Caciulita "măr verde"

       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 

          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄

         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

Povestea unui hanorac cu urechiuse de urs

        Ideea acestui hanorac a venit cu foarte mult timp in urma, inca de cand am vazut intr-un magazin ceva asemanator. Prima incercare de a reproduce modelul a fost la inceputul acestui an (postarea e aici). Eu imi imaginam un fir in culori de bej spre maro, dar cum eram la dieta de fire am ales sa-mi vopsesc singura cantitatea necesara.

           Cumparasem candva fire speciale pentru vopsit, aveau grosimea potrivita, dar compozitia era 50% bumbac, 50 % lana merinos (foarte moale si placuta la atingere). Nu mai lucrasem cu astfel de fire, dar citisem referinte bune pentru ele. Cand a trebuit sa vopsesc am cautat prin sertarele memoriei ce culori trebuie combinate si mi-am amintit ce ne-a invatat doamna de desen inca din clasele primare. Uitasem totusi ca bumbacul nu primeste culoarea la fel ca lana si ceea ce mi-a iesit mie a fost cu totul diferit de ce planuisem.

              Cu toate acestea mi-a placut rezultatul si abia am asteptat sa se usuce sa -l pot face gheme. Si motanului meu i-a placut, nu l-am putut lua de langa el cat timp am facut operatiunea "ghemuit".

               Am inceput lucrul imediat, am facut chiar si esantioane cu drag (parte neplacuta pentru mine in mod obisnuit). Am ales un model simplu pentru ca firul sa isi poata etala frumusetea. Lucrul a mers repede, dar terminand spatele mi-am dat seama ca nu imi va ajunge si de gluga. Pai si eu exact asta vroiam, unde sa atasez urechiusele de urs la care visam?

          Desi aveam 260 grame, eu nu am pus in calcul faptul ca bumbacul e mai greu si a trebuit sa mai vopsesc inca vreo 50 grame. Dezavantajul vopsitului manual e ca nu prea poti nimeri aceeasi nuanta de 2 ori si exact de ce mi-a fost frica s-a si intamplat. Mi-a iesit cu totul alta nuanta!

        Acum ce era sa fac? Nu voiam dungi la acest hanorac. Am lucrat cele doua parti ale fetei, am facut maneca, apoi a doua pana la jumatate(cu gandul sa o defac daca va fi nevoie), apoi gluga, apoi cealalta jumatate a manecii. Am avut sansa sa-mi ajunga exact firul vopsit prima tura.  Am lucrat apoi bentitele pentru nasturei si cea de gluga in a doua culoare. Ceva parca nu se lega. Am decis sa-i adaug buzunare si se pare ca a fost o idee buna, parca a legat toate bucatile intr-un tot unitar.

         Apoi a venit randul alegerii nastureilor. Am cumparat mai demult nasturei sub forma de labute, dar numai 3 bucati, iar mie imi trebuiau 6! Am intrebat la cele doua mercerii din orasul meu, dar nu avea niciuna din ele acest model.

Am scotocit prin cutia mea cu minuni si am ales altii, tot rozulii, dar cu inimioare.

 

I-am cusut si asta a fost ultima parte a crearii acestui hanorac.

Pantalonasi tricotati in culorile florilor de iasomie

           Citeam  de curand raspunsurile la intrebarea "ce ati tricota/ croseta daca timpul, banii si materialele necesare n-ar conta". Adica cam care ar fi proiectul ideal  in conditiile in care nu trebuie sa tii cont de nimic din lucrurile insirate mai sus. Pentru mine fiecare proiect e ideal in momentul in care incep lucrul, e ceva ce imi doresc foarte mult sa lucrez, chiar daca stiu ca realizarea lui imi va lua o gramada de timp.

           Asa a fost si cu aceasta pereche de pantalonasi. I-am inceput pe andrele de 2,5 mm si nu aveam decat o poza dupa care sa ma ghidez. Modelul de pe partile laterale l-am descifrat, dar mi-a luat mult timp sa hotarasc care e latimea corecta a elasticului, dar si lucrul cu randuri scurte pentru a face ca fata sa fie mai scurta decat spatele (asta ajuta ca spatele sa nu ramana gol in timp ce bebele sta in sezut). Aceste lucruri m-au facut sa fac si desfac cel putin de 10 ori lucrul. Noroc cu firul de calitate care a suportat bine incercarile mele.

    
 Nastureii sunt de lemn si i-am primit in cadrul unui schimb tocmai din America. 6 am primit, 6 am folosit. Asta e situatia ideala cand nu ramane nimic in plus.

               Mi-a luat cateva luni bune sa termin pantalonasii (din martie anul acesta i-am inceput), dar a meritat. Acum trebuie sa ma gandesc la o bluzita sau jachetica care sa se potriveasca. Mi-am dat seama ca imi place sa lucrez in culori neutre si chiar am de gand sa continui. Asta inseamana un motiv in plus sa cumpar ceva fire...hmmm. De fapt, eu speram ca anul acesta sa ma abtin de la cumparat fire noi si sa folosesc deja ce am , dar asta e alta poveste.
           Va multumesc pentru vizita, pentru comentarii si pentru timpul petrecut pe bog. 💓

Cu drag, 

Valentina

Planuri de tricotat

         Asta e prima oara cand imi fac o lista cu ce vreau sa impletesc in urmatoarea perioada. Adica o lista publica. Binenteles ca in calculator am o groaza de modele salvate, dar cele ce le voi posta azi chiar vreau sa le fac intr-un viitor apropiat, adica pana la terminarea anului.
          De exemplu, pantalonasii astia mi se par atat de draguti! I-am si inceput deja, intr-o culoare neutra, pentru masura de 3-6 luni. Modelul l-am gasit pe pinterest si am aflat ca autoarea lui e din Norvegia. Creatiile ei sunt simple, in culori cuminti, cu cate un detaliu interesant care sa scoata modelul in evidenta. 

      Al doilea loc in planul meu il ocupa o jachetica galbena. Ce-mi place mie la ea? Faptul ca pana acum n-am mai lucrat asa un guler, modelul dantelat neobisnuit si felul in care se incheie cu acea floare. Toate la un loc ii dau un farmec deosebit. Pana si culoarea mi se pare frumoasa.

Sursa: Ravelry

Si eu sunt pe lista in acest plan! Imi doresc de mult timp asa un pulover. Noua mea culoare preferata e mustarul asta auriu. De aici imi place jocul torsadelor si faptul ca se lucreaza cu andrele de 3,75 mm, ceea ce e ideal pt mine: lucrul inainteaza repede si nici puloverul nu e gros.

Sursa: Ravelry

Sosete! Nu puteau lipsi tocmai ele din lista. Dupa 4 luni in care n-am lucrat deloc sosete, m-a apucat dorul si mi-am ales chiar doua modele. Unul l-am inceput si intamplarea face ca nuantele ce le-am ales sa fie exact ca cele din imagine. Sa stiti ca sosetele astea nu au cusaturi, modelul se lucreaza mult mai simplu decat am crezut eu. Recomand, patternul e gratis!

Sursa: Ravelry

Cealalta  pereche de sosete e ceva mai complicata sau cel putin asa pare la prima vedere.Dar asta nu inseamana ca ma dau batuta pana nu incerc. Trebuie sa ma gandesc ce culoare voi folosi, am observat ca ies bine in culori deschise.

Sursa: Ravelry

Mai am un proiect inceput, o jachetica lucrata intr-un mod cum n-am mai facut pana acum. E inceputa din centru spate, acolo unde este floarea , iar restul se adauga pe parcurs in timpul lucrului fara a fi nevoie de cusaturi. Interesant, nu? Asta inseamana munca unui designer.

 Asa ar trebui sa arate in final ceea ce lucrez eu acum.

Sursa: Ravelry

         Din tot ce am insirat pana acum am invatat ca nu-mi place sa repet ceea ce deja am lucrat, vreau ceva nou de fiecare data, ceva care sa-mi tina atentia treaza in timp ce lucrez. Si mai vreau ca proiectul inceput sa arata cel putin la fel de bine ca originalul si sa am libertatea de a schimba ceea ce nu ma reprezinta. Asta nu inseamana ca nu apreciez o bluza cu model simplu dar bine croita, problema mea e ca ma plictisesc in timp ce o lucrez. Mai are cineva din voi asemenea ganduri? Sau reusisti sa repetati cu usurinta acelasi model? 

      

Dor de mare

          Dor de mare... asa am denumit bluzita tricotata de mine. Totul a inceput cu schema pentru delfin, pe ea am gasit-o prima si apoi a trebuit sa-mi imaginez  o hainuta in care s-o pot include.

 Sursa: passioncreative

            Inainte sa apara inpiratia s-a nascut un baietel  si atunci am stiut exact ce vreau sa tricotez. O bluzita in stil marinaresc, dar pe care sa apara si delfinul. Masurile le-am luat de la o bluzita cumparata si m-am pus pe treaba. Aveam la dispozitie luni bune, asa ca nu m-am grabit. Am folosit andrele de 2,5 mm si fir de bumbac, sa iasa ceva subtirel, de primavara-toamna, pentru a putea fi purtat intr-un loc cu clima calda.

 Am vrut numaidecat sa fie si doua-trei dungulite rosii , dar nu aveam  bumbac de acest fel in casa. M-am dus la mercerie si am venit cu doua bobine mari a cate 100 g (cat am stat acolo m-am gandit ca as putea incerca sa crosetez si o rochita). 

Spatele l-am facut dungat, cu nasturei care sa ajute la bagat mai usor pe cap. Am incercat sa fiu foarte atenta la cusut manecile de corp ca sa iasa dungulitele perfect imbinate.

Nastureii sunt mici si au o nuanta de parca sunt fabricati din scoici.

Sunt multumita de cum mi-a iesit delfinul, chiar si pe spatele lucrului.

Apoi a venit timpul sa-l daruiesc si recunosc ca am avut ceva emotii, asta pana cand am primit o poza cu hainuta imbracata. Am fost atat de incantata, s-a dovedit ca a placut si ca a fost imbracat chiar la cateva zile dupa ce a fost primit chiar daca era inca un pic cam mare. Am primit acordul sa va arat si voua poza, asa ca iata!

                                                         Poza la cateva zile dupa primire

Si ca totul sa fie perfect, pe parcurs am mai primit si alte poze cu mentiunea ca a fost purtat si cu alte ocazii. Asta e cea mai mare multumire a mea (sa vezi ca a placut lucrul tau si ca e purtat) .Iar faptul ca ti se trimit si poze e aprecierea suprema.

Poza dupa cateva luni

          Acum cu dorul de mare... chiar e real. N-am mai ajuns pe la Marea Neagra de mai bine de 10 ani. Desi uneori am impresia ca stau la mare. Anul trecut s-au aciuat pe la noi 4 pescarusi. Cred ca s-au ratacit pe drum, caci chiar au iernat aici (ceea ce pentru Bucovina e chiar ciudat). Dimineata, cand deschid geamul, li se aud glasurile, iar daca inchizi ochii te astepti sa auzi si sunetul marii... asta daca  e pe tihna si nu te grabesti sa ajungi la servici.
     Multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog.
Cu drag,
Valentina

Proiectele lunii ianuarie, darul de Wollmeise si o cerere de idei

         Incep aceasta postare prin a va multumi pentru toate gandurile bune, incurajarile din comentarii si pentru faptul ca sunteti aici. Pentru mine conteaza enorm, chiar daca nu intotdeauna reusesc sa raspund la timp sau sa scriu pe cat de des as vrea.

         Imi e drag sa vad ca sunteti interesate de a tricota si m-am gandit ca poate ar fi de folos sa fac o rubrica cu sfaturi utile sau video cu diferite tehnici ce mi-au fost mie de folos. Poate ca unele v-ar face viata mult mai usoara si nu ar mai fi nevoie de a desface de mai multe ori sau chiar a renunta la lucrul respectiv. E doar o idee...

          Ieri dimineata, mergand sa rezolv cateva treburi in oras am dat cu ochii de o curte plina de ghiocei! Nu-mi amintesc sa mai fi vazut la inceputul lunii februarie o astfel de imagine. Oare sa vina primavara atat de devreme? Cu doar o saptamana inainte era iarna!

La mine iarna are un efect bun asupra tricotatului, atunci am parca mai multa inspiratie. Lucrez la un hanorac in doua culori. Prima varianta a fost cu fondul bleu si model alb.

            Dar parca ceva ma impiedica sa lucrez, nu aveam tragere de inima sa continui. Asa ca am schimbat, am facut fondul alb si am lucrat modelele cu bleu.

Pisoiul m-a ajutat si el, pe ce model punea labuta pe acela il lucram in continuare.

         

             Totodata continui cu hexagoanele mele pufoase  sperand ca pana la sfarsitul anului sa ma aleg cu o salteluta moale si colorata pe care sa stau atunci cand lucrez. Un hexagon din acesta imi ia putin mai mult de o ora de lucru si foloseste 5 grame de fir. Poate ca nu e cea mai eficienta metoda de a avea o salteluta, dar cu siguranta  e un lucru care ajuta la eliberarea stresului. Acum pot sa incerc toate combinatiile ce imi vin in cap si in fiecare zi lucrez cu alte culori, ceea ce e o bucurie pentru mine. 

       Am probat ideea Ancai de a combina verde cu portocaliu, dar si ideea fostei mele colege de a pune laolalta verde militar cu roz. Am descoperit ca portocaliul merge bine cu albastrul si griul. 

        

       Va spuneam intr-o postare ca am primit ca premiu la o provocare un fir foarte frumos si mi-ar placea sa-l vad lucrat anul acesta. Cei de la Wollmeise au ales culoarea , pentru mine ar fi fost extrem de greu sa ma decid. Alaturi de fir mai este un centimetru de croitorie retractabil (imi doream de mult asa ceva) si o sticluta cu detergent special pentru lana.

M-am ales cu un fir in culori de toamna, dar pe care inca nu m-am decis la ce sa-l folosesc. Adica am doua idei: ori niste sosete, ori o salopeta de bebe. Voi catre ce inclinati?

          Salopeta e lucrata chiar cu acest tip de fir, modelul e gratis se numeste Pepita si il puteti descarca de aici.  Salopeta lucrata pentru darul de blog este inspirata tot de aici.

 Va multumesc pentru vizita si va doresc o saptamana cu spor in toate!

Cu drag,

Dar de blog 2018

        Inca imi fac griji pentru cum veti primi voi darul asta pentru ca e o idee copilareasca. Habar n-am daca copii din ziua de azi se mai joaca cu papusile tinand cont de toate tehnologiile disponibile. 
        Ideea mi-a venit mai demult, dar n-am avut starea necesara de a lucra asa ceva.

 Cand eram eu mica am primit de la prietena mamei mele 3 hainute lucrate pe masura papusii mele preferate. Si chiar erau deosebite.  Eram asa de incantata ca toti copii de pe strada au aflat acest lucru!

         Asa ca de data asta a venit randul meu sa fac o bucurie unui copil.  Am cumparat o papusa (de fapt e bebe baietel) si i-am lucrat o garderoba de iarna.
         Am inceput cu hanoracul alb cu gluga si urechiuse de urs. Imi doresc sa lucrez asa un haorac in marime naturala pentru un bebe adevarat iar acum mi-am incercat mana sa vad daca pot face ceva sa se potriveasca.  Apoi a venit randul salopetei cu sosete incorporate. Sunt cele mai mici sosete lucrate vreodata ( au  aproximativ 2 cm), dar au calcai!

 Apoi am impletit o caciulita cu model interesant inceput de sus asa cum am vazut pe pinterest. Lucrand la hexagoanele pufoase am dat peste un fir care a vrut sa devina caciula, iar eu nu m-am impotrivit. 😉

Ca sa nu ramana caciula fara ceva asortat am lucrat o jachetica verde.Toate hainutele sunt lucrate cu fir de lana si andrele de 2 mm.

 In concluzie la acest dar de blog ofer o papusica cu 5 hainute pe masura. Daca v-ar placea sa le aveti lasati un comentariu la aceasta postare  pana pe data de 15 februarie 2018.

Cu drag de la