joi, aprilie 30, 2020

Despre firul de catifea

          N-am tricotat deloc saptamana trecuta, am facut o pauza (de nevoie) de o saptamana si o zi. Cred ca va inchipuiti ca, dupa asa o perioada lunga fara andrele, asteptam cu nerabdare momentul cand voi putea sa lucrez cu ele. Problema mea era ca nu gasisem un proiect care sa ma tenteze, asa ca am decis sa ma uit printre firele pe care le am deja ca sa vina inspirația.
          In prima punga pe care am deschis-o am gasit un fir de catifea. Era o bobina pe care am cumparat-o in concediul din 2007 vizitand o piata locala. Tin minte ca m-a atras culoarea si faptul ca era mult fir pe bobina, vreo jumatate de kilogram. Pretul era de asemenea foarte convenabil, astfel incat n-am stat mult pe ganduri si am cumparat minunea. Planul meu era sa fac un hanorac"de catifea". Habar n-aveam pe atunci ca un astfel de fir nu se lucreaza usor.


         In toti acesti ani am incercat de mai multe ori sa-l transform intr-o haina, dar fara sorti de izbanda. Reusisem doar sa fac un ghem mare cu firul pus in doua (mare greseala). Fiind inelastic, lungimea celor doua fire difera si ajung sa am o bucla pe care trebuie sa o port pe toata lungimea firului, dar care uneori se incurca si tot ce pot sa fac e sa rup unul din fire si sa innod. Astfel se pierde din  calitate.
         Stiam deja toate acestea cand m-am decis sa-l folosesc. Ma bazam totusi pe cheful de tricotat pe care il aveam dupa pauza lunga. In acea zi am facut multe esantioane.  Prima data am incercat pe andrele de 4,5 mm cu firul pus in doua, dar nu iesea uniform lucrul. Apoi am incercat cu 5 mm si am avut acelasi rezultat. La fel si cu 4,75 mm. Apoi mi-am adus aminte ca am vazut pe un canal de youtube o combinatie a firului de catifea cu un fir de lana si iesise o rochita interesanta. Am incercat si aceasta varianta chiar pe doua numere diferite de andrele, dar nu mi-a placut rezultatul deoarece era prea mare contrastul dintre cele doua fire (cel de catifea are o nuanta foarte frumoasa de piersica si in tot stocul meu de fire nu mai am ceva asemanator). 
          Mi-a venit in schimb o alta idee de a incerca sa lucrez firul cu andrelele de 2 mm. Si da, mi-a placut cum iese, dar parea totusi o truda mult prea mare pentru a face un hanorac intreg, chiar si pe marimea unui copilas. Atunci m-am gandit ce-ar fi daca as incerca sa lucrez cu firul in doua dar cu andrele de 3,5 mm? Asta a fost varianta castigatoare!
           Partea buna a acestui fir e ca a rezistat cu stoicism tuturor acestor incercari ale mele. M-a mirat acest lucru pentru ca firul nu e deloc rezistent la rupere. Un alt avantaj e ca are o textura frumoasa, seamana cu un zid de caramida pe partea de dos a lucrului.


Nici pe fata nu arata rau. Voi pe care o preferati?


         Am inceput cu spatele hanoracului. Desi e pentru bebelusi i-am facut rascoieli pentru maneci si gat ca sa se aseze bine pe corp. Voi adauga si niste torsade in lucru, mi s-a facut dor sa lucrez cu ele. Nu multe, nu vreau un model incarcat si cred ca nici firul nu e potrivit pentru torsade. Inca ma gandesc ce model de gluga voi face si daca sa-i adaug buzunare.
           Desi firul nu se intinde deloc, materialul tricotat din el are elasticitate. Sunt curioasa cum se comporta la spalat. A incercat cineva din voi un asfel de fir? As fi interesata sa aflu parerile voastre.
           Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina



P.S. Ramurica  lângă care am pozat firul am pus-o in apa ca sa ma bucur de ea mai mult timp.




         
         
          

marți, aprilie 21, 2020

Hristos a inviat!

         Au trecut 10 zile de la ultima postare, zile pline de treburi. Am muncit cu drag, cu bucurie, ca in niciun alt an. Am facut curatenie in suflet si in casa asa cum n-am reusit de mult timp. Am  avut timp sa pregatesc bunatati pentru Paste pe care le-am savurat impreuna cu familia. Mesele impreuna intotdeauna binedispun.  Am ascultat slujba Invierii, stand in picioare, in fata icoanelor cu lumanarea aprinsa. Recunosc ca am plans la inceputul slujbei de emotie. A fost un Paste diferit, dar deosebit in acelasi timp.
         N-am mai avut timp nici de stiri, nici de statistici, iar sufletul meu s-a mai linistit. Azi am muncit de acasa si am vorbit cu sefa mea o bucata buna de timp. Cine stie cand vom reveni la servici, dar deocamdata incerc sa nu ma gandesc la acest lucru.
         Vremea e minunata, au inflorit pomii, arata ca niste mirese. Fac  ture de la usa pana la poarta si inapoi. Mi-e tare dor de plimbarile in aer liber, dar stiu ca va trece ceva timp pana voi putea sa ma bucur de ele.



Apreciez zilele in care sunt nevoita sa platesc facturi sau sa fac cumparaturi, atunci pot admira primavara. Ultima data am iesit din casa pe 14 aprilie. A nins cu niste fulgi foarte, foarte mari, apoi a plouat. Dar mie mi s-a parut cea mai frumoasa zi, am si facut cateva fotografii pe care le impartasesc cu voi.







         Saptamana trecuta am avut rabdare  pentru a lucra esantioane. Inspiratia a revenit, un motiv fiind acela ca se va naste un bebe anul acesta (pentru care imi doresc sa lucrez ceva).


        Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,


sâmbătă, aprilie 11, 2020

Sosetele lunii aprilie si cateva idei pentru proiecte viitoare

         Azi va fi vorba despre sosetele lunii aprilie, dar aprilie 2019. E luna in care sunt inflorite viorelele, care cu albastrul lor m-au facut sa aleg nuanta firului pentru sosete. Modelul l-am mai lucrat candva pe mov (il puteti vedea aici), dar sosetele le-am daruit nasei mele. E unul din acele lucruri pe care as putea sa-l repet de mai multe ori pentru ca jocul torsadelor nu te lasa sa te plictisesti in timpul lucrului.


        Motivul lipsei mele de pe blog in aprilie: am inceput reconditionarea mobilei de bucatarie, lucrata de tata acum 10-15 ani in urma. Cu ocazia asta s-a scos tot din dulapuri si sertare, spalat, sortat, asezat la loc. S-a schimbat culoarea manerelor si a usilor, arata mult mai bine decat inainte
         Facem in fiecare zi mancare proaspata, dar incercam sa folosim cat mai mult din produsele pe care le avem deja acasa. Astfel merele culese de noi anul trecut au devenit placinte (mama m-a invatat retetele ei in aceasta perioada), iar la sugestia prietenei mele am adaugat mere rase in compozitia de clatite si a iesit ceva foarte bun si apreciat de ai mei. Am mai facut coltunasi cu visine, dar si cu varza.
         Lucrez  la fustita mea neagra aproape in fiecare zi si nu ma plictisesc desi am desfacut deja de cateva ori. Prima data a fost atunci cand facusem inmultiri prea multe in zona taliei si fustita iesea clos.A doua oara am desfacut pentru ca s-au rupt andrelele. Chiar mi-a fost frica de acest lucru in momentul in care le-am pus la lucru. Altele mai groase nu aveam, asa  ca a trebuit sa desir cativa zeci de centimentri lucrati. A treia oara am desfacut pentru ca am gasit un ochi lucrat gresit si asta cand ajunsesem la 75 cm lungime!  Asta e, ma mir si eu de rabdarea mea. Se pare ca imi doresc prea mult asa o fustita.
       Au inceput sa-mi umble prin cap tot felul de idei pentru viitoare proiecte. Am inceput sa fotografiez materialele impreuna cu firele pentru a nu pierde inspiratia. Hai ca va arat si voua! Le-am pozat chiar pe covorasul de toporasi ce e inflorit la noi in curte.




         Vreau sa va multumesc pentru parerile voastre lasate la postarea trecuta  E important pentru mine sa vad si un  punct de vedere sincer  in privinta unor modele care ma inspira.
         Cautand pozele sosetelor lunii am dat peste cateva poze de anul trecut pe vremea asta si vreau sa le impartasesc cu voi.



Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...