Poze de toamna si un proiect in curs de executie

         A venit vremea de purtat pulovere din nou! De purtat, dar si de lucrat. Vara imi vine greu sa scriu despre lana, dar cand vine vremea rece parca am alt avant. Azi a plouat, o ploaie rece, dar inca era cu tunete si fulgere.  Azi a trebuit sa merg pe jos vreo 3 km, dar datorita culorilor care imbraca padurea a fost o placere. Noroc ca am fost inarmata cu umbrela, dar si cu pelerina de ploaie. Ce mult conteaza cand iti poarta cineva de grija si iti spune sa le iei cu tine dimineata. Am ajuns acasa putin infrigurata (manecile de la cot in jos erau ude de la ploaie), dar dupa o supa calda si o felie de tort cu nuca (de la vecinul care isi serbeaza azi ziua) mi-a venit cheful sa scriu o postare.
         

       Pe drum am cules o floare care are una din nuantele firului cu care lucrez patratelele pentru husa. Poza e de azi. Astea sunt ghemele care mi-au mai ramas de lucrat si cele doua teancuri de dungate.

        La sfarsitul lunii septembrie am numarat  50 de patratele terminate. Istoric: 25 de bucati in iulie, 16 in august si doar 9 in septembrie. Se observa entuziasmul, nu?  Asta imi aduce aminte de ciclul de viata al unui proiect handmade .

 Se pare ca nu sunt singura care gandeste asa... Dar sa-l traduc :
Perioada 1 (roz) Start Uraaa! Un proiect nou! Sunt asa de incantata! Va fi grozav!
Perioada 2 (rosu) OK, va fi mult de lucru. Dar va merita! Grozav!
Perioada 3 (galben) Hm, lucrez de cateva zile deja. Si am inaintat doar atat!Iar m-am intins mai mult decat imi e plapuma?
Perioada 4(verde) Hei, sunt aproape de jumatate!
Perioada 5 (bleu) Of, sunt abia la jumatate.
Perioada 6 (gri) Stii, cel/cea pentru care lucrez proiectul nici macar nu il merita.
Perioada 7 (negru) Urasc pe toata lumea. Nu va mai exista niciodata  lumina sau bunatate. Acum e doar disperare.
Perioada 8 (mov) Gata! Uraaaa! Abia astept sa incep un proiect nou!

        Am fost cuminte si am ascuns firele la fiecare doua-trei patratele terminate ca sa nu-mi fie greu la sfarsit. Si asa voi avea mult de cusut atunci. Visez insa deja la cum va arata cand va fi gata. Imi place efectul acela optic pe care il dau patratele unite, chiar daca nu exista doua patratele identice. Voi vedeti romburile formate?

Motanul imi tine companie. Acum cauta locuri cat mai caldute si mai pufoase pe care sa doarma. Pernutele invelite in fire de lana sunt foarte ademenitoare.

A ramas la fel de pasionat de ghemele mele, noroc ca nu le strica in timp ce se joaca cu ele.

Mai am o poza sa va arat si gata! Nu va mai plictisesc azi! Bradutul nostru e deja impodobit cu ghirlade naturale rosii. Ador perioada asta a anului  si toate culorile toamnei.

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand!

Valentina

Mozaicul lunii iulie 2019

        Am vazut la Irina de la Dulce casa ca a postat mozaicul lunii iulie acum cateva zile. Si m-a inspirat ca sa-l fac si eu pe al meu.
        A fost primul iulie din viata mea ( din momentul in care am intrat in campul muncii) cand am avut concediu de odihna in aceasta luna. O saptamana si o zi! Toate pozele din acest mozaic sunt din concediu, ordinea in care le-am vazut difera un pic.
        Minionii aceia realizati din cauciucuri reciclate, alaturi de bicicleta impodobita cu flori  mi-au atras atentia imediat ce am coborat din autocar la o benzinarie in drum spre vacanta. Era in toiul noptii, eram somnoroasa, dar mi se activase deja acea stare de concediu.  Am vazut si la noi in oras cauciucuri sub forma de ghiveci si chiar mi s-a parut o idee grozava.

Florile acele albe sunt de la cactusii care ne-au intampinat la sosire in curtea gazdelor noastre. Parca inflorisera special pentru noi. Pana seara s-au ofilit, asa sunt ele, tin doar o zi.

Acum sa va spun de cel mai frumos loc vizitat, o particica din Delta Dunarii. Inca de pe cand am inceput sa citesc blogul lui Catrinel mi-am dorit sa ajung in acele locuri. Si iata ca dorinta s-a implinit dupa ani buni, dar a meritat din plin.

       Acesta a fost locul de plecare, se vede o particica de apa si toata marea aceea de verde. A fost o plimbare de vis, atata liniste, numai plescaitul apei se auzea. Primul lucru care l-am vazut in apa a fost un sarpe! Innota tacticos, nici nu ne-a bagat in seama. Apoi o multime de pasari, de pestisori, libelule din acelea albastre, nuferi pe intinderi foarte mari si tot felul de cabanute construite pe mal in care se odiheau turistii. 

        Am avut parte si de putina adrenalina cand, in timp ce ne plimbam noi pe canale si lacuri ,prin sistemul Roalert se anunta furtuna... Dar am avut noroc sa nu ne prinda ,doar o vedeam  pe partea opusa...

  Am mancat primul bors de peste (cu sturion si somn) din viata mea si mi-a placut mult! Si apoi o scrumbie la gratar. ...Delicios!

Din mozaicul lunii nu putea sa lipseasca poza cu proiectul in curs, nu-i asa? La inceputul lunii nu aveam nimic pe andrele, dar m-am chinuit o saptamana sa gasesc ceva pe care sa-l pot lua cu mine in concediu. M-am oprit la o paturica din patratele, modelul acesta:

O voi face dintr-un fir folosit mai demult la sosete. Am cumparat o bobina intreaga, dar am folosit vreo 80 grame pentru o pereche de sosete. Voi lucra atat cat imi ajunge firul caci vreau sa-l folosesc pe tot. Am facut proba pentru un patrat inainte de a pleca in concediu, iar motanul meu "m-a ajutat".

 Am lucrat cateva patratele in concediu, dar va voi povesti mai multe despre ele intr-o alta postare. 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand! 

Miercurea fara cuvinte - Albastru

Provocare gazduita de Carmen

Sosetele anului 2019

        Azi va voi arata sosetele incepute in acest an. Particip la o provocare care presupune sa lucrezi sosete doar din firele ce le ai cumparate inainte de 1 ianuarie 2019. Adica un fel de 365 zile fara a cumpara fire noi, dar si un motiv bun pentru a le folosi pe cele vechi.
        Pot sa ma laud ca am deja un an si jumatate de cand nu am cumparat fire? Deloc, de nici un fel.  Si diferenta se cunoaste. Anul trecut am folosit 1,8 kg de ata, iar asta se traduce prin 5,8 km de fir tricotat. Anul acesta cred ca va fi si mai mare gramajul, caci voi lua in calcul si salteluta mea colorata. 
         Ieri, in drum spre dentist, am intalnit doua doamne care tricotau pe o bancuta in fata blocului. De fapt una tricota, iar cealalta croseta. Le-am zambit si m-am grabit sa nu pierd programarea la dentist. Cand m-am intors, nu mai erau. Iar eu aveam o pereche de sosete cu mine in geanta ca sa nu ma plictisesc in timp ce-mi asteptam randul la dentist...
        Hai ca am luat-o pe langa subiect, era vorba sa va arat sosetele de anul acesta. De fapt, va voi arata doar inceputul fiecareia in ordinea cronologica. La sfarsit de an le voi face o poza impreuna. Chiar sunt curioasa cate voi reusi sa termin.
        Asadar, prima inceputa in ianuarie, cu gandul sa ma pregatesc pentru Sfantul Valentin (de aici atatea inimioare).💕

          A doua pereche e inceputa in februarie si e destinata tatei. Lui nu i-am lucrat decat o pereche pana acum. Am trisat un pic caci am folosit andrele de 2,5 in loc de 2 mm si un fir putin mai gros.

In luna martie deja rasarisera ghioceii cand am inceput sosetele dintr-un fir cu 5 nuante de albastru.

In aprilie inflorisera viorelele, ele m-au inspirat sa aleg tot o nuanta de albastru.

In mai era cald, frumos, inflorit si  am ales o culoare vibranta,  pe eticheta nuanta se numeste Rust (rugina) Modelul e unul misterios cu 4 indicii.

In iunie tot culori calde am folosit, modelul e inventat pe loc, ceva simplu care sa nu necesite multa atentie. .

       Am observat ca mai sunt si alte blogherite care fac o astfel de provocare, dar putin diferit, adica o pereche de sosete pe luna fara alte conditii. E vorba de Catrinel si Ghemuletul incalcit. Anca stiu ca voia sa faca cate un sal pe luna.
        Ce voi face eu cu atatea sosete? Probabil ca le voi darui, dar le pastrez pana la sfarsitul anului ca sa fac poze cu toata gramada terminata. 😊
        Ieri am descoperit pe youtube un canal de tricotat in romaneste! Va voi povesti mai multe despre el intr-o postare viitoare.

       Pana atunci va multumesc pentru timpul petrecut pe blog si ne vedem in curand!

Cu drag,

Despre tricotatul in public

            Pe 8 iunie 2019 a fost Ziua mondiala a tricotatului in public. Chiar stiu cateva grupuri care s-au adunat si au sarbatorit impreuna tricotand sau crosetand in parc (chiar si la noi in tara). N-am avut pana acum ocazia de a sarbatori aceasta zi cu un grup, dar am citit cateva istorisiri. O sa redau doua dintre ele.

            Undeva prin Franta, intr-un parc, o tanara statea pe iarba si tricota. Se apropie o fetita de ea (6-7 ani) si incepe sa-i puna intrebari (ce face, ce are in mana, la ce foloseste, etc). Dupa ce i se explica ca e inceputul unei jachete, ca se numeste tricotat, ce sunt andrelele si firul, ca dureaza ceva timp pana e gata lucrul , fetita o intreaba cu voce tare incat intorc capul si cei din apropiere: " Esti asa de saraca incat trebuie sa-ti faci singura hainele?!"

            Alta intamplare, de data asta localizata in holul de asteptate al unui cabinet medical. O doamna impletea de zor la niste sosete de lana. O alta pacienta, care statuse cu ochii pe ea atata timp cat se aflase acolo, dupa ce iese de la consultatie se apropie de cea care tricota si o intreaba furioasa: " Stii cate animale au trebuit sa moara ca tu sa poti face asta? Si apoi a iesit val-vartej pe usa. Cealalta a ramas stupefiata, fara a putea sa-i dea macar o replica.

            Mie mi s-au parut comice in felul in care au fost povestite, dar judecand dupa reactii mai e destula lume care inca nu stie ce presupune tricotatul.

         Ultima data cand am tricotat eu in public a fost cand am avut de asteptat la coafor. Stiam de la inceput ca va fi nevoie sa astept, asa ca am luat cu mine un ghem  din care sa lucrez hexagoane pentru "Gradina cu flori tricotate" Binenteles ca am atras atentia asupra mea si am fost intrebata despre ce lucrez, mi s-a cerut sa arat ghemele si apoi discutia s-a intins pana a venit randul meu. Am primit calificativul " Asta e munca de chinez batran". 😊 Dar timpul de asteptare a trecut asa de repede si m-am ales cu un hexagon aproape terminat.
        Si mai am o intamplare, de data asta in timp ce eram intr-un mijloc de transport in comun. La drum intotdeauna iau andrelele cu mine. Nu era aglomerat in acea zi si in spatele meu statea un adolescent. In timp ce eu mutam concentrata ochiurile de pe o adrea pe alta, simt o mana intinzandu-se deasupra capului si un clic ca de fotografie. Am zambit doar si nu m-am intors, dar se pare pare ca baiatul descoperise "un dinozaur".

Voi tricotati/crosetati/coaseti in public? Ati avut vreodata parte de intamplari care sa merite a fi povestite?

Miercurea fara cuvinte -Flori salbatice de vara

 E pentru prima data cand particip la provocarea lansata de Carmen - Miercurea fara cuvinte.

Jacheta dantelata "Gem de lamaie"

Pentru postarea asta am facut in alt fel decat de obicei. Am ales intai toate fotografiile ce m-au inspirat si abia apoi imi caut cuvintele sa descriu procesul de fabricatie.

         Totul a inceput cand a inflorit forsythia. Erau zile ploioase de primavara, dar arbustul acesta si cu lalelele ( in aceeasi nuanta de galben) erau cele care faceau ca totul sa para insorit. Am folosit un fir cumparat in vacanta din 2008 ( a avut ceva ani de asteptat pana sa gasesc proiectul pereche).

         Am lucrat esantionul pe andrele de 2 mm, apoi  pe cele de 2,5 mm. M-am hotarat sa le folosesc pe cele mai mici la modelul jerse, iar pe cele mai groase la modelul dantelat.

Modelul ce m-a inspirat este #12 Cardigan de la Sublime yarns. Acesta e al doilea proiect din seria celor 9 programate pentru anul acesta.  

Desi imi placea gulerul original foarte mult am renuntat la idee caci nu imi ajungea firul . Am incercat un guler rotunjit (care nu a iesit cum voiam) si mi-a rams doar ghemuletul din imaginea de mai jos (cativa metri).

Am folosit modelul dantelat si la manecute pentru simplul motiv sa nu ma plictisesc lucrand la ele.

Am lucrat la jachetica o luna si in tot timpul acesta pe oriunde mergeam faceam cate o fotografie care avea ceva galben in ea. Aceste imagini m-au motivat sa continui lucrul si m-au motivat atat de mult incat si urmatorul proiect va fi tot intr-o nuanta de galben. :) Pun doar cateva din ele, bine?

Un alt lucru de care nu sunt pe deplin multumita sunt nastureii. Am ales 5 feluri si am zis ca va cer parerea pe care sa-i pun, dar cand am lucrat benzile pentru nasturei am gresit si am facut 6 gaurele in loc de 5. 

        Nu au ramas optiuni pentru nasturei, dar ma puteti ajuta sa aleg o denumire pentru jachetica. Ce ziceti? Lasati un comentariu, m-as bucura sa ma jutati sa aleg un nume pentru acest cardigan. Sau macar votati la sfarsitul postarii pentru "Imi place" sau "Nu-mi place".

A, sa nu uit. Maria si Ghemulet m-au intrebat in postarea cu salteluta mea colorata ce unealta folosesc pentru ascunsul firelor. Am facut fotografia langa un ac si o foarfeca. Voi incerca sa fac si un filmulet ca sa vedeti cum functioneaza.

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog.

Cu drag,

Valentina