sa-l transform in fular circular si sa-l captusesc cu polar pe dinauntru.
        In alta ordine de idei,  anul acesta mi-au aparut primele fire de par alb( vreo 3-4), undeva in crestetul capului. Cand ma pieptan intr-un anume fel, se vad! Si sa stiti ca nu m-a intristat acest lucru, ci ma gandesc deja in ce nuanta ma voi vopsi cand va fi nevoie! Ar fi pentru prima data in viata. Voi cum ati ales culoarea la inceput?
        Deja se cam lungeste postarea mea si mai am cateva proiecte terminate ce se potrivesc acestei postari: o pereche de sosete a carui designer e Rich Ensor (v-am mai povestit eu de el cand v-am aratat niste sosete albastre) si o caciulita lucrata dintr-un fir ce l-am cumparat intr-o vacanta acum 9 ani. In sfarsit si-a gasit menirea.

Pisoiul meu care mereu cauta un loc cat mai caldut de cand a venit toamna a adormit cu nasul in patura. Nu s-a trezit nici macar cand l-am fotografiat.

De acum cred ca va veni iarna, diminiteata e o bruma groasa peste toate.

 Ne vedem cu bine la urmatoarea postare, am o colectie de prezentat intr-o anumita culoare, veti vedea tura viitoare! Va pup si va multumesc pentru vizita!

Jurnal de septembrie

Pentru astazi (data/ora)... 14 septembrie, ora 21:30

Afara ... e caldut, ca de inceput de toamna. Inca stau cu geamurile deschise pana noaptea tarziu ca sa beneficiez de aerul curat cat mai mult timp. Azi a fost vreme de maneca scurta, dar dimineata e cam racoare, doar 12 grade. 

Mă gândesc... daca sa adaug a patra culoare la proiectul in lucru. Parca ar merge un maro printre ele, nu? Folosesc cosuletul vulpita pentru a tine sculurile de lana la un loc, e foarte util. Multumesc Anca!

Am invatat ... ca pot iesi lucruri frumusele si din resturi de fire. Impletesc doua perechi de sosete, una in nuante  de albastru si alta in nuante de mov. E atat de interesant sa urmaresc cum se aseaza dungile!  Unul din dezavantajele resturilor  e ca nu vor iesi amandoua sosetele exact la fel, dar m-am obisnuit cu ideea, oricum eu sunt cea care le va folosi.

  

Sunt recunoscătoare pentru ... recolta de cartofi din acest an. 

Din bucătărie ... pere galbene, moi si zemoase... mmmm! 

 

Cu ce sunt imbracata ...  haine de vara inca.
 

Citesc ... Ben Hur de Lew Wallace. Sunt curioasa daca are legatura cu ce s-a intamplat in realitate.

 

Ceea ce astept (sper) ... concediul. Anul acesta a fost plin de schimbari si nu credeam ca voi mai prinde zile libere. Dar lucrurile se azeasa pe fagasul lor incet, incet. 

Ce mai mesteresc ... vestuta pentru schimbul la care particip. Mi-a placut atat de mult sa o lucrez, mai ales ca am avut parte de un fir destul de grosut si moale ca un puf. Partea cu mutrita a fost chiar putin stresanta pana am cusut totul la locul potrivit.

       Am primit o remarca ca nastureii nu se potrivesc pentru ca se uita vulpea la ei ca si cum ar vrea sa-i manance. 😛 Poate intelegeti de ce din poza de mai jos.

Ascult ... cum toarce motanul. 

  

În casa ... e caldut, miroase a musetel.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... sa fac fotografii.

 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nimic inca, am auzit doar ca va fi vreme frumoasa.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:  e drumul catre Moldovita. In fiecare vara ajungem in acest punct si de fiecare data mi se pare extraordinar.

 

 

  Cu drag,