Am primit o urare speciala anul acesta care mi-a placut mult, asa ca o transcriu aici. E valabila pentru voi, iubitoarele de tricotat si crosetat.
Va doresc sanatate, succese si implinirea tuturor dorintelor! Cosuletul cu fire frumoase sa nu se goleasca niciodata, iar in capul vostru sa se adune multe idei cu ceea ce doriti sa tricotati sau crosetati! Fie ca esantioanele sa va reuseasca din prima, iar ochiurile si piciorusele sa fie perfecte! Creativitate si imaginatie! Va doresc ca in anul nou sa nu existe proiecte neterninate sau nereusite!
Primul meu proiect pentru 2016, inceput chiar pe 1 ianuarie este o pereche de sosete. Particip la o provocare, iar tema lunii ianuarie include sosete lucrate in doua (sau mai multe) culori cu fire care se petrec pe dosul lucrului (stranded knitting in engleza).
Modelul dupa care lucrez se numeste Valentinesox. Este pentru prima data cand folosesc aceasta metoda circular. Am citit o gramada de recomandari si pana la urma am ales un model simplu care se regaseste pe o portiune mica a sosetei. Daca va tenteaza modelul, explicatiile si schema le puteti descarca foarte usor accesand link-ul postat mai sus.
Asta e partea a doua a cadoului meu pentru schimb, o salopetica rosie cu cateva petice in forma de inimioara. Ideea de a o lucra mi-a venit cand am vazut una cumparata de-a gata la verisoara mea care se pregatea pentru venirea pe lume a fetitei ei. De atunci si pana a ma apuca eu de lucru au trecut peste 2 ani, doar ca eu abia acum am gasit personajul perfect potrivit pentru ea.
Pentru a fi usor de imbracat i-am pus multi nasturei. Cei de bretele se pot muta mai sus sau mai jos in functie de lungimea celui ce o poarta.
Pentru ca e pentru masura de 3-6 luni si sigur va fi purtata cu scutec dedesubt, am ales ca intre picioare sa se inchida cu capse. Nu am gasit pe nicaieri capse rosii (deh, orasul meu e mult prea mic) si am cusut cu inima stransa pe cele negre. Noroc ca nu se vad la purtat.
Nastureii sunt metalici, iar desenul lor imi aduce aminte de sigla BNR. :)
Spatele e simplu, simplu, doar cu putin model de punct lenes in zona bretelelor. De fapt toata salopeta e foarte usor de lucrat (s-ar descurca pana si o incepatoare la andrele).
Atunci cand am facut sedinta foto s-a nimerit sa fie ziua in care am mancat ultimele cirese din copac (cele mai dulci), de aici si denumirea data de mine.
Inimioarele au fost lucrate separat tocmai pentru a inveseli atmosfera, apoi aplicate pe genunchi si piept.
Daca nu v-ati saturat inca de atatea cirese (din poze), va rog sa va serviti! :)
Acum o luna in urma (mai exact pe 17 martie) incepeam o provocare lansata de o prietena anul trecut. Deocamdata nu am reusit s-o indeplinesc decat pe jumatate, caci pentru a o finaliza mai e nevoie sa public si explicatiile acestei hainute.
Ceea ce m-a inspirat in realizarea bluzitei a fost buchetelul de lavanda primit in dar, iar culorile au fost alese special pentru a se asorta cu aceasta.
Modelul e simplu, cu putina dantela, o inimioara delicata si cativa nasturei mov la spate pentru a putea fi imbracat usor. Manecutele le-am lucrat cu noua tehnica invatata si anume pornind de de sus de la umar., fara a mai fi nevoie de cusaturi.
Ideea mea initiala de a-i adauga margelute nu mi s-a parut necesara, deoarece ar fi fost mult prea incarcat. Voi ce parere aveti despre acest lucru?
Astept cu interes si ideile voastre, voi ce ati schimba la ea?
Cu drag,
Postarea mea particopa la Yarn along organizat de Ginny.
Am gasit ceva draguuuuuut de tot si m-am gandit sa impartasesc cu voi. Daca va place sa coaseti, eu cred ca e o idee minunata de a infrumuseta dormitorul pentru o zi speciala.
Am primit de la Mihaela o leapsa acum ceva timp in urma, prin luna mai a acestui an. Deoarece am fost prinsa cu multe treburi, n-am avut timp de blog, dar m-am gandit despre ce sa scriu aproape o luna de zile. :)
Pentru mine e greu de ales o postare speciala, mai ales ca eu imi prezint creatiile aici. Asta ar insemna ca postarea favorita sa detina creatia preferata, dar acest lucru e imposibil. In primul rand, pentru mine cea mai recenta creatie e cea mai draga la momentul respectiv. In al doilea rand, fiecare postare o scriu pe indelete, fara nici o graba, cu tot dragul, ca si cum ar fi cea mai importanta pana acum.
Totusi, am avut de vreo 3-4 ori impulsul de a trece peste aceste reguli, iar asta s-a reflecat in caliatatea postarii. Deci, dilema mare in alegearea unei postari de suflet!
Dupa ce m-am gandit bine-bine, as putea spune ca un loc special ar ocupa Povestea unei ii tricotate tocmai pentru faptul ca am descris trairile mele din momentul in care s-a nascut ideea ei in capul meu pana la finalizare. Dar sa stiti ca nu e ia creatia mea preferata, ci un set lucrat cu cativa ani in urma si daruit fetitei unei prietene. Voi pune si cateva poze ca sa vedeti despre ce vorbesc.
Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc cum m-am urcat in visin pe intuneric ca sa fac poze. Motivul era unul simplu: aparatul meu era stricat, iar daca detecta cea mai mica urma de lumina pozele nu ieseau deloc. Asa ca am gasit locul si momentul potrivit. :)
Modelul jachetei e dintr-o revista in italiana, Mani di fata. Am adaptat si o rochita care sa i se potriveasca.
Pana la urma a devenit set caci i-am facut si o caciulita.
Mihaela, te rog sa ma scuzi pentru ca am taraganat atat, dar sa stii ca imi face placere sa particip la lepsele date de tine si iti multumesc pentru faptul ca te gandesti si la mine.
Sa aveti o zi frumoasa!
Originalul l-am gasit prin cautarile mele dupa modele, undeva pe la rusoaice, cred. Mi-a placut modelul torsadelor, dar nu si faptul ca are guler pe gat. Presupun ca multi dintre copilasi nu prea suporta astfel de gulere.
Tin minte ca am inceput cu entuziasm, gandind ca pe parcusul lucrului voi gasi o modalitate de a schimba modelul original cu ceva mai practic la imbracat. Astfel, proiectul a stat cateva luni bune in asteptare pana m-am hotarat cum va fi.
Atunci cand imi place ceva mult de tot, imi doresc sa il fac si eu, dar aproape intotdeauna schimb ceva , astfel incat doar sa semene.
Asta pana la un punct, caci acum am gasit un model de jachetica ce mi-as dori sa arate exact ca originalul. Va voi arata si voua, dar intr-o postare viitoare.
Chiar daca e jumatatea lui martie deja, as vrea sa va urez si eu o primavara frumoasa cu mult soare in suflet si afara!
Ce poate reprezenta mai bine luna martie decat un martisor? Al meu, cel care vi-l voi arata azi, e terminat inca de anul trecut. Va aratasem proietul in lucru in noiembrie 2013.
Mi-e drag sa lucrez pentru copii, pentru fetite in special. Indiferent cum arata lucrurile terminate, un fotomodel iti pune in valoare cel mai bine creatiile.
Ca sa va dati seama despre ce vorbesc voi atasa cateva poze si cu rochita intinsa.
Nu are nici un farmec daca nu e purtata de o dulcica de fetita. Sunteti de acord cu mine, nu-i asa?
Da, ati ghicit, lucrez cu alb si rosu, va fi ceva cu fulgi de nea, inimioare si stelute. Ar trebui sa iasa la fel de dulce ca si fetita careia ii e destinat.
E nevoie sa termin pana de Craciun, asa ca lucrez cum prind o clipa libera ca sa nu intarzii cu comanda. Si daca v-am facut curioase, va pun si doua poze cu inceputul.
La final ar trebui sa semene cu modelul original de mai jos.
Am pus mai multe poze decat cuvinte in aceasta postare, dar recuperez alta data cu explicatiile.
Am observat ca lumea e interesata de a lucra sosete si de aceea m-am decis sa va arat si voua cea mai simpla metoda de a le face.
Metoda am invatat-o de la Ada si ii sunt vesnic recunoscatoare! Stiti voi ce se intampla cand inveti un lucru nou si iti reuseste, iti vine sa il tot repeti, iar rezultatul a fost ca am lucrat vreo 10 perechi atunci pentru toata familia. :) Iata cateva din ele:
Marimea sosetelor pentru care va dau explicatiiile este una de copii, dar daca folositi un fir gros si andrele de 3,5 sau 4 mm, cred ar rezulta o pereche pentru adulti.
Am inceput pe 38 de ochiuri si am lucrat 28 de randuri. Acum as recomanda sa le lucrati in punct elastic (un ochi pe fata, unul pe dos, sau 2 fata 2 dos) deoarece se tin mai bine pe picior.
Acum incepem calcaiul. Lucram numai primele 19 ochiuri (jumatate din cele 38), luand cate 2 ochi impreuna la sfarsitul fiecarui rand pana ajungem la 9 ochiuri.(jumate din cei 19). Veti avea scazute cate 5 ochiuri pe fiecare parte.
Acum incepe partea mai dificila un pic.Atentie, nu aveti nevoie de inca doua andrele, eu le-am pus acolo numai ca sa vedeti de unde veti culege ochiuri!
Se lucreaza in continuare cele 9 ochiuri,iar la fiecare
sfarsit de rand se adauga cate un ochi de pe fiecare parte pana se ajunge iar
la 19 ochiuri. Ochiurile de la calcai se "adauga" ridicand cate un ochi (cu croseta cred ca e mai simplu) din fiecare parte unde s-a scazut. In asa fel calcaiul nu se lucreaza drept, ci se indoaie la capat pe masura ce sunt ridicate ochiurile.
La celalalt ciorap se incepe calcaiul din partea opusa (unul pe
dreapta, unul pe stanga). Acum veti avea pe andrele din nou 38 ochiuri (cate ati avut la inceput).
In continuare, lucrati aceste 38 de ochiuri inca 26 de randuri fara nici o scazatura. Voi puteti lucra atatea randuri cat va e de lung piciorul si va opriti in locul de unde incep degetele.
Acum vom lucra partea din fata a sosetei. Aceasta se lucreaza exact ca si calcaiul. Atentie, deci il incepeti pe aceeasi parte pe care ati facut calcaiul!
Acum aveti 19 ochiuri pe o andrea si 19 pe cealalta. Le aduceti fata in fata si coaseti cu o cusatura invizibila ca in acest filmulet.
Apoi coaseti sosetele si pe partea laterala.Ar trebui sa arate cam asa:
Mie mi se pare cel mai simplu mod de realizare a sosetelor si e perfect pentru incepatoare. Nu va incurcati in 4-5 andrele, se lucreaza drept, puteti face model fara a lucra pe rotund, etc.
