Gladys

Pe 1 februarie am inceput o alta pereche de sosete, mov de data asta. Modelul se cheama Gladys si il puteti descarca gratis de pe ravelry, accesand link-ul de aici.

      Vedeti si voi cu ce entuziasm am pornit, culoare dulce, andrele roz, lalele pentru atmosfera placuta, nimic nu parea sa anunte ce va urma.

 

     Chiar de la inceput am avut probleme cu elasticul. L-am lucrat de vreo 5-6 ori pana sa-mi dau seama cum trebuie rasucite ochiurile astfel incat sa nu traga lucrul intr-o parte.  Dupa acest chin, parea sa mearga bine lucrul, cand doar dupa vreo 20 randuri lucrate mi-am dat seama ca am pierdut un ochi din vedere si s-a format o gaurica in acel loc. 

Greseala mare! In loc sa desfac (cum as fi facut in mod normal), am continuat asa , gandind ca voi repara la sfarsit. Trec si de calcai, apoi citesc gresit instructiunile si fac model pe talpa! Observ asta abia dupa 7 cm lucrati si desfac dar numai pana la calcai. Muncesc cu spor in continuare pana cand imi dau seama ca am gresit din nou! Nu arata ca in modelul original! 

Aici m-am oprit cu totul, erau mult prea multe greseli si m-am hotarat sa desfac. Nu am renuntat la ideea de a le lucra, modelul e minunat si mi-ar parea rau sa nu fac asa o pereche. Uitati si voi originalul! Merita efortul, asa-i?

Voua vi se intampla de astea? Desfaceti pe loc cum observati greseala sau mergeti in continuare? Eu lectia mi-am primit-o, data viitoare nu mai fac astfel de compromisuri.
Cu drag,

Plimbare prin ploaie la sfarsit de februarie

Saptamana care a trecut a fost fara spor la lucru de mana. Ceea ce am lucrat in doua saptamani am desfacut in numai cateva minute. Se mai intampla si din astea... nu-i bai, maine o iau de la capat.

In schimb, am reusit sa fac multa miscare, ceea ce imi da o energie cum n-am banuit. Chiar daca azi a plouat, am avut chef de iesit la plimbare si binenteles ca am luat aparatul de fotografiat cu mine. Sunteti curioase sa vedeti cum ies pozele pe ploaie?

Nu credeam ca voi gasi atata culoare la sfarsitul lui februarie, dar iata ca am avut parte de surprize placute. 

S-a topit aproape toata zapada, au mai ramas doar ici colo cateva gramajoare care vor disparea in urmatoarele zile daca se mentin temperaturile. 

O sapatamana asa cum va doriti!

Teancuri de bani la picioarele mele

Ia ghiciti unde se afla teancurile de bani! Inalte cam de 35-40 cm, teancuri de euro, de lei, de ce vreti voi!  In sosetele mele, desigur! ;)

Sursa: google

 Va amintiti ca doar am decretat luna februarie ca fiind luna sosetelor. Ei bine, de data asta am inceput o pereche pentru mine. Am ales un fir la intamplare din gramada cumparata si  dar in nici un caz nu ma asteptam sa se aseze asa culorile.

Uitandu-ma la insiruirea de culori, brusc mi-am dat seama cat de valoroase sunt sosetele mele! :)  Ei, atunci  am apelat imediat la rezerva de bani ca sa pot sa va arat si voua ce imi imaginasem eu.  Voi ce ziceti, seamana?

Bine ca teancurile cu bancnote verzi sunt mai subtirele, iar cele galbene mai late. Stiti cu ce spor cresc de atunci teancurile? Orice bancher m-ar invidia! :) 

Cu drag,

Luna sosetelor

Luna asta e luna sosetelor pentru mine. Va avertizez de pe acum ca  majoritatea postarilor din luna februarie  se vor axa pe acest subiect. :)

In zona mea iernile sunt reci, cu zapada si temperaturi scazute. Iarna asta au ajuns pana la -20 grade Celsius, astfel ca sosetele de lana sunt un accesoriu foarte important, alaturi de caciuli, fulare, manusi (tot din lana, binenteles).  Asa arata in dimineata cand erau -20 de grade, senin si totul poleit cu albul imaculat al zapezii.

O sa incep luna cu prima pereche de sosete care a ajuns la Cristina, castigatoarea darului de blog organizat de mine in decembrie anul trecut.  De la primele randuri lucrate, pur si simplu le-am iubit. Ia uitati ce culori!

Am folosit andrele de 2 mm si fir cumparat de AICI. Firul are in compozitie 75 % lana, 25 poliamid, ceea ce il face in acelasi timp rezistent, dar si placut la purtat.

Sosetele sunt lucrate de la varf spre calcai. Recomand aceasta metoda tocmai pentru ca e mult mai usoara decat cealalta (cea lucrata invers), plus ca e mult mai simplu de estimat lungimea lor in partea de sus astfel incat sculul cumparat sa ajunga la fix.  A, si o chestie foarte importanta: numai 100 g sunt necesare pentru o pereche intreaga!

 

 In poza de mai sus sosetele sunt pe dos! Le-am facut in asa fel incat sa poata fi purtate pe oricare din parti, dupa preferinta posesorului. Sunt foarte colorate, mult mai colorate dacat ma asteptam eu sa iasa, dar de ascuns in ghete sunt bune.  Aceasta e fata sosetelor, culorile nu se intrepatrund, dungile ies si mai tare in evidenta.

 

Din primul meu schimb la care am participat pe forumul Tomnarella, am invatat ca e frumos ca un cadou sa contina 3 parti: ceva handmade, ceva dulce si ceva util. Am aplicat aceasta regula si la darul meu, astfel ca acesta se compune din:

- ceva handmade: o pereche de sosete lucrate de mine

- ceva dulce: bomboane de ciocolata amaruie imbinate cu  bomboane racoritoare de menta 

- ceva util: un cosulet patrat din material textil care poate adaposti lucrarile in curs de executie in materie de lucru de mana sau orice altceva va trece prin cap. 

 

Pentru ca ii place Cristinei verdele, cadourile oferite au fost alese in aceasta nuanta.

 

Cosuletul desfacut arata ca un cub, ca in poza de mai jos.

 

Gata cu povestea primei sosete din aceasta luna, va astept cu drag s-o cititi si pe urmatoarea.