duminică, aprilie 03, 2022

Sosete cu parfum de vacanta

          Am in plan de mult timp să scriu o postare, dar ochii mei refuza sa coopereze cu mine. Incerc sa-mi revin dupa o perioada obositoare, sa-mi asez gândurile si sa prind putina inspirație.   

          Azi e duminica, 3 aprilie 2022 si ninge cu fulgi mici, mici, dar e un vant foarte rece. Am fost la o plimbare prin oras si in ciuda vremii ca de iarna, am observat multe semne de primavara.

           M-am tot gândit ce sa va arat in prima postare, dupa pauza asta lunga pe blog. Am ales o pereche de sosete ce le-am început cu doua zile înainte de a pleca in vacanță. Era vara si cald, voiam un proiect mic care  sa-mi țină companie pe drum, caci aveam de mers cateva sute de kilometri. Am ales un model pe care l-am mai lucrat, dar destul de complicat ca sa-mi tina interesul treaz.


         Am avut 3 zile de vacanța  in care am vizitat multe si m-am intors acasa cu o soseta lucrata pana la nivelul unde incepeau cresterile pentru călcâi, deci n-am avut mare spor. In schimb, m-am bucurat de oameni frumosi, peisaje minunate si multa relaxare.  Chiar azi am revăzut o parte din pozele din vacanta. Va voi arata si voua ce m-a impresionat cel mai mult... e vorba de caii din Padurea Letea.




          Era o zi călduroasă, iar cand ajunseram noi acolo caii tocmai veniseră sa bea apa.  A fost ceva nemaipomenit pentru mine sa vad caii aceia atat de frumoși si liberi.
          Revenind acasa m-am luat cu treburile zilnice, iar sosetele m-au așteptat cuminti pana am avut iar timp de ele. Dupa aproape o luna am terninat prima soseta. Cea de-a doua a mers cam in acelasi ritm.
Le-am terminat abia la sfarsitul toamnei si am prins una din ultimele caldute cand padurea parea de aur ca sa pot face o sedinta foto. M-a ajutat prietena mea, a avut multa rabdare pana am facut toate acele poze. Voi atasa aici o parte din ele.



          M-am gandit sa organizez un dar de blog si sa le daruiesc cuiva, dar pana la urma am intrebat in grupul cu prietene  si cineva si le-a dorit destul de mult ca sa le ia acasa.

Daca doriti sa vedeti si prima varianta a acestor sosete, puteti da un click aici

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne revedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,



joi, aprilie 01, 2021

Caciulita "măr verde"



       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 


          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄


         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

sâmbătă, martie 20, 2021

Jurnal de lucruri bune si ce am acum pe andrele


        E sambata dimineata, dar trezirea a fost la ora 4. Si daca tot am timp liber până sa plec la servici,  mi-a venit ideea sa scriu o postare. S-au întâmplat o gramada de lucruri bune de cand am scris ultima data, asa ca postarea aceasta le va fi dedicată. 
         Una din dorintele mele exprimată pe blog a fost sa merg la servici.  Ei bine, asta s-a întâmplat la scurt timp dupa ultima mea postare.  Un loc de munca nou la care m-am dus cu entuziasmul cu care mergi de obicei la primul loc de munca.  Tin minte cum in prima dimineata, pe drum, mi-a iesit in întâmpinare o vulpita (si inca una foarte ingrijita si pufoasa, care semana perfect cu cea lucrata de mine).  A stat si s-a uitat pentru cateva secunde la mine, apoi a disparut. Gândul m-a dus la Anca, caci ea spunea ca pentru dânsa vulpita înseamnă prietenie.  Drumusorul pe care merg la servici, seamana destul de bine cu cel vechi, aceeasi străduță pietruita, cu o bisericuță  si cu peisaje minunate.  Va voi arata si voua, doar  ca pana acum n-am apucat sa fac prea multe fotografii caci nu mai merg pe jos, ci sunt șofer (începător). 
         N-am renuntat nici la vechiul  servici  (la care merg in weekend) si asa m-am trezit cu toate zilele ocupate. Fiind cu ochii in calculator toata ziua, nu am mai gasit energie ca sa pot scrie si pe blog, dar nu l-am uitat.  La un moment dat, imi doream o secretară,  eu sa dictez, iar ea sa scrie postari. 😄
           Timpul liber a devenit ceva foarte prețuit, la fel ca si întâlnirile cu prietenii, plimbările pe jos, tricotatul, lucrul in grădină.  Treburile din gradina s-au dovedit a fi un fel de concediu pe care il asteptam cu nerăbdare după atat timp de stat pe scaun.  Anul trecut mama a semanat flori de ochiul boului intre straturile de legume si parcela cu capsuni.  Iti încântau ochii de fiecare data cand le vedeai. 
           

      Culorile lor atat de vesele m-au inspirat in a lucra sosete. Am ales un model foarte simplu care sa nu necesite atenție ci sa poată fi lucrate pe pilot automat. 

          In duminicile libere prietenii mei m-au luat cu ei si astfel  am reușit sa vizitez locuri minunate si sa ne facem amintiri de neuitat. Una din cele mai frumoase mănăstiri  vizitate care mi-a ramas in suflet...


         N-am renunțat la andrele, desi timpul alocat lor a scazut considerabil. Acesta e cel mai recent proiect inceput. Culorile lui ma duc cu gandul la ghioceii abia rasariti in zapada si un cer luminos de primavara. Saptamana trecuta am ajuns iar în  poienita cu ghiocei si am facut poze special pentru voi. Au rasarit dragii de ei, desi e inca zapada.



         As mai avea de scris, dar se face ora la care trebuie sa merg la servici.  E o postare pe care am scris-o de pe telefon,  sper sa fie  bine asezata in pagina si fara greseli. Va multumesc tuturor celor ce ati trecut pe aici si nu m-ati uitat. Nu pot promite ca voi scrie mai des, dar ma voi strădui.  Voi face in asa fel incat sa raspund si comentariilor voastre, caci acestea in primul rand au darul de a ma face sa continui de a scrie pe blog .
          Va doresc sanatate si spor in toate! Ne vedem cu bine la postarea viitoare!
 
 
 
 

marți, iunie 16, 2020

Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)
         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.
        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.
        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.


        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina


         

duminică, mai 31, 2020

Jurnal de mai 2020

Pentru astazi (data/ora)... 31 mai, ora 20

Afara ... ploua, e racoare, dar e un lucru bun caci te poti plimba fara sa intalnesti multi oameni. 

Mă gândesc... sa-mi tranform hobby-ul in munca, temporar. Nu stiu daca va vrea cineva sa cumpere ceea ce impletesc sau daca va fi rentabil, dar cel putin voi incerca.

Am invatat ... ca lucrurile se pot schimba cand nici nu te astepti. Acum 8 ani am primit de la o prietena un pui de floare. Luna aceasta a inflorit pentru prima oara.  Am urmarit cu mare interes evolutia de la un boboc alb cat un varf de gamalie pana la o floare superba roz aproape cat mana mea de mare.




Sunt recunoscătoare pentru ... voi, cei care ma cititi si scrieti comentarii. Am cusut nastureii inimioara la hanoracul de catifea dupa ce am vazut ca majoritatea celor ce au scris comentarii au preferat varianta aceasta.

 Din bucătărie ... supa de legume si pizza facuta de noi ieri din aluatul ce a ramas de la paine. Si poale-n brau.
 
Cu ce sunt imbracata ... tricou cu maneca lunga, pantaloni subtiri si sosete tricotate. 😄

 
Citesc ... Moartea unui presedinte de William Manchester


Ceea ce astept (sper) ... sa gasesc un loc de munca. Mi-e dor sa merg la servici. 

Ce mai mesteresc ... un maieut cu fundite pentru o fetita de 7-8 ani. Am pornit de la o idee gasita pe pinterest  si a trebuit sa adaptez ca sa pot folosi firul de bumbac pe care il aveam.

Ascult ... huruitul laptopului, e batranior deja.
  
În casa ...  e plin de flori, craciunitele m-au incantat cu frumusetea lor toata luna mai. Unele frunze au avut si cate 4 boboci.





 


Unul dintre lucrurile mele preferate ... plimbarile prin ploaie din ultima vreme.




 
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... doar somn, mai sunt doar cateva ore pana luni.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: 



      Din plimbarea de azi
   

Cu drag, Valentina

duminică, mai 17, 2020

10129 de pasi

           Azi am facut o plimbare lunga dupa mult timp de stat in casa. Am ales sa ies pe ploaie sperand sa nu fie foarte multi oameni pe strada si sa ma pot plimba fara masca (oare numai mie imi e greu sa respir cu ea pe fata?). Am ales sa  ma duc in apropierea casei si sa ma invart pe niste stradute paralele cat ma vor tine picioarele sau pana se termina ploaia.

           Am savurat din plin momentele petrecute in aer liber si m-a imbatat cu parfum de liliac. Binenteles ca am facut si cateva poze, in special florilor intalnite pe drum. Binenteles ca le voi impartasi cu voi.




   
 

           Cat a durat ploaia am intalnit foarte putini oameni, doar doua cupluri de peste 60 ani. Unul din cupluri a avut aceeasi idee ca si mine, adica sa se plimbe pe aceleasi stradute paralele. Dupa ce ne-am intalnit pe 3 dintre ele (venind din sensuri opuse), ne-am zambit, iar eu am decis sa o iau la stanga si sa schimb traseul.


         Am reusit sa fac 7 kilometri pana s-a terminat ploaia. Apoi am inceput sa intalnesc din ce in ce mai multi oameni si m-am indreptat spre casa. Va las cateva "urme" ale plimbarii.

       
         Privirea mi-a fost atrasa de un copacel cu niste fructe(?) neobisnuite. Desi am trecut de nenumarate ori pe acolo pana acum nu am observat copacelul. Stie cineva ce sunt? Nu sunt mai mari decat ciresele.

       
        Am intalnit si o familie de pisicute. Mai era un puiut negru ascuns intre ei, dar nu am vrut sa le deranjez ca sa fac o poza din alt unghi.




        Sper ca voi sunteti bine si sanatosi. Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la postarea urmatoare.
Cu drag, Valentina



miercuri, mai 06, 2020

Sosetele lunii mai si o cerere de idei






          Anul trecut pe vremea asta aveam in lucru o pereche de sosete ruginii (desi din poze par mai mult portocalii). Nu am lucrat prea des sosete dantelate deoarece aveam impresia ca gaurelele nu tin de cald, dar m-am inselat. Nu e mare diferenta intre cele pline si cele dantelate. Sa zicem ca cele dantelate pot si purtate cu succes primavara si toamna, iar cele fara gaurele iarna. 
           Modelul  e gratis si a fost unul misterios cu 4 indicii. Se numeste Shield Maidens, iar creatoarea lor e Adrienne Fong. Designerul a pierdut lupta cu cancerul in toamna anului 2019, dar a lasat in urma ei aproape 90 de modele de sosete. Cel mai mult ii placea sa faca sosete dantelate si cu margelute aplicate. Cele ce le vedeti mai sus sunt ultima ei creatie.
         

         Sa revin la lucruri mai vesele. Am terminat hanoracul din catifea si as avea nevoie de ajutorul vostru in alegea nastureilor. Am incercat sa fac fotografii clare, dar pana la urma a trebuit sa le editez ca sa adaug o poza in care sa se vada nasturele mai bine, plus o vedere de ansamblu asupra felului cum se potriveste hanoracului. Iata cele 6 variante, voi pe care ati alege?






          Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...