Proiect de ianuarie

          Întotdeauna primul proiect din ianuarie e ceva deosebit.  Are legătură cu un nou început,  ca si cum timpul se dilată si totul pare mult mai simplu. E vremea potrivită de a incerca lucruri noi. 

           Am ales o tehnica pe care o admirasem la altii, dar de care nu am avut curajul sa ma apuc pana atunci.  Si pe langa tehnica nouă, am ales si un proiect mare, o păturică. Vedeti? Planuri mărețe  la început  de an.... 

          Aveam cumpărate de mult timp aceste fire pe care le alesesem cu aceeași destinatie, doar ca alt model. Am citit cu atenție explicatiile si m-am apucat de treabă. A mers ca uns, procesul  m-a prins atat de tare încât lucrul înainta văzând cu ochii. 

             O fi avut legătură cu faptul ca foloseam andrele de 6,5 mm, dar imi era atât de drag sa lucrez la el încât il luam cu mine pe unde mergeam si ii mai făceam  cate o fotografie drăguță. 

          Aveam 6 sculuri albe si 6 albastre, urmaream permanent  sa vad daca imi ajung sa termin păturica. Puteti vedea si voi in poza de pe dosul lucrului cam cate folosisem. 

          Nu m-am plictisit deloc lucrand la acest proiect, desi la un moment dat invatasem modelul pe de rost si nu mai era nevoie  sa ma uit pe schemă. 

          Apoi a venit si momentul cand ultimele doua sculuri fusesera atașate lucrului.  Venise deja luna februarie, entuziasmul meu nu scazuse deloc in tot acest timp. Mai ramanea de facut marginea in punct lenes si păturica era gata!

Bucuria finalizarii proiectului  s-a concretizat intr-o ședință foto.  

Asa arata dosul lucrului la final. Tin  minte ca batea  vantul foarte tare in acea zi si imi tot indoia unul din colturi. 😄

           A doua  zi dupa sedinta foto gerul a desenat flori de gheata pe geamul meu. Mi s-a parut asemănător cu modelul folosit la paturica asa ca trebuia sa împărtășesc si aceasta fotografie cu voi.

          Va mulțumesc ca ati ramas aici cu mine chiar daca eu am lipsit mult in ultima vreme. Sa aveti un an minunat, pe masura sufletului vostru. 

Cu drag, Valentina

Sosetele lunii aprilie si cateva idei pentru proiecte viitoare

         Azi va fi vorba despre sosetele lunii aprilie, dar aprilie 2019. E luna in care sunt inflorite viorelele, care cu albastrul lor m-au facut sa aleg nuanta firului pentru sosete. Modelul l-am mai lucrat candva pe mov (il puteti vedea aici), dar sosetele le-am daruit nasei mele. E unul din acele lucruri pe care as putea sa-l repet de mai multe ori pentru ca jocul torsadelor nu te lasa sa te plictisesti in timpul lucrului.

        Motivul lipsei mele de pe blog in aprilie: am inceput reconditionarea mobilei de bucatarie, lucrata de tata acum 10-15 ani in urma. Cu ocazia asta s-a scos tot din dulapuri si sertare, spalat, sortat, asezat la loc. S-a schimbat culoarea manerelor si a usilor, arata mult mai bine decat inainte
         Facem in fiecare zi mancare proaspata, dar incercam sa folosim cat mai mult din produsele pe care le avem deja acasa. Astfel merele culese de noi anul trecut au devenit placinte (mama m-a invatat retetele ei in aceasta perioada), iar la sugestia prietenei mele am adaugat mere rase in compozitia de clatite si a iesit ceva foarte bun si apreciat de ai mei. Am mai facut coltunasi cu visine, dar si cu varza.
         Lucrez  la fustita mea neagra aproape in fiecare zi si nu ma plictisesc desi am desfacut deja de cateva ori. Prima data a fost atunci cand facusem inmultiri prea multe in zona taliei si fustita iesea clos.A doua oara am desfacut pentru ca s-au rupt andrelele. Chiar mi-a fost frica de acest lucru in momentul in care le-am pus la lucru. Altele mai groase nu aveam, asa  ca a trebuit sa desir cativa zeci de centimentri lucrati. A treia oara am desfacut pentru ca am gasit un ochi lucrat gresit si asta cand ajunsesem la 75 cm lungime!  Asta e, ma mir si eu de rabdarea mea. Se pare ca imi doresc prea mult asa o fustita.
       Au inceput sa-mi umble prin cap tot felul de idei pentru viitoare proiecte. Am inceput sa fotografiez materialele impreuna cu firele pentru a nu pierde inspiratia. Hai ca va arat si voua! Le-am pozat chiar pe covorasul de toporasi ce e inflorit la noi in curte.

         Vreau sa va multumesc pentru parerile voastre lasate la postarea trecuta  E important pentru mine sa vad si un  punct de vedere sincer  in privinta unor modele care ma inspira.
         Cautand pozele sosetelor lunii am dat peste cateva poze de anul trecut pe vremea asta si vreau sa le impartasesc cu voi.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Sosetele anului 2019

        Azi va voi arata sosetele incepute in acest an. Particip la o provocare care presupune sa lucrezi sosete doar din firele ce le ai cumparate inainte de 1 ianuarie 2019. Adica un fel de 365 zile fara a cumpara fire noi, dar si un motiv bun pentru a le folosi pe cele vechi.
        Pot sa ma laud ca am deja un an si jumatate de cand nu am cumparat fire? Deloc, de nici un fel.  Si diferenta se cunoaste. Anul trecut am folosit 1,8 kg de ata, iar asta se traduce prin 5,8 km de fir tricotat. Anul acesta cred ca va fi si mai mare gramajul, caci voi lua in calcul si salteluta mea colorata. 
         Ieri, in drum spre dentist, am intalnit doua doamne care tricotau pe o bancuta in fata blocului. De fapt una tricota, iar cealalta croseta. Le-am zambit si m-am grabit sa nu pierd programarea la dentist. Cand m-am intors, nu mai erau. Iar eu aveam o pereche de sosete cu mine in geanta ca sa nu ma plictisesc in timp ce-mi asteptam randul la dentist...
        Hai ca am luat-o pe langa subiect, era vorba sa va arat sosetele de anul acesta. De fapt, va voi arata doar inceputul fiecareia in ordinea cronologica. La sfarsit de an le voi face o poza impreuna. Chiar sunt curioasa cate voi reusi sa termin.
        Asadar, prima inceputa in ianuarie, cu gandul sa ma pregatesc pentru Sfantul Valentin (de aici atatea inimioare).💕

          A doua pereche e inceputa in februarie si e destinata tatei. Lui nu i-am lucrat decat o pereche pana acum. Am trisat un pic caci am folosit andrele de 2,5 in loc de 2 mm si un fir putin mai gros.

In luna martie deja rasarisera ghioceii cand am inceput sosetele dintr-un fir cu 5 nuante de albastru.

In aprilie inflorisera viorelele, ele m-au inspirat sa aleg tot o nuanta de albastru.

In mai era cald, frumos, inflorit si  am ales o culoare vibranta,  pe eticheta nuanta se numeste Rust (rugina) Modelul e unul misterios cu 4 indicii.

In iunie tot culori calde am folosit, modelul e inventat pe loc, ceva simplu care sa nu necesite multa atentie. .

       Am observat ca mai sunt si alte blogherite care fac o astfel de provocare, dar putin diferit, adica o pereche de sosete pe luna fara alte conditii. E vorba de Catrinel si Ghemuletul incalcit. Anca stiu ca voia sa faca cate un sal pe luna.
        Ce voi face eu cu atatea sosete? Probabil ca le voi darui, dar le pastrez pana la sfarsitul anului ca sa fac poze cu toata gramada terminata. 😊
        Ieri am descoperit pe youtube un canal de tricotat in romaneste! Va voi povesti mai multe despre el intr-o postare viitoare.

       Pana atunci va multumesc pentru timpul petrecut pe blog si ne vedem in curand!

Cu drag,

Gradina cu flori tricotate

         M-am gandit putin, oare ce titlu sa-i dau acestui proiect? Ce se potriveste mai bine unui obiect la care ai lucrat un an intreg, in care ai pus nuante in toate culorile curcubeului? M-a inspirat pana la urma denumirea data de cineva care i-a spus "Gradina bunicii". Da, poate, dar amandoua bunicile mele aveau gradinile bine organizate , fiecare tip de plantuta avea particica lui, nu seamana organizarea mea cu a lor, asa ca am denumit proiectul meu 'Gradina cu flori tricotate".

        Totul a inceput in ianuarie 2018 cand mi-am propus ca pentru fiecare zi a lunii sa fac cate un hexagon tricotat (hexipuff cum l-a denumit in engleza creatoarea acestui model). Eram tare entuziasmata si chiar am facut poze la fiecare sfarsit de saptamana.

Prima saptamana

A doua saptamana

A treia saptamana

A patra saptamana

Rezultatul primei luni (ianuarie)

                 Entuziasmul a mai scazut apoi, dar tot reuseam sa fac cel putin 20 de hexagoane pe luna. Se adunau frumos in cosulet si imi placea sa le scot cateodata si sa incerc diferite combinatii. Ma gandeam sa incep a le coase impreuna, dar stiam ca era mai bine sa astept pana vor fi gata toate ca sa pot face o aranjare fara blocuri de culoare.

                                                                     luna martie 

              Timpul de lucru pentru fiecare hexagon era de o ora si 20 de minute (am cronometrat de cateva ori) cu tot cu umplut si cusut marginile. Nu simteam niciodata ca m-am saturat de ele caci foloseam de fiecare data o culoare noua sau incercam sa combin diferite nuante. Acum am o gramada de idei (pentru combinatii de culori) pe care vreau sa le aplic in viitoarele hainute tricotate. 

            

                                                            luna august

 

La sfarsitul verii umplusem inca o cutie cu hexagoane. Intre timp lucram si la alte proiecte. Resturile de fire incepusera sa se termine. Atunci am cautat prin firele mele vechi cu care lucrasem primele sosete (cusute pe o parte). 

Puzzle-ul la care lucram

Binenteles ca am lucrat hexagoane si in concediu. 

      Cel mai fain moment din concediu legat de hexagoane a fost sa stau in hamac si sa lucrez. Am si adormit de la asa relaxare. :)

Culori inspirate din natura

La sfarsit de septembrie mai aveam inca o cutie aproape plina.

"Recolta" din septembrie:

In octombrie am avut o pisica care folosea hexagoanele mele ca perna.Am si un video, il voi posta separat, ar dura prea mult sa-l incarc aici acum. 

 

                                                                Recolta lunii noiembrie

                   In decembrie am mai lucrat cateva si mi se parea de ajuns numarul lor. Am incercat mai multe tipuri de aranjare a hexagoanelor, dar tot amanam momentul cusutului.  In luna ianuarie am fost prinsa cu sarbatorile si abia in februarie a venit randul terminarii proiectului. 

                    Imi aduc aminte ca a durat zile intregi cusutul, mai mult de o saptamana, zi de zi. Dar mi-am adunat toata rabdarea, stiam ca mai este putin si voi avea salteluta mea colorata si calduroasa. 

      In ultimul moment am decis sa aranjez unele hexagoanele sub forma de flori. Chiar sunt curioasa cate flori intentionate descoperiti voi in fografiile finale afisate de mine. 

 

Date tehnice:

- dimensiunile saltelutei 131 x 68 cm

- greutate - aproximativ 1,8 kg

- fir folosit (toate resturi) 932 grame

- 233 de hexagoane lucrate in total

- andrele de 2 mm 

- timp de lucru 1 an, 1 luna si 7 zile

         In prima zi cu soare, dupa ce am terminat de cusut, am dus paturica in parc pentru sedinta foto. A fost greu sa gasesc un locsor linistit , parca se adunase jumatate de oras acolo. Fotografiile sunt facute pe fuga. Planuisem sa pozez salteluta pe bancuta de sub nucul batran unde ne jucam cand eram mica, dar am fost dezamagita sa aflu ca nucul a fost taiat si bancuta inlocuita.

        Sunt foarte multumita de rezultat si foarte incantata de utilitatea saltelutei. Atunci cand ma asez pe ea am imediat senzatia de caldura. Ne inghesuim si eu si motanul pe ea . 

  Chiar si cand e stransa, motanul tot pe salteluta  cauta sa se aseze.

         Lucrand atatea hexagoane am reusit sa invat sa fac incheierea perfecta a ochiurilor cu acul, as putea face asta si cu ochii inchisi si nu cred ca voi uita prea curand pasii.  Salteluta asta e cel mai mare proiect ce l-am lucrat vreodata. Chiar mi-a deschis apetitul de a lucra o patura, lucru de care imi era frica inainte. 

Care e cel mai mare proiect pe care l-ati facut? Cat timp v-a luat? 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog. Ne vedem in curand!

Cu drag,