Proiect de ianuarie

          Întotdeauna primul proiect din ianuarie e ceva deosebit.  Are legătură cu un nou început,  ca si cum timpul se dilată si totul pare mult mai simplu. E vremea potrivită de a incerca lucruri noi. 

           Am ales o tehnica pe care o admirasem la altii, dar de care nu am avut curajul sa ma apuc pana atunci.  Si pe langa tehnica nouă, am ales si un proiect mare, o păturică. Vedeti? Planuri mărețe  la început  de an.... 

          Aveam cumpărate de mult timp aceste fire pe care le alesesem cu aceeași destinatie, doar ca alt model. Am citit cu atenție explicatiile si m-am apucat de treabă. A mers ca uns, procesul  m-a prins atat de tare încât lucrul înainta văzând cu ochii. 

             O fi avut legătură cu faptul ca foloseam andrele de 6,5 mm, dar imi era atât de drag sa lucrez la el încât il luam cu mine pe unde mergeam si ii mai făceam  cate o fotografie drăguță. 

          Aveam 6 sculuri albe si 6 albastre, urmaream permanent  sa vad daca imi ajung sa termin păturica. Puteti vedea si voi in poza de pe dosul lucrului cam cate folosisem. 

          Nu m-am plictisit deloc lucrand la acest proiect, desi la un moment dat invatasem modelul pe de rost si nu mai era nevoie  sa ma uit pe schemă. 

          Apoi a venit si momentul cand ultimele doua sculuri fusesera atașate lucrului.  Venise deja luna februarie, entuziasmul meu nu scazuse deloc in tot acest timp. Mai ramanea de facut marginea in punct lenes si păturica era gata!

Bucuria finalizarii proiectului  s-a concretizat intr-o ședință foto.  

Asa arata dosul lucrului la final. Tin  minte ca batea  vantul foarte tare in acea zi si imi tot indoia unul din colturi. 😄

           A doua  zi dupa sedinta foto gerul a desenat flori de gheata pe geamul meu. Mi s-a parut asemănător cu modelul folosit la paturica asa ca trebuia sa împărtășesc si aceasta fotografie cu voi.

          Va mulțumesc ca ati ramas aici cu mine chiar daca eu am lipsit mult in ultima vreme. Sa aveti un an minunat, pe masura sufletului vostru. 

Cu drag, Valentina

Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)

         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.

        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.

        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.

        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina

         

Sosetele lunii aprilie si cateva idei pentru proiecte viitoare

         Azi va fi vorba despre sosetele lunii aprilie, dar aprilie 2019. E luna in care sunt inflorite viorelele, care cu albastrul lor m-au facut sa aleg nuanta firului pentru sosete. Modelul l-am mai lucrat candva pe mov (il puteti vedea aici), dar sosetele le-am daruit nasei mele. E unul din acele lucruri pe care as putea sa-l repet de mai multe ori pentru ca jocul torsadelor nu te lasa sa te plictisesti in timpul lucrului.

        Motivul lipsei mele de pe blog in aprilie: am inceput reconditionarea mobilei de bucatarie, lucrata de tata acum 10-15 ani in urma. Cu ocazia asta s-a scos tot din dulapuri si sertare, spalat, sortat, asezat la loc. S-a schimbat culoarea manerelor si a usilor, arata mult mai bine decat inainte
         Facem in fiecare zi mancare proaspata, dar incercam sa folosim cat mai mult din produsele pe care le avem deja acasa. Astfel merele culese de noi anul trecut au devenit placinte (mama m-a invatat retetele ei in aceasta perioada), iar la sugestia prietenei mele am adaugat mere rase in compozitia de clatite si a iesit ceva foarte bun si apreciat de ai mei. Am mai facut coltunasi cu visine, dar si cu varza.
         Lucrez  la fustita mea neagra aproape in fiecare zi si nu ma plictisesc desi am desfacut deja de cateva ori. Prima data a fost atunci cand facusem inmultiri prea multe in zona taliei si fustita iesea clos.A doua oara am desfacut pentru ca s-au rupt andrelele. Chiar mi-a fost frica de acest lucru in momentul in care le-am pus la lucru. Altele mai groase nu aveam, asa  ca a trebuit sa desir cativa zeci de centimentri lucrati. A treia oara am desfacut pentru ca am gasit un ochi lucrat gresit si asta cand ajunsesem la 75 cm lungime!  Asta e, ma mir si eu de rabdarea mea. Se pare ca imi doresc prea mult asa o fustita.
       Au inceput sa-mi umble prin cap tot felul de idei pentru viitoare proiecte. Am inceput sa fotografiez materialele impreuna cu firele pentru a nu pierde inspiratia. Hai ca va arat si voua! Le-am pozat chiar pe covorasul de toporasi ce e inflorit la noi in curte.

         Vreau sa va multumesc pentru parerile voastre lasate la postarea trecuta  E important pentru mine sa vad si un  punct de vedere sincer  in privinta unor modele care ma inspira.
         Cautand pozele sosetelor lunii am dat peste cateva poze de anul trecut pe vremea asta si vreau sa le impartasesc cu voi.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Jucarie tricotata - maimutica

         Bine v-am regasit la o noua postare! Azi va fi vorba despre o jucarie, mai exact o maimutica tricotata. E deja a doua de acest fel lucrata de mine. Pe prima o puteti vedea aici  daca vreti sa faceti o comparatie.

        Am folosit exact acelasi fir, dar secventele de culori s-au asezat complet diferit pentru ca am inceput din locul unde am taiat firul pentru prima maimutica. In timpul lucrului mi s-a parut ca nu am mai lucrat vreodata ceva asemanator si chiar m-am impotmolit pe undeva. E drept ca prima jucarie am lucrat-o acum aproape 7 ani in urma. Parca nu-mi vine a crede ca postez pe blog de  atatia ani!
         Pentru ca maimutica asta trebuia sa ajunga la doua surori si stiu ca de obicei fetitelor le place sa imbrace si sa dezbrace papusi, am decis sa  lucrez si cateva hainute: o rochita si un hanorac cu gluga.

          Am inceput cu rochita, dar nu orice fel, ci una in miniatura folosind un model ce l-a creat Sasha din Elvetia. Binenteles ca ea a creat modelul pentru fetite, iar eu a trebuit sa adaptez la dimensiuni mici, mici, mici (rochita e cat o forfecuta de unghii). Astfel a trebuit sa renunt la unele detalii, dar am fost multumita de cum se aseaza.

Iata si originalul care m-a inspirat!

.        Pentru hanorac am gasit putin mov si am vrut sa-l folosesc tot. Am inceput cu gluga, apoi am trecut la raglan si am incheiat cu dungulitele mov. In loc de nasturei am folosit capse pe care le-am cusut. Cred ca le e mai usor si fetitelor la operatiunea imbracat/ dezbracat. Deasupra capsei la hanorac am brodat un mic trandafiras mov. Initial facusem maneci lungi hanoracului dar pentru ca era greu la imbracat, am desfacut.

         Maimutica a fost primita cu multa bucurie si intrebarea care a fost pusa "Pot sa dorm cu ea?" m-a facut sa inteleg ca va fi iubita in noua ei casa. Am primit chiar si o cerere de a-i tricota chilotei sau pantalonasi.
           Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare!


Cu drag,
Valentina

Sosetele anului 2019

        Azi va voi arata sosetele incepute in acest an. Particip la o provocare care presupune sa lucrezi sosete doar din firele ce le ai cumparate inainte de 1 ianuarie 2019. Adica un fel de 365 zile fara a cumpara fire noi, dar si un motiv bun pentru a le folosi pe cele vechi.
        Pot sa ma laud ca am deja un an si jumatate de cand nu am cumparat fire? Deloc, de nici un fel.  Si diferenta se cunoaste. Anul trecut am folosit 1,8 kg de ata, iar asta se traduce prin 5,8 km de fir tricotat. Anul acesta cred ca va fi si mai mare gramajul, caci voi lua in calcul si salteluta mea colorata. 
         Ieri, in drum spre dentist, am intalnit doua doamne care tricotau pe o bancuta in fata blocului. De fapt una tricota, iar cealalta croseta. Le-am zambit si m-am grabit sa nu pierd programarea la dentist. Cand m-am intors, nu mai erau. Iar eu aveam o pereche de sosete cu mine in geanta ca sa nu ma plictisesc in timp ce-mi asteptam randul la dentist...
        Hai ca am luat-o pe langa subiect, era vorba sa va arat sosetele de anul acesta. De fapt, va voi arata doar inceputul fiecareia in ordinea cronologica. La sfarsit de an le voi face o poza impreuna. Chiar sunt curioasa cate voi reusi sa termin.
        Asadar, prima inceputa in ianuarie, cu gandul sa ma pregatesc pentru Sfantul Valentin (de aici atatea inimioare).💕

          A doua pereche e inceputa in februarie si e destinata tatei. Lui nu i-am lucrat decat o pereche pana acum. Am trisat un pic caci am folosit andrele de 2,5 in loc de 2 mm si un fir putin mai gros.

In luna martie deja rasarisera ghioceii cand am inceput sosetele dintr-un fir cu 5 nuante de albastru.

In aprilie inflorisera viorelele, ele m-au inspirat sa aleg tot o nuanta de albastru.

In mai era cald, frumos, inflorit si  am ales o culoare vibranta,  pe eticheta nuanta se numeste Rust (rugina) Modelul e unul misterios cu 4 indicii.

In iunie tot culori calde am folosit, modelul e inventat pe loc, ceva simplu care sa nu necesite multa atentie. .

       Am observat ca mai sunt si alte blogherite care fac o astfel de provocare, dar putin diferit, adica o pereche de sosete pe luna fara alte conditii. E vorba de Catrinel si Ghemuletul incalcit. Anca stiu ca voia sa faca cate un sal pe luna.
        Ce voi face eu cu atatea sosete? Probabil ca le voi darui, dar le pastrez pana la sfarsitul anului ca sa fac poze cu toata gramada terminata. 😊
        Ieri am descoperit pe youtube un canal de tricotat in romaneste! Va voi povesti mai multe despre el intr-o postare viitoare.

       Pana atunci va multumesc pentru timpul petrecut pe blog si ne vedem in curand!

Cu drag,

9 in 2019

9 proiecte tricotate pe care mi le-am propus pentru acest an, 2019... Sa vedem cate din ele reusesc sa le lucrez. Cateva le-am avut in plan si pentru 2018, dar daca au ramas in lista, asta inseamna ca le vreau cu adevarat.

  Sursa imagini din acest colaj: Ravelry

 

           Dupa ce am facut colajul am observat ca toate imaginile alese sunt in culorile pe care le prefer in perioada asta. Daca le fac pe toate ramane de vazut. Cert e ca exact la inceputul anului m-am si apucat de primul proiect. E vorba de jachetica dantelata, imaginea din mijlocul randului de jos. Ce mi-a iesit? Iata!

             Am lucrat pentru prima data un model Drops. Jachetica am lucrat-o exact dupa explicatiile lor pentru masura 0-3 luni. Dupa ce am invatat cum sa citesc schemele lor, m-am bucurat pe deplin de procesul in sine. Mi-a placut atat de mult incat  am impletit si o boneta asortata. Nu mi-a ajuns firul, asa ca am adaugat putin mov . Tot cu aceasta culoare am facut coltisorii cu CROSETA. V-am zis eu ca anul acesta intentionez sa ma imprietenesc cu ea. Sunt multumita de cum a iesit. Acum imi pare rau ca n-am crosetat astfel de coltisori si pe maginea gulerasului (ca in modelul original). Macar nastureii de la jacheta sunt mov.

       Firul e Drops Cotton Merino si am folosit andrele de 2,5 mm. Setul e pentru o colega de servici care astepta primavara asta primul ei copil, o fetita.  Boneta poate fi adaptata ca marime indoind partea lucrata cu punct lenes.

      Partea cea mai placuta e ca jachetica nu are nici o cusatura, iar partea de sus e lucrata rotund si cu rascroiala la gat. Cu siguranta voi mai face candva o astfel de croiala.

 Sursa: Drops design

Va las link-ul unde puteti gasi explicatiile gratis si toate schemele. Voi ati lucrat vreodata macar un model de la Drops?
https://www.garnstudio.com/pattern.php?id=2172&cid=19

Azi am facut esantion si pentru a doilea proiect din aceasta lista, dar despre el o sa va povestesc in alta postare. Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem curand!

Cu drag,
Valentina

Un hobby nou de iarna?

La noi a venit iarna de 3 saptamani , dar eu m-am invrednicit sa fac poze abia dupa cateva zile de la sosirea ei. Si am nimerit chiar perioada cu chiciura, cea care face peisajele parca si mai frumoase.

A fost si ger, dar plimbarea pe astfel de vreme are farmecul ei.

                 Mi-am gasit un nou hobby, cusutul la masina. Pentru prima data am incercat sa cos o gentuta in care sa-mi tin proiectul in lucru. Am cautat pe youtube lectii  pentru ca ceea ce doream eu nu era atat de simplu de facut. Gentuta mea trebuia sa fie reversibila, captusita, sa stea in picioare singura si sa incapa cel putin 200 de grame de fir pentru tricotat in ea, plus instrumentele necesare prelucrarii lui.

Am ales un material cu trandafirasi pe fond crem, ceva care sa faca zilele de iarna mai colorate.

Dupa ce m-am chinuit sa tai (si , vai, cat de stramb am taiat! ) am inceput cusutul. Cu partea asta a fost mai simplu putin, dar tot am avut partea de strambaturi. Ce a iesit? Iata! 💗

Sunt foarte multumita de rezultat si chiar imi doresc sa mai cos. Acum caut metode prin care inveti sa tai drept, asta e prioritatea inaninte de a incepe un nou proiect.

 In poza de mai sus saculetul seamana cu o fetita cu codite! 😃

      Am ales sa folosesc panglica de satin pentru inchiderea  saculetului caci pusul unui fermoar nu e punctul meu forte deocamdata.  

          Deocamdata in gentuta incap cele 15 hexagoane lucrate in noiembrie si mai ramane loc de inca vreo 20. Ma bucur ca mi-am luat inima in dinti si am incercat ceva nou. Sper sa fac asta si cu crosetatul. Ma asteapta cuminte in sertar croseta daruita de Anca, poate o voi pune la treaba iarna asta. 

Va multumesc pentru vizita dragile mele, ne vedem cu bine data viitoare!