Azi m-au napadit amintirile si m-am gandit sa le impartasesc cu voi. Era o vreme cand, ca dar de bun venit pe lume, impleteam fiecarui bebelus din famile cate un costumas. Invariabil, fiecare primea un set tricotat format din pantaloni (salopeta sau simpli),o jacheta, vestuta sau pulover si obligatoriu caciulita si botosei.
Copilasul care a primit acest set este in clasa a IX-a acum, deci au trecut deja 15 ani de cand l-am facut! In tot acest timp si cunostintele mele in domeniul tricotatului au crescut. Acum as mai face mici schimbari in design, dar totusi e placut sa vezi evolutia in tricotat.
Salopeta e lucrata dupa un model prezentat in revista Verena, cumparata luna de luna din banii de bursa studenteasca. Costa destul de mult pentru mine pe atunci, dar erau modele frumoase in ea si era o sursa de inspiratie foarte buna. Din acele reviste am invatat eu sa fac prima data sosete cu 5 andrele, am descoperit cum se citesc schemele si mi-am facut cateva haine care au fost foarte apreciate. Inca le mai am si acum, nu m-am indurat sa le dau, desi nu le pot purta din motiv ca nu ma incap.
Prima mea salopeta tricotata a ajuns la baietelul colegei mele de camera de la camin. Draga de ea, chiar a apreciat-o si am primit si poza cu salopeta purtata. Imi pare rau ca nu am acum poza scanata, dar ma duc acum sa o fotografiez, poate se vede. Hai ca a iesit!😊 Aceasta are si mai mult, vreo 16 ani parca, daca nu mai mult.
Cu drag,
:)foarte frumoasa postare! :) La multi ani!
RăspundețiȘtergereMultumesc! La multi ani, Ioana!
ȘtergereFoarte frumoase toate!
RăspundețiȘtergereȘi eu făceam sacrificii să îmi pot cumpăra Verena, și am fost tare supărată când a încetat să mai apară la noi. Aș fi renunțat și la mâncare pentru Verena! :))
Ah, deci esti o cunascatoare! Dupa ce n-am mai vazut Verena, am cumparat Benissimo si Furge Ujag. Erau in alta limba, dar cum deja invatasem "alfabetul" in tricotat, am inceput sa capete inteles cuvintele si acolo.
Ștergerechiar interesante amintiri ! frumos lucrai şi pe atunci !
RăspundețiȘtergereeu am păstrat desene făcute de nepoţeii mei când erau mici - în speranţa că le voi putea să le arăt când vor reveni, la maturitate, pe la noi...
fiecare cu amintirile sale plăcute !
Daca ai sti ca am si eu astfel de desene! Cred ca acum as putea sa le scot de la pastrare. Multumesc ca mi-ai reamintit!
ȘtergereTot frumos lucrai, are dreptate prietena-japoneza! Chiar frumoasa plimbarea printre lucrusoarele facute cu atatia ani in urma!
RăspundețiȘtergereMultumesc Mihaela, ma bucur ca ti-a placut plimbarea in trecut.
ȘtergereCe postare frumoasa! Fiecare lucru făcut cu drag e apreciat! Spor în tot ce faci sa ai!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Maria Irina!
ȘtergereCata nostalgie in randurile tale! Era foarte frumos costumasul! Sunt convinsa ca fost foarte apreciat! Un an bun si rodnic iti doresc!
RăspundețiȘtergereNostalgiile astea... si cand te gandesti ca facusem fotografiile cu aparat din acela vechi, cu film, fara vreun scop anume.
ȘtergereMultumesc Loredana!
Profa de romana din liceu avea numai rochii tricotate ori crosetate de ea. Mereu ma intrebam de unde atata timp pt lectura si pt lucru... Mama, la fel, lucra foarte frumos si repede orice model ii placea.
RăspundețiȘtergereDragut! Si profesoara mea de chimie avea foarte multe rochite, dar si o silueta de invidiat.
RăspundețiȘtergere