Se afișează postările cu eticheta bumbac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bumbac. Afișați toate postările

joi, aprilie 01, 2021

Caciulita "măr verde"



       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 


          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄


         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

sâmbătă, martie 20, 2021

Jurnal de lucruri bune si ce am acum pe andrele


        E sambata dimineata, dar trezirea a fost la ora 4. Si daca tot am timp liber până sa plec la servici,  mi-a venit ideea sa scriu o postare. S-au întâmplat o gramada de lucruri bune de cand am scris ultima data, asa ca postarea aceasta le va fi dedicată. 
         Una din dorintele mele exprimată pe blog a fost sa merg la servici.  Ei bine, asta s-a întâmplat la scurt timp dupa ultima mea postare.  Un loc de munca nou la care m-am dus cu entuziasmul cu care mergi de obicei la primul loc de munca.  Tin minte cum in prima dimineata, pe drum, mi-a iesit in întâmpinare o vulpita (si inca una foarte ingrijita si pufoasa, care semana perfect cu cea lucrata de mine).  A stat si s-a uitat pentru cateva secunde la mine, apoi a disparut. Gândul m-a dus la Anca, caci ea spunea ca pentru dânsa vulpita înseamnă prietenie.  Drumusorul pe care merg la servici, seamana destul de bine cu cel vechi, aceeasi străduță pietruita, cu o bisericuță  si cu peisaje minunate.  Va voi arata si voua, doar  ca pana acum n-am apucat sa fac prea multe fotografii caci nu mai merg pe jos, ci sunt șofer (începător). 
         N-am renuntat nici la vechiul  servici  (la care merg in weekend) si asa m-am trezit cu toate zilele ocupate. Fiind cu ochii in calculator toata ziua, nu am mai gasit energie ca sa pot scrie si pe blog, dar nu l-am uitat.  La un moment dat, imi doream o secretară,  eu sa dictez, iar ea sa scrie postari. 😄
           Timpul liber a devenit ceva foarte prețuit, la fel ca si întâlnirile cu prietenii, plimbările pe jos, tricotatul, lucrul in grădină.  Treburile din gradina s-au dovedit a fi un fel de concediu pe care il asteptam cu nerăbdare după atat timp de stat pe scaun.  Anul trecut mama a semanat flori de ochiul boului intre straturile de legume si parcela cu capsuni.  Iti încântau ochii de fiecare data cand le vedeai. 
           

      Culorile lor atat de vesele m-au inspirat in a lucra sosete. Am ales un model foarte simplu care sa nu necesite atenție ci sa poată fi lucrate pe pilot automat. 

          In duminicile libere prietenii mei m-au luat cu ei si astfel  am reușit sa vizitez locuri minunate si sa ne facem amintiri de neuitat. Una din cele mai frumoase mănăstiri  vizitate care mi-a ramas in suflet...


         N-am renunțat la andrele, desi timpul alocat lor a scazut considerabil. Acesta e cel mai recent proiect inceput. Culorile lui ma duc cu gandul la ghioceii abia rasariti in zapada si un cer luminos de primavara. Saptamana trecuta am ajuns iar în  poienita cu ghiocei si am facut poze special pentru voi. Au rasarit dragii de ei, desi e inca zapada.



         As mai avea de scris, dar se face ora la care trebuie sa merg la servici.  E o postare pe care am scris-o de pe telefon,  sper sa fie  bine asezata in pagina si fara greseli. Va multumesc tuturor celor ce ati trecut pe aici si nu m-ati uitat. Nu pot promite ca voi scrie mai des, dar ma voi strădui.  Voi face in asa fel incat sa raspund si comentariilor voastre, caci acestea in primul rand au darul de a ma face sa continui de a scrie pe blog .
          Va doresc sanatate si spor in toate! Ne vedem cu bine la postarea viitoare!
 
 
 
 

marți, iunie 16, 2020

Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)
         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.
        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.
        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.


        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina


         

marți, aprilie 21, 2020

Hristos a inviat!

         Au trecut 10 zile de la ultima postare, zile pline de treburi. Am muncit cu drag, cu bucurie, ca in niciun alt an. Am facut curatenie in suflet si in casa asa cum n-am reusit de mult timp. Am  avut timp sa pregatesc bunatati pentru Paste pe care le-am savurat impreuna cu familia. Mesele impreuna intotdeauna binedispun.  Am ascultat slujba Invierii, stand in picioare, in fata icoanelor cu lumanarea aprinsa. Recunosc ca am plans la inceputul slujbei de emotie. A fost un Paste diferit, dar deosebit in acelasi timp.
         N-am mai avut timp nici de stiri, nici de statistici, iar sufletul meu s-a mai linistit. Azi am muncit de acasa si am vorbit cu sefa mea o bucata buna de timp. Cine stie cand vom reveni la servici, dar deocamdata incerc sa nu ma gandesc la acest lucru.
         Vremea e minunata, au inflorit pomii, arata ca niste mirese. Fac  ture de la usa pana la poarta si inapoi. Mi-e tare dor de plimbarile in aer liber, dar stiu ca va trece ceva timp pana voi putea sa ma bucur de ele.



Apreciez zilele in care sunt nevoita sa platesc facturi sau sa fac cumparaturi, atunci pot admira primavara. Ultima data am iesit din casa pe 14 aprilie. A nins cu niste fulgi foarte, foarte mari, apoi a plouat. Dar mie mi s-a parut cea mai frumoasa zi, am si facut cateva fotografii pe care le impartasesc cu voi.







         Saptamana trecuta am avut rabdare  pentru a lucra esantioane. Inspiratia a revenit, un motiv fiind acela ca se va naste un bebe anul acesta (pentru care imi doresc sa lucrez ceva).


        Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,


sâmbătă, aprilie 11, 2020

Sosetele lunii aprilie si cateva idei pentru proiecte viitoare

         Azi va fi vorba despre sosetele lunii aprilie, dar aprilie 2019. E luna in care sunt inflorite viorelele, care cu albastrul lor m-au facut sa aleg nuanta firului pentru sosete. Modelul l-am mai lucrat candva pe mov (il puteti vedea aici), dar sosetele le-am daruit nasei mele. E unul din acele lucruri pe care as putea sa-l repet de mai multe ori pentru ca jocul torsadelor nu te lasa sa te plictisesti in timpul lucrului.


        Motivul lipsei mele de pe blog in aprilie: am inceput reconditionarea mobilei de bucatarie, lucrata de tata acum 10-15 ani in urma. Cu ocazia asta s-a scos tot din dulapuri si sertare, spalat, sortat, asezat la loc. S-a schimbat culoarea manerelor si a usilor, arata mult mai bine decat inainte
         Facem in fiecare zi mancare proaspata, dar incercam sa folosim cat mai mult din produsele pe care le avem deja acasa. Astfel merele culese de noi anul trecut au devenit placinte (mama m-a invatat retetele ei in aceasta perioada), iar la sugestia prietenei mele am adaugat mere rase in compozitia de clatite si a iesit ceva foarte bun si apreciat de ai mei. Am mai facut coltunasi cu visine, dar si cu varza.
         Lucrez  la fustita mea neagra aproape in fiecare zi si nu ma plictisesc desi am desfacut deja de cateva ori. Prima data a fost atunci cand facusem inmultiri prea multe in zona taliei si fustita iesea clos.A doua oara am desfacut pentru ca s-au rupt andrelele. Chiar mi-a fost frica de acest lucru in momentul in care le-am pus la lucru. Altele mai groase nu aveam, asa  ca a trebuit sa desir cativa zeci de centimentri lucrati. A treia oara am desfacut pentru ca am gasit un ochi lucrat gresit si asta cand ajunsesem la 75 cm lungime!  Asta e, ma mir si eu de rabdarea mea. Se pare ca imi doresc prea mult asa o fustita.
       Au inceput sa-mi umble prin cap tot felul de idei pentru viitoare proiecte. Am inceput sa fotografiez materialele impreuna cu firele pentru a nu pierde inspiratia. Hai ca va arat si voua! Le-am pozat chiar pe covorasul de toporasi ce e inflorit la noi in curte.




         Vreau sa va multumesc pentru parerile voastre lasate la postarea trecuta  E important pentru mine sa vad si un  punct de vedere sincer  in privinta unor modele care ma inspira.
         Cautand pozele sosetelor lunii am dat peste cateva poze de anul trecut pe vremea asta si vreau sa le impartasesc cu voi.



Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,



vineri, aprilie 12, 2019

9 in 2019


9 proiecte tricotate pe care mi le-am propus pentru acest an, 2019... Sa vedem cate din ele reusesc sa le lucrez. Cateva le-am avut in plan si pentru 2018, dar daca au ramas in lista, asta inseamna ca le vreau cu adevarat.

  Sursa imagini din acest colaj: Ravelry
 
           Dupa ce am facut colajul am observat ca toate imaginile alese sunt in culorile pe care le prefer in perioada asta. Daca le fac pe toate ramane de vazut. Cert e ca exact la inceputul anului m-am si apucat de primul proiect. E vorba de jachetica dantelata, imaginea din mijlocul randului de jos. Ce mi-a iesit? Iata!


             Am lucrat pentru prima data un model Drops. Jachetica am lucrat-o exact dupa explicatiile lor pentru masura 0-3 luni. Dupa ce am invatat cum sa citesc schemele lor, m-am bucurat pe deplin de procesul in sine. Mi-a placut atat de mult incat  am impletit si o boneta asortata. Nu mi-a ajuns firul, asa ca am adaugat putin mov . Tot cu aceasta culoare am facut coltisorii cu CROSETA. V-am zis eu ca anul acesta intentionez sa ma imprietenesc cu ea. Sunt multumita de cum a iesit. Acum imi pare rau ca n-am crosetat astfel de coltisori si pe maginea gulerasului (ca in modelul original). Macar nastureii de la jacheta sunt mov.



       Firul e Drops Cotton Merino si am folosit andrele de 2,5 mm. Setul e pentru o colega de servici care astepta primavara asta primul ei copil, o fetita.  Boneta poate fi adaptata ca marime indoind partea lucrata cu punct lenes.

      Partea cea mai placuta e ca jachetica nu are nici o cusatura, iar partea de sus e lucrata rotund si cu rascroiala la gat. Cu siguranta voi mai face candva o astfel de croiala.
 Sursa: Drops design

Va las link-ul unde puteti gasi explicatiile gratis si toate schemele. Voi ati lucrat vreodata macar un model de la Drops?
https://www.garnstudio.com/pattern.php?id=2172&cid=19

Azi am facut esantion si pentru a doilea proiect din aceasta lista, dar despre el o sa va povestesc in alta postare. Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem curand!

Cu drag,
Valentina

duminică, decembrie 16, 2018

Povestea unui hanorac cu urechiuse de urs

        Ideea acestui hanorac a venit cu foarte mult timp in urma, inca de cand am vazut intr-un magazin ceva asemanator. Prima incercare de a reproduce modelul a fost la inceputul acestui an (postarea e aici). Eu imi imaginam un fir in culori de bej spre maro, dar cum eram la dieta de fire am ales sa-mi vopsesc singura cantitatea necesara.

           Cumparasem candva fire speciale pentru vopsit, aveau grosimea potrivita, dar compozitia era 50% bumbac, 50 % lana merinos (foarte moale si placuta la atingere). Nu mai lucrasem cu astfel de fire, dar citisem referinte bune pentru ele. Cand a trebuit sa vopsesc am cautat prin sertarele memoriei ce culori trebuie combinate si mi-am amintit ce ne-a invatat doamna de desen inca din clasele primare. Uitasem totusi ca bumbacul nu primeste culoarea la fel ca lana si ceea ce mi-a iesit mie a fost cu totul diferit de ce planuisem.
              Cu toate acestea mi-a placut rezultatul si abia am asteptat sa se usuce sa -l pot face gheme. Si motanului meu i-a placut, nu l-am putut lua de langa el cat timp am facut operatiunea "ghemuit".
               Am inceput lucrul imediat, am facut chiar si esantioane cu drag (parte neplacuta pentru mine in mod obisnuit). Am ales un model simplu pentru ca firul sa isi poata etala frumusetea. Lucrul a mers repede, dar terminand spatele mi-am dat seama ca nu imi va ajunge si de gluga. Pai si eu exact asta vroiam, unde sa atasez urechiusele de urs la care visam?

          Desi aveam 260 grame, eu nu am pus in calcul faptul ca bumbacul e mai greu si a trebuit sa mai vopsesc inca vreo 50 grame. Dezavantajul vopsitului manual e ca nu prea poti nimeri aceeasi nuanta de 2 ori si exact de ce mi-a fost frica s-a si intamplat. Mi-a iesit cu totul alta nuanta!
        Acum ce era sa fac? Nu voiam dungi la acest hanorac. Am lucrat cele doua parti ale fetei, am facut maneca, apoi a doua pana la jumatate(cu gandul sa o defac daca va fi nevoie), apoi gluga, apoi cealalta jumatate a manecii. Am avut sansa sa-mi ajunga exact firul vopsit prima tura.  Am lucrat apoi bentitele pentru nasturei si cea de gluga in a doua culoare. Ceva parca nu se lega. Am decis sa-i adaug buzunare si se pare ca a fost o idee buna, parca a legat toate bucatile intr-un tot unitar.
         Apoi a venit randul alegerii nastureilor. Am cumparat mai demult nasturei sub forma de labute, dar numai 3 bucati, iar mie imi trebuiau 6! Am intrebat la cele doua mercerii din orasul meu, dar nu avea niciuna din ele acest model.
Am scotocit prin cutia mea cu minuni si am ales altii, tot rozulii, dar cu inimioare.
 
I-am cusut si asta a fost ultima parte a crearii acestui hanorac.


marți, decembrie 04, 2018

Un hobby nou de iarna?





La noi a venit iarna de 3 saptamani , dar eu m-am invrednicit sa fac poze abia dupa cateva zile de la sosirea ei. Si am nimerit chiar perioada cu chiciura, cea care face peisajele parca si mai frumoase.


A fost si ger, dar plimbarea pe astfel de vreme are farmecul ei.



                 Mi-am gasit un nou hobby, cusutul la masina. Pentru prima data am incercat sa cos o gentuta in care sa-mi tin proiectul in lucru. Am cautat pe youtube lectii  pentru ca ceea ce doream eu nu era atat de simplu de facut. Gentuta mea trebuia sa fie reversibila, captusita, sa stea in picioare singura si sa incapa cel putin 200 de grame de fir pentru tricotat in ea, plus instrumentele necesare prelucrarii lui.

Am ales un material cu trandafirasi pe fond crem, ceva care sa faca zilele de iarna mai colorate.

Dupa ce m-am chinuit sa tai (si , vai, cat de stramb am taiat! ) am inceput cusutul. Cu partea asta a fost mai simplu putin, dar tot am avut partea de strambaturi. Ce a iesit? Iata! 💗

Sunt foarte multumita de rezultat si chiar imi doresc sa mai cos. Acum caut metode prin care inveti sa tai drept, asta e prioritatea inaninte de a incepe un nou proiect.
 In poza de mai sus saculetul seamana cu o fetita cu codite! 😃


      Am ales sa folosesc panglica de satin pentru inchiderea  saculetului caci pusul unui fermoar nu e punctul meu forte deocamdata.  
          Deocamdata in gentuta incap cele 15 hexagoane lucrate in noiembrie si mai ramane loc de inca vreo 20. Ma bucur ca mi-am luat inima in dinti si am incercat ceva nou. Sper sa fac asta si cu crosetatul. Ma asteapta cuminte in sertar croseta daruita de Anca, poate o voi pune la treaba iarna asta. 

Va multumesc pentru vizita dragile mele, ne vedem cu bine data viitoare!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...