joi, aprilie 01, 2021

Caciulita "măr verde"



       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 


          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄


         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

sâmbătă, martie 20, 2021

Jurnal de lucruri bune si ce am acum pe andrele


        E sambata dimineata, dar trezirea a fost la ora 4. Si daca tot am timp liber până sa plec la servici,  mi-a venit ideea sa scriu o postare. S-au întâmplat o gramada de lucruri bune de cand am scris ultima data, asa ca postarea aceasta le va fi dedicată. 
         Una din dorintele mele exprimată pe blog a fost sa merg la servici.  Ei bine, asta s-a întâmplat la scurt timp dupa ultima mea postare.  Un loc de munca nou la care m-am dus cu entuziasmul cu care mergi de obicei la primul loc de munca.  Tin minte cum in prima dimineata, pe drum, mi-a iesit in întâmpinare o vulpita (si inca una foarte ingrijita si pufoasa, care semana perfect cu cea lucrata de mine).  A stat si s-a uitat pentru cateva secunde la mine, apoi a disparut. Gândul m-a dus la Anca, caci ea spunea ca pentru dânsa vulpita înseamnă prietenie.  Drumusorul pe care merg la servici, seamana destul de bine cu cel vechi, aceeasi străduță pietruita, cu o bisericuță  si cu peisaje minunate.  Va voi arata si voua, doar  ca pana acum n-am apucat sa fac prea multe fotografii caci nu mai merg pe jos, ci sunt șofer (începător). 
         N-am renuntat nici la vechiul  servici  (la care merg in weekend) si asa m-am trezit cu toate zilele ocupate. Fiind cu ochii in calculator toata ziua, nu am mai gasit energie ca sa pot scrie si pe blog, dar nu l-am uitat.  La un moment dat, imi doream o secretară,  eu sa dictez, iar ea sa scrie postari. 😄
           Timpul liber a devenit ceva foarte prețuit, la fel ca si întâlnirile cu prietenii, plimbările pe jos, tricotatul, lucrul in grădină.  Treburile din gradina s-au dovedit a fi un fel de concediu pe care il asteptam cu nerăbdare după atat timp de stat pe scaun.  Anul trecut mama a semanat flori de ochiul boului intre straturile de legume si parcela cu capsuni.  Iti încântau ochii de fiecare data cand le vedeai. 
           

      Culorile lor atat de vesele m-au inspirat in a lucra sosete. Am ales un model foarte simplu care sa nu necesite atenție ci sa poată fi lucrate pe pilot automat. 

          In duminicile libere prietenii mei m-au luat cu ei si astfel  am reușit sa vizitez locuri minunate si sa ne facem amintiri de neuitat. Una din cele mai frumoase mănăstiri  vizitate care mi-a ramas in suflet...


         N-am renunțat la andrele, desi timpul alocat lor a scazut considerabil. Acesta e cel mai recent proiect inceput. Culorile lui ma duc cu gandul la ghioceii abia rasariti in zapada si un cer luminos de primavara. Saptamana trecuta am ajuns iar în  poienita cu ghiocei si am facut poze special pentru voi. Au rasarit dragii de ei, desi e inca zapada.



         As mai avea de scris, dar se face ora la care trebuie sa merg la servici.  E o postare pe care am scris-o de pe telefon,  sper sa fie  bine asezata in pagina si fara greseli. Va multumesc tuturor celor ce ati trecut pe aici si nu m-ati uitat. Nu pot promite ca voi scrie mai des, dar ma voi strădui.  Voi face in asa fel incat sa raspund si comentariilor voastre, caci acestea in primul rand au darul de a ma face sa continui de a scrie pe blog .
          Va doresc sanatate si spor in toate! Ne vedem cu bine la postarea viitoare!
 
 
 
 

marți, iunie 16, 2020

Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)
         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.
        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.
        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.


        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina


         

duminică, mai 31, 2020

Jurnal de mai 2020

Pentru astazi (data/ora)... 31 mai, ora 20

Afara ... ploua, e racoare, dar e un lucru bun caci te poti plimba fara sa intalnesti multi oameni. 

Mă gândesc... sa-mi tranform hobby-ul in munca, temporar. Nu stiu daca va vrea cineva sa cumpere ceea ce impletesc sau daca va fi rentabil, dar cel putin voi incerca.

Am invatat ... ca lucrurile se pot schimba cand nici nu te astepti. Acum 8 ani am primit de la o prietena un pui de floare. Luna aceasta a inflorit pentru prima oara.  Am urmarit cu mare interes evolutia de la un boboc alb cat un varf de gamalie pana la o floare superba roz aproape cat mana mea de mare.




Sunt recunoscătoare pentru ... voi, cei care ma cititi si scrieti comentarii. Am cusut nastureii inimioara la hanoracul de catifea dupa ce am vazut ca majoritatea celor ce au scris comentarii au preferat varianta aceasta.

 Din bucătărie ... supa de legume si pizza facuta de noi ieri din aluatul ce a ramas de la paine. Si poale-n brau.
 
Cu ce sunt imbracata ... tricou cu maneca lunga, pantaloni subtiri si sosete tricotate. 😄

 
Citesc ... Moartea unui presedinte de William Manchester


Ceea ce astept (sper) ... sa gasesc un loc de munca. Mi-e dor sa merg la servici. 

Ce mai mesteresc ... un maieut cu fundite pentru o fetita de 7-8 ani. Am pornit de la o idee gasita pe pinterest  si a trebuit sa adaptez ca sa pot folosi firul de bumbac pe care il aveam.

Ascult ... huruitul laptopului, e batranior deja.
  
În casa ...  e plin de flori, craciunitele m-au incantat cu frumusetea lor toata luna mai. Unele frunze au avut si cate 4 boboci.





 


Unul dintre lucrurile mele preferate ... plimbarile prin ploaie din ultima vreme.




 
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... doar somn, mai sunt doar cateva ore pana luni.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: 



      Din plimbarea de azi
   

Cu drag, Valentina

duminică, mai 17, 2020

10129 de pasi

           Azi am facut o plimbare lunga dupa mult timp de stat in casa. Am ales sa ies pe ploaie sperand sa nu fie foarte multi oameni pe strada si sa ma pot plimba fara masca (oare numai mie imi e greu sa respir cu ea pe fata?). Am ales sa  ma duc in apropierea casei si sa ma invart pe niste stradute paralele cat ma vor tine picioarele sau pana se termina ploaia.

           Am savurat din plin momentele petrecute in aer liber si m-a imbatat cu parfum de liliac. Binenteles ca am facut si cateva poze, in special florilor intalnite pe drum. Binenteles ca le voi impartasi cu voi.




   
 

           Cat a durat ploaia am intalnit foarte putini oameni, doar doua cupluri de peste 60 ani. Unul din cupluri a avut aceeasi idee ca si mine, adica sa se plimbe pe aceleasi stradute paralele. Dupa ce ne-am intalnit pe 3 dintre ele (venind din sensuri opuse), ne-am zambit, iar eu am decis sa o iau la stanga si sa schimb traseul.


         Am reusit sa fac 7 kilometri pana s-a terminat ploaia. Apoi am inceput sa intalnesc din ce in ce mai multi oameni si m-am indreptat spre casa. Va las cateva "urme" ale plimbarii.

       
         Privirea mi-a fost atrasa de un copacel cu niste fructe(?) neobisnuite. Desi am trecut de nenumarate ori pe acolo pana acum nu am observat copacelul. Stie cineva ce sunt? Nu sunt mai mari decat ciresele.

       
        Am intalnit si o familie de pisicute. Mai era un puiut negru ascuns intre ei, dar nu am vrut sa le deranjez ca sa fac o poza din alt unghi.




        Sper ca voi sunteti bine si sanatosi. Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la postarea urmatoare.
Cu drag, Valentina



miercuri, mai 06, 2020

Sosetele lunii mai si o cerere de idei






          Anul trecut pe vremea asta aveam in lucru o pereche de sosete ruginii (desi din poze par mai mult portocalii). Nu am lucrat prea des sosete dantelate deoarece aveam impresia ca gaurelele nu tin de cald, dar m-am inselat. Nu e mare diferenta intre cele pline si cele dantelate. Sa zicem ca cele dantelate pot si purtate cu succes primavara si toamna, iar cele fara gaurele iarna. 
           Modelul  e gratis si a fost unul misterios cu 4 indicii. Se numeste Shield Maidens, iar creatoarea lor e Adrienne Fong. Designerul a pierdut lupta cu cancerul in toamna anului 2019, dar a lasat in urma ei aproape 90 de modele de sosete. Cel mai mult ii placea sa faca sosete dantelate si cu margelute aplicate. Cele ce le vedeti mai sus sunt ultima ei creatie.
         

         Sa revin la lucruri mai vesele. Am terminat hanoracul din catifea si as avea nevoie de ajutorul vostru in alegea nastureilor. Am incercat sa fac fotografii clare, dar pana la urma a trebuit sa le editez ca sa adaug o poza in care sa se vada nasturele mai bine, plus o vedere de ansamblu asupra felului cum se potriveste hanoracului. Iata cele 6 variante, voi pe care ati alege?






          Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina


joi, aprilie 30, 2020

Despre firul de catifea

          N-am tricotat deloc saptamana trecuta, am facut o pauza (de nevoie) de o saptamana si o zi. Cred ca va inchipuiti ca, dupa asa o perioada lunga fara andrele, asteptam cu nerabdare momentul cand voi putea sa lucrez cu ele. Problema mea era ca nu gasisem un proiect care sa ma tenteze, asa ca am decis sa ma uit printre firele pe care le am deja ca sa vina inspirația.
          In prima punga pe care am deschis-o am gasit un fir de catifea. Era o bobina pe care am cumparat-o in concediul din 2007 vizitand o piata locala. Tin minte ca m-a atras culoarea si faptul ca era mult fir pe bobina, vreo jumatate de kilogram. Pretul era de asemenea foarte convenabil, astfel incat n-am stat mult pe ganduri si am cumparat minunea. Planul meu era sa fac un hanorac"de catifea". Habar n-aveam pe atunci ca un astfel de fir nu se lucreaza usor.


         In toti acesti ani am incercat de mai multe ori sa-l transform intr-o haina, dar fara sorti de izbanda. Reusisem doar sa fac un ghem mare cu firul pus in doua (mare greseala). Fiind inelastic, lungimea celor doua fire difera si ajung sa am o bucla pe care trebuie sa o port pe toata lungimea firului, dar care uneori se incurca si tot ce pot sa fac e sa rup unul din fire si sa innod. Astfel se pierde din  calitate.
         Stiam deja toate acestea cand m-am decis sa-l folosesc. Ma bazam totusi pe cheful de tricotat pe care il aveam dupa pauza lunga. In acea zi am facut multe esantioane.  Prima data am incercat pe andrele de 4,5 mm cu firul pus in doua, dar nu iesea uniform lucrul. Apoi am incercat cu 5 mm si am avut acelasi rezultat. La fel si cu 4,75 mm. Apoi mi-am adus aminte ca am vazut pe un canal de youtube o combinatie a firului de catifea cu un fir de lana si iesise o rochita interesanta. Am incercat si aceasta varianta chiar pe doua numere diferite de andrele, dar nu mi-a placut rezultatul deoarece era prea mare contrastul dintre cele doua fire (cel de catifea are o nuanta foarte frumoasa de piersica si in tot stocul meu de fire nu mai am ceva asemanator). 
          Mi-a venit in schimb o alta idee de a incerca sa lucrez firul cu andrelele de 2 mm. Si da, mi-a placut cum iese, dar parea totusi o truda mult prea mare pentru a face un hanorac intreg, chiar si pe marimea unui copilas. Atunci m-am gandit ce-ar fi daca as incerca sa lucrez cu firul in doua dar cu andrele de 3,5 mm? Asta a fost varianta castigatoare!
           Partea buna a acestui fir e ca a rezistat cu stoicism tuturor acestor incercari ale mele. M-a mirat acest lucru pentru ca firul nu e deloc rezistent la rupere. Un alt avantaj e ca are o textura frumoasa, seamana cu un zid de caramida pe partea de dos a lucrului.


Nici pe fata nu arata rau. Voi pe care o preferati?


         Am inceput cu spatele hanoracului. Desi e pentru bebelusi i-am facut rascoieli pentru maneci si gat ca sa se aseze bine pe corp. Voi adauga si niste torsade in lucru, mi s-a facut dor sa lucrez cu ele. Nu multe, nu vreau un model incarcat si cred ca nici firul nu e potrivit pentru torsade. Inca ma gandesc ce model de gluga voi face si daca sa-i adaug buzunare.
           Desi firul nu se intinde deloc, materialul tricotat din el are elasticitate. Sunt curioasa cum se comporta la spalat. A incercat cineva din voi un asfel de fir? As fi interesata sa aflu parerile voastre.
           Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina



P.S. Ramurica  lângă care am pozat firul am pus-o in apa ca sa ma bucur de ea mai mult timp.




         
         
          

marți, aprilie 21, 2020

Hristos a inviat!

         Au trecut 10 zile de la ultima postare, zile pline de treburi. Am muncit cu drag, cu bucurie, ca in niciun alt an. Am facut curatenie in suflet si in casa asa cum n-am reusit de mult timp. Am  avut timp sa pregatesc bunatati pentru Paste pe care le-am savurat impreuna cu familia. Mesele impreuna intotdeauna binedispun.  Am ascultat slujba Invierii, stand in picioare, in fata icoanelor cu lumanarea aprinsa. Recunosc ca am plans la inceputul slujbei de emotie. A fost un Paste diferit, dar deosebit in acelasi timp.
         N-am mai avut timp nici de stiri, nici de statistici, iar sufletul meu s-a mai linistit. Azi am muncit de acasa si am vorbit cu sefa mea o bucata buna de timp. Cine stie cand vom reveni la servici, dar deocamdata incerc sa nu ma gandesc la acest lucru.
         Vremea e minunata, au inflorit pomii, arata ca niste mirese. Fac  ture de la usa pana la poarta si inapoi. Mi-e tare dor de plimbarile in aer liber, dar stiu ca va trece ceva timp pana voi putea sa ma bucur de ele.



Apreciez zilele in care sunt nevoita sa platesc facturi sau sa fac cumparaturi, atunci pot admira primavara. Ultima data am iesit din casa pe 14 aprilie. A nins cu niste fulgi foarte, foarte mari, apoi a plouat. Dar mie mi s-a parut cea mai frumoasa zi, am si facut cateva fotografii pe care le impartasesc cu voi.







         Saptamana trecuta am avut rabdare  pentru a lucra esantioane. Inspiratia a revenit, un motiv fiind acela ca se va naste un bebe anul acesta (pentru care imi doresc sa lucrez ceva).


        Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...