Caciulita "măr verde"

       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 

          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄

         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

Jurnal de lucruri bune si ce am acum pe andrele

        E sambata dimineata, dar trezirea a fost la ora 4. Si daca tot am timp liber până sa plec la servici,  mi-a venit ideea sa scriu o postare. S-au întâmplat o gramada de lucruri bune de cand am scris ultima data, asa ca postarea aceasta le va fi dedicată. 

         Una din dorintele mele exprimată pe blog a fost sa merg la servici.  Ei bine, asta s-a întâmplat la scurt timp dupa ultima mea postare.  Un loc de munca nou la care m-am dus cu entuziasmul cu care mergi de obicei la primul loc de munca.  Tin minte cum in prima dimineata, pe drum, mi-a iesit in întâmpinare o vulpita (si inca una foarte ingrijita si pufoasa, care semana perfect cu cea lucrata de mine).  A stat si s-a uitat pentru cateva secunde la mine, apoi a disparut. Gândul m-a dus la Anca, caci ea spunea ca pentru dânsa vulpita înseamnă prietenie.  Drumusorul pe care merg la servici, seamana destul de bine cu cel vechi, aceeasi străduță pietruita, cu o bisericuță  si cu peisaje minunate.  Va voi arata si voua, doar  ca pana acum n-am apucat sa fac prea multe fotografii caci nu mai merg pe jos, ci sunt șofer (începător). 

         N-am renuntat nici la vechiul  servici  (la care merg in weekend) si asa m-am trezit cu toate zilele ocupate. Fiind cu ochii in calculator toata ziua, nu am mai gasit energie ca sa pot scrie si pe blog, dar nu l-am uitat.  La un moment dat, imi doream o secretară,  eu sa dictez, iar ea sa scrie postari. 😄

           Timpul liber a devenit ceva foarte prețuit, la fel ca si întâlnirile cu prietenii, plimbările pe jos, tricotatul, lucrul in grădină.  Treburile din gradina s-au dovedit a fi un fel de concediu pe care il asteptam cu nerăbdare după atat timp de stat pe scaun.  Anul trecut mama a semanat flori de ochiul boului intre straturile de legume si parcela cu capsuni.  Iti încântau ochii de fiecare data cand le vedeai. 

           

      Culorile lor atat de vesele m-au inspirat in a lucra sosete. Am ales un model foarte simplu care sa nu necesite atenție ci sa poată fi lucrate pe pilot automat. 

          In duminicile libere prietenii mei m-au luat cu ei si astfel  am reușit sa vizitez locuri minunate si sa ne facem amintiri de neuitat. Una din cele mai frumoase mănăstiri  vizitate care mi-a ramas in suflet...

         N-am renunțat la andrele, desi timpul alocat lor a scazut considerabil. Acesta e cel mai recent proiect inceput. Culorile lui ma duc cu gandul la ghioceii abia rasariti in zapada si un cer luminos de primavara. Saptamana trecuta am ajuns iar în  poienita cu ghiocei si am facut poze special pentru voi. Au rasarit dragii de ei, desi e inca zapada.

         As mai avea de scris, dar se face ora la care trebuie sa merg la servici.  E o postare pe care am scris-o de pe telefon,  sper sa fie  bine asezata in pagina si fara greseli. Va multumesc tuturor celor ce ati trecut pe aici si nu m-ati uitat. Nu pot promite ca voi scrie mai des, dar ma voi strădui.  Voi face in asa fel incat sa raspund si comentariilor voastre, caci acestea in primul rand au darul de a ma face sa continui de a scrie pe blog .

          Va doresc sanatate si spor in toate! Ne vedem cu bine la postarea viitoare!

 

 

 

 

Zile de primavara

        O noua zi, o noua postare. Voi considera postarile acestea ca un fel de obligatie, un fel de program de lucru. Uneori dupa ce ma uit la stiri, ma apuca panica si nu as mai face nimic. E necesar insa sa fiu cu capul pe umeri, altfel va fi greu de rezistat in perioada urmatoare.
         Am observat ca s-a imbunatatit calitatea semnalului la telefon si cea a internetului. Azi am fost la cumparaturi dupa aproape doua saptamani de pauza. Am avut o lista cu mine si am respectat-o intocmai (desi nu am gasit toate produsele de pe ea). Am mers doar pe acele alei necesare si am facut-o in ordinea in care erau  ele fara a fi nevoie sa ma intorc de doua ori intr-un loc. Lumea e speriata, ti se face loc sa treci repede pe langa ei, nu se vorbeste deloc. Am intrebat de un lucrator unde gasesc un anumit produs si mi-a aratat cu degetul aleea (fara nici o vorba).
         Chiar si la telefon se simte ca e ceva in neregula. Am sunat sa comunic indexul pentru electricitate, iar doamna din capatul celuilalt al firului parea atat de trista!
         Mi s-a stricat masina de spalat, iar domnul care ne repara de obicei e racit. Am stat doua zile cu tata si am incercat sa-i dam de capat masinii, dar nu am reusit.  Asteptam sa se insanatoseasca specialistul, pana atunci spalam de mana.
         In schimb, natura si animalutele par sa-si continue viata obisnuita. Am descoperit muguri de flori la craciunitele mele, iar cyclamenul ce l-am primit de ziua mea (iarna) are acum o floricica nou-nouta, roz, de mai mare dragul. Imi e dor de poienita cu ghiocei, ultima data cand am vazut-o, pe 23 martie, era acoperita cu zapada. Totusi am cateva poze de anul asta inainte de a ninge.

          Mi-am dat seama ca in perioada asta imi aduc bucurie lucrurile impletite de mine. Ieri mi-au cazut ochii pe pernutele cu model in valuri. Mi-am amintit ca nu vi le-am aratat. De fapt, cred ca le-ati vazut doar in lucru in aceasta postare.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,
Valentina

Caciulita tricotata

         O sa-mi fac un obicei de a scrie la sfarsitul fiecarei postari ce veti putea vedea in urmatoarea postare. Ideal ar fi sa scriu si in ce zi va aparea viitoarea postare, dar asta e destul de greu de prezis. De obicei timp liber am duminica seara, dar pentru a scrie un articol e nevoie de putina inspiratie  Deocamdata raman numai la anuntarea subiectului, sa vedem cum merge.
         V-am spus ca azi va voi vorbi despre cea de-a doua caciulita cu care mi-am imbogatit garderoba de iarna. Iat-o!

          Conform notitelor mele am lucrat la ea 6 zile. Modelul e simplu, daca vreti pot sa-l traduc pentru voi. Eu l-am invatat de pe un canal pe youtube. In filmulet puteti vedea si cum se aseaza. Eu nu i-am pus mot, am preferat varianta fara el.

         Atunci cand iti prezinti tricotajele lucrate cu mai mult timp in urma nu iti mai aduci aminte de emotiile prin care ai trecut. Asa s-a intamplat si cu aceasta caciulita. Ceea ce mi-a ramas in minte e sedinta foto. Era o zi mohorata, lumina nu era potrivita pentru a face fotografii si ca sa inveselesc putin atmosfera am rupt 3  frunzulite de la trifoiasul mov.  Dupa ce si-au facut treaba le-am pus intr-un pahar cu apa  cu gandul sa le tin pana se vor ofili, dar ele dupa cateva zile au facut radacini, asa ca le-am plantat intr-un vas mic sub forma unui iepuras cu urechile mov. In prezent plantutei ii merge tare bine, frunzulitele s-au inmultit, mi-e tare drag de ele.  Daca n-ar fi ora 5 si cam intuneric, v-as face o fotografie, dar asa ramane pe alta data.
     

Mai vreau sa adaug si pozele de la ultima plimbare facuta in padure. Erau foarte multi oameni, unii dintre ei faceau sedinte foto de toamna , vremea a fost perfecta. A fost o toamna calda anul acesta.

       Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine  la postarea umatoare care va fi despre sosetele daruite nepotelului meu si reactia lui. Cu drag,

Mozaicul lunii iulie 2019

        Am vazut la Irina de la Dulce casa ca a postat mozaicul lunii iulie acum cateva zile. Si m-a inspirat ca sa-l fac si eu pe al meu.
        A fost primul iulie din viata mea ( din momentul in care am intrat in campul muncii) cand am avut concediu de odihna in aceasta luna. O saptamana si o zi! Toate pozele din acest mozaic sunt din concediu, ordinea in care le-am vazut difera un pic.
        Minionii aceia realizati din cauciucuri reciclate, alaturi de bicicleta impodobita cu flori  mi-au atras atentia imediat ce am coborat din autocar la o benzinarie in drum spre vacanta. Era in toiul noptii, eram somnoroasa, dar mi se activase deja acea stare de concediu.  Am vazut si la noi in oras cauciucuri sub forma de ghiveci si chiar mi s-a parut o idee grozava.

Florile acele albe sunt de la cactusii care ne-au intampinat la sosire in curtea gazdelor noastre. Parca inflorisera special pentru noi. Pana seara s-au ofilit, asa sunt ele, tin doar o zi.

Acum sa va spun de cel mai frumos loc vizitat, o particica din Delta Dunarii. Inca de pe cand am inceput sa citesc blogul lui Catrinel mi-am dorit sa ajung in acele locuri. Si iata ca dorinta s-a implinit dupa ani buni, dar a meritat din plin.

       Acesta a fost locul de plecare, se vede o particica de apa si toata marea aceea de verde. A fost o plimbare de vis, atata liniste, numai plescaitul apei se auzea. Primul lucru care l-am vazut in apa a fost un sarpe! Innota tacticos, nici nu ne-a bagat in seama. Apoi o multime de pasari, de pestisori, libelule din acelea albastre, nuferi pe intinderi foarte mari si tot felul de cabanute construite pe mal in care se odiheau turistii. 

        Am avut parte si de putina adrenalina cand, in timp ce ne plimbam noi pe canale si lacuri ,prin sistemul Roalert se anunta furtuna... Dar am avut noroc sa nu ne prinda ,doar o vedeam  pe partea opusa...

  Am mancat primul bors de peste (cu sturion si somn) din viata mea si mi-a placut mult! Si apoi o scrumbie la gratar. ...Delicios!

Din mozaicul lunii nu putea sa lipseasca poza cu proiectul in curs, nu-i asa? La inceputul lunii nu aveam nimic pe andrele, dar m-am chinuit o saptamana sa gasesc ceva pe care sa-l pot lua cu mine in concediu. M-am oprit la o paturica din patratele, modelul acesta:

O voi face dintr-un fir folosit mai demult la sosete. Am cumparat o bobina intreaga, dar am folosit vreo 80 grame pentru o pereche de sosete. Voi lucra atat cat imi ajunge firul caci vreau sa-l folosesc pe tot. Am facut proba pentru un patrat inainte de a pleca in concediu, iar motanul meu "m-a ajutat".

 Am lucrat cateva patratele in concediu, dar va voi povesti mai multe despre ele intr-o alta postare. 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand! 

Miercurea fara cuvinte -Flori salbatice de vara

 E pentru prima data cand particip la provocarea lansata de Carmen - Miercurea fara cuvinte.

O casuta bucovineana

         Azi am mers prin ninsoare vreo 6 km. Nici nu am simtit cand i-am facut pentru ca am avut parte de privelisti minunate. Si, in plus, am primit atatia de "Buna dimineata" cat nu primesc in mod obisnuit intr-o saptamana. Plus ca am facut miscare..  Partea mai putin placuta a fost ca dupa atata drum prin zapada, ghetele au cedat umezelii si azi mi-am petrecut ziua la servici in papuci de casa. Ce relaxare...
        Vazand pe drum casute specifice zonei, mi-am amintit ca am facut poze special pentru voi uneia amenajata in capatul orasului. Atunci era vara inca... Recunosc ca visul meu e sa vizitez Muzeul Satului cand voi ajunge vreodata prin Bucuresti.
          Va las in compania pozelor, sa va bucurati de vara si verde.

Cea mai ordonata gradinuta