Sosete tricotate imperfecte

            Nu stiu de ce, dar mie imi aduc aminte de primăvară aceste sosete.  O fi verdele acela crud de vină  sau poate rozul (deși in poze a iesit cam rosu), cert e ca le asociez cu o zi însorită de primăvară. 

          Firul il păstram de mult timp, tocmai din 2013, cand am cumpărat vreo 12 sculuri de fir special de șosete. Trebuie sa caut pe blog, caci le aveam fotografiate împreună (pentru a alege unul din ele si a-l tranforma in sosete si a le da ca dar de blog).

         Uitându-mă acum la ele,  imi dau seama ca le-am folosit  aproape pe toate, cred ca a ramas doar unul nefolosit.  Ar fi interesant sa fac un colaj de poze cu sosetele ce au iesit, așezate măcar aproximativ in aceeasi poziție.  

          Cred ati recunoscut firul in toată grămada aceea, nu? L-am impartit in doua cu gandul de a lucra doua șosete simultan, dar mai ales pentru a iesi identice. La inceput s-au asezat perfect dungile, dar la călcâi, unul din ele si-a schimbat secvența de culoare!

          A trebuit sa rup unul din fire ca sa semene sosetele intre ele. Mi-a părut rau, dar n-am avut ce face. Planuisem sa le dăruiesc cuiva anume si chiar imi doream sa le poarte.

          După încă câteva rânduri lucrate mi s-au rupt andrelele. Asta era deja prea mult...  asa ca le-am pus in așteptare pentru  a reveni la ele  alta data.

 

        Dupa ce au stat cuminti aproape o vara intreaga,   le-am terminat, in sfârșit! Au ramas doua ghemulete mici pe care le voi folosi adăugând câteva  hexagoane saltelutei mele tricotate.  

           Dupa toate aceste peripetii nu mai aveam aceeasi pornire de a le dărui, dar am facut-o totuși dupa ce i-am aratat o poza destinaratei si le-a acceptat. Le-am trimis și ce credeti? Am primit  o grămadă  de poze si multumiri. 

 

         Am primit aprobarea sa vi le arat si voua. Sosetele sunt lucrate dupa modelul ce l-am tradus pentru voi și l-am postat aici pe blog. 

              Va mulțumesc pentru vizită, aveti grija de voi si cei dragi, ne vedem cu bine in urmatoarea postare. 

Cu drag  Valentina 

Sosetele nevestei împăratului

       

    Azi va fi vorba de o pereche de șosete cu o denumire pompoasa, " The emperor's bride socks" sau pe românește sosetele nevestei împăratului.  Bineînțeles ca nu eu sunt cea care le-a dat asa un nume, ci creatoarea lor, Tiina Kuu.  Am mai vorbit eu despre ea cand am lucrat alte sosete dupa modele ei, cred ca am vreo 5 perechi diferite.

           Sosetele de azi sunt mai speciale pentru ca sunt primele pe care le lucrez in aceasta tehnica in intregime. Recunosc ca aveam emoții stiind ca vor ajunge la o persoană care se pricepe la lucrat șosete, dar bucuria cu care le-am lucrat, mi-au ușurat povara gândurilor. 

          Era toamna cand le-am inceput , iar nuantele alese de mine se potriveau cu ce am gasit in natură.  Modelul de pe talpa era diferit  de cel de sus, dar schemele mari si clare au facut ca lucrul sa mearga relativ ușor.

           Partea mea preferata de lucrat a fost călcâiul. Atat de frumos l-a integrat designerul in modelul ei, încât eram fascinata de-a dreptul. 😊

Am incercat ca dosul lucrului sa arate bine. 

         Atunci cand au inflorit primele dumitrite (crizanteme), una din sosete era gata. Binenteles ca a doua a mers mult mai usor, modelul aproape ca l-am învățat.  

          Cand au fost gata amândouă șosetele, venise deja iarna. S-a așternut un strat pufos de zapada alba. M-am dus in acelasi loc in care le fotografiasem inca  de la inceput , doar ca decorul era putin diferit de data asta.

         Le-am pus o eticheta si le-am trimis destinatarei lor. Am stat cu inima cat un purice până au ajuns in celălalt capăt de tara.  

         Povestea are un final fericit, se potrivesc  piciorusului pentru care au fost create, iar eu sunt mulțumită.

            Va doresc sănătate și numai bine, aveti grija de voi si de cei dragi! Ne intalnim la urmatoarea postare. 

Cu drag,  Valentina 

Proiect de ianuarie

          Întotdeauna primul proiect din ianuarie e ceva deosebit.  Are legătură cu un nou început,  ca si cum timpul se dilată si totul pare mult mai simplu. E vremea potrivită de a incerca lucruri noi. 

           Am ales o tehnica pe care o admirasem la altii, dar de care nu am avut curajul sa ma apuc pana atunci.  Si pe langa tehnica nouă, am ales si un proiect mare, o păturică. Vedeti? Planuri mărețe  la început  de an.... 

          Aveam cumpărate de mult timp aceste fire pe care le alesesem cu aceeași destinatie, doar ca alt model. Am citit cu atenție explicatiile si m-am apucat de treabă. A mers ca uns, procesul  m-a prins atat de tare încât lucrul înainta văzând cu ochii. 

             O fi avut legătură cu faptul ca foloseam andrele de 6,5 mm, dar imi era atât de drag sa lucrez la el încât il luam cu mine pe unde mergeam si ii mai făceam  cate o fotografie drăguță. 

          Aveam 6 sculuri albe si 6 albastre, urmaream permanent  sa vad daca imi ajung sa termin păturica. Puteti vedea si voi in poza de pe dosul lucrului cam cate folosisem. 

          Nu m-am plictisit deloc lucrand la acest proiect, desi la un moment dat invatasem modelul pe de rost si nu mai era nevoie  sa ma uit pe schemă. 

          Apoi a venit si momentul cand ultimele doua sculuri fusesera atașate lucrului.  Venise deja luna februarie, entuziasmul meu nu scazuse deloc in tot acest timp. Mai ramanea de facut marginea in punct lenes si păturica era gata!

Bucuria finalizarii proiectului  s-a concretizat intr-o ședință foto.  

Asa arata dosul lucrului la final. Tin  minte ca batea  vantul foarte tare in acea zi si imi tot indoia unul din colturi. 😄

           A doua  zi dupa sedinta foto gerul a desenat flori de gheata pe geamul meu. Mi s-a parut asemănător cu modelul folosit la paturica asa ca trebuia sa împărtășesc si aceasta fotografie cu voi.

          Va mulțumesc ca ati ramas aici cu mine chiar daca eu am lipsit mult in ultima vreme. Sa aveti un an minunat, pe masura sufletului vostru. 

Cu drag, Valentina