Jurnal de iunie

Pentru astazi (data/ora)... 18 iunie, ora13:30

Afara ... a plouat, e racoare, dar acum razele soarelui dau semne ca vor sa preia controlul. Probabil ca se va insenina curand.

Mă gândesc... ca uneori viata ne ia prin surprindere si ne face sa privim lucrurile cu totul altfel decat am facut-o pana acum. Saptamana aceasta a murit designerul meu preferat, a lasat in urma o fetita de numai 10 ani. Cancerul a fost cel care a invins-o. 
              Sunt putini oameni care pot sa spuna ca au facut aceasta lume mai frumoasa, dar Elena Nodel chiar a reusit acest lucru prin modelele inventate si prin firele vopsite manual care au ajuns in toate colturile lumii. Spiritul ei va continua sa traiasca atat timp cat modelele ei vor fi tricotate, iar firele ei frumoase vor fi folosite.
Unul dintre ultimele ei daruri, un fir vopsit manual a ajuns la mine (e cel ce vi l-am aratat in postarea trecuta) si a devenit acum si mai special.  

Am invatat ... sa ma uit cu luare-aminte la locurile  prin care trec, am descoprit detalii uimitoare pe care le trecusem cu vederea desi mi se parea ca stiu pe de rost locul cu pricina. Un exemplu, am trecut pe langa aceasta cladire aproape in fiecare zi , dar nu am observat niciodata crenelurile si statuile de deasupra geamurilor.

 

Sunt recunoscătoare pentru ... capsunile culese din gradina. Mie imi plac simple fara nimic adaugat, de preferat sa le culeg eu si sa le bag chiar atunci in gura, asa nespalate. Perioada asta imi aminteste de bunica, imediat cum luam vacanta veneam la ea si asa incepea fiecare vacanta de vara. 

 

Din bucătărie ... sarmalute fara carne invelite in foi de vita si frunze de sfecla.

 

Cu ce sunt imbracata ...  haine de vara in culori deschise.
 

Citesc ... Departe de lumea dezlantuita de Thomas Hardy. Am gasit niste descrieri minunate, chiar voi scoate un citat sau doua si pentru voi. 

 

Ceea ce astept (sper) ... sa nu mai treaca atat de repede timpul. Parca mai inainte era prima zi a anului nou, iar acum am ajuns la jumatate. Habar nu am cand au trecut 6 luni din acest an. 

Ce mai mesteresc ... am terminat de curand jachetica pentru nepotica mea. Probabil ca v-o amintiti, caci va cerusem parerea petru a-mi recomanda ce nasturei sa aleg. Asta e varianta finala. E lucrata cu andrele de 2,5 mm si cantareste doar 123 g (da, mi-am luat cantar special pentru acest lucru).

 Poza e facuta intr-o zi cu cer plumburiu. Cu cateva zile inainte descoperisem pe o straduta neasfaltata o casuta veche acoperita cu iedera, iar vizavi era un gard viu din trandafiri. M-am carabanit cu aparat, bluzita, umeras si tot ce-mi mai trebuia pentru a face poza, dar a meritat.

Ascult ... am ascultat alaltaieri zgomotele de seara ale satului. Mi-am amintit ca spunea Anca ca-i place acest lucru si ii dau toata dreptatea. In afara de sapa mea se mai auzeau greierii, cate o vacuta, cateva ciripituri si clampanitul berzelor din cand in cand. Trebuie sa mai fac aceasta proba si in alt anotimp.
  

În casa ... e liniste, lumea se odihneste. 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... aricii. Am descoperit ca avem unul in gradina. Nici macar nu a fugit cand m-a vazut si chiar a stat la scarpinat pe sub barbie. 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... saptamana e deja pe terminate, poate o plimbare mai tarziu daca nu ploua foarte tare.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:  luna trecuta m-au raspatit cu flori craciunitele mele. E un soi care infloreste de Paste in fiecare an, iar florile tin cel putin cateva saptamani.

 








Cu drag,