Articolul meu de suflet

Am primit de la Mihaela o leapsa acum ceva timp in urma, prin luna mai a acestui an. Deoarece am fost prinsa cu multe treburi, n-am avut timp de blog, dar m-am gandit despre ce sa scriu aproape o luna de zile. :)

Pentru mine e greu de ales o postare speciala, mai ales ca eu imi prezint creatiile aici. Asta ar insemna ca postarea favorita sa detina creatia preferata, dar acest lucru e imposibil. In primul rand, pentru mine cea mai recenta creatie e cea mai draga la momentul respectiv. In al doilea rand, fiecare postare o scriu pe indelete, fara nici o graba, cu tot dragul, ca si cum ar fi cea mai importanta pana acum.

Totusi, am avut de vreo 3-4 ori  impulsul de a trece peste aceste reguli, iar asta s-a reflecat in caliatatea postarii. Deci, dilema mare in alegearea unei postari de suflet!

Dupa ce m-am gandit bine-bine, as putea spune ca un loc special ar ocupa Povestea unei ii tricotate tocmai pentru faptul ca am descris trairile mele din momentul in care s-a nascut ideea ei in capul meu pana la finalizare. Dar sa stiti ca nu e ia creatia mea preferata, ci un set lucrat cu cativa ani in urma si daruit fetitei unei prietene. Voi pune si cateva poze ca sa vedeti despre ce vorbesc.

Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc cum m-am urcat in visin pe intuneric ca sa fac poze. Motivul era unul simplu: aparatul meu era stricat, iar daca detecta cea mai mica urma de lumina pozele nu ieseau deloc. Asa ca am gasit locul si momentul potrivit. :)

Modelul jachetei e dintr-o revista in italiana, Mani di fata. Am adaptat si o rochita care sa i se potriveasca.

Pana la urma a devenit set caci i-am facut si o caciulita.

Mihaela, te rog sa ma scuzi pentru ca am taraganat atat, dar sa stii ca imi face placere sa particip la lepsele date de tine si iti multumesc pentru faptul ca te gandesti si la mine.
 Sa aveti o zi frumoasa!

Cu drag, 

Dumbrava minunata

Nu, nu e vorba de povestirea scrisa de Mihail Sadoveanu, ci de un loc superb pe care l-am vizitat anul trecut in cadrul unei excursii organizate. E vorba despre Manastirea Dumbrava situata la 15 km de Turda din judetul Cluj.

Inca de la intrarea pe drumusorul ce duce la manastire am stiut ca e un loc deosebit, atat din povestirile ghidului nostru, cat si din imaginile ce ni se derulau in fata ochilor. Ne-a intampinat o gradina de legume frumos ingrijita,

 un solar,

o minigradina zoologica si 

o casuta specifica locului acoperita cu paie.

 

 Aici si-au facut cuib randunelele, printre ulcioare de lut, muscate, lampa cu gaz, ceapa si ardei atarnate la uscat.

O lavita, doua papusi imbracate in portul national, covorase cusute manual, intregeau atmosfera de poveste.

Apoi am intrat pe poarta manastirii, unde am gasit o oaza de de liniste, inundata de flori, oameni si copii in mod special.

Aceasta manastire adaposteste o casa de copii si una de batrani. Pe cei mici i-am vazut de cum am intrat, stateau cumintei, doi cate doi de manuta si se uitau curiosi la noi cum nu pridideam cu pozatul.

De jur imprejurul bisericii se afla locuri unde poti sta sa te odihnesti, sa asculti slujba. Biserica veche e neincapatoare pentru toti, de aceea s-a si construit inca una noua pentru a avea loc toti cei ce vin sa se roage aici.

Curtea e inundata de flori, de cele obisnuite cum ar fi muscate, tradafiri, begonii,zorele, cercelusi dar si specii mai neobisnuite.

In mijlocul florilor se afla o fantana arteziana cu un ingeras.

Toate sunt frumos aranjate, e liniste si curatenie, un loc special care merita vizitat.

Sper ca v-a placut plimbarea virtuala in care v-am purtat in aceasta duminica ploiasa de mai.

Va doresc o zi minunata! Cu drag,

Copie si original (2)

Prima comparatie o puteti gasi aici.

Originalul l-am gasit prin cautarile mele dupa modele, undeva pe la rusoaice, cred. Mi-a placut modelul torsadelor, dar nu si faptul ca are guler pe gat. Presupun ca multi dintre copilasi nu prea suporta astfel de gulere. 

 Tin minte ca am inceput cu entuziasm, gandind ca pe parcusul lucrului voi gasi o modalitate de a schimba modelul original cu ceva mai practic la imbracat. Astfel, proiectul a stat cateva luni bune in asteptare pana m-am hotarat cum va fi.

Atunci cand imi place ceva mult de tot, imi doresc sa il fac si eu, dar aproape intotdeauna schimb ceva , astfel incat doar sa semene. 

 

Asta pana la un punct, caci acum am gasit un model de jachetica ce mi-as dori sa arate exact ca originalul. Va voi arata si voua, dar intr-o postare viitoare.

 Cu drag,

Tiny tennis shoes

Cat de rapid poti lucra o pereche de botosei? Din aceia micuti, numai buni pentru varsta de 0-3 luni...

Eu am stabilit deja un record, am reusit sa ii fac intr-o singura zi. Pana acum tot auzeam la altii ca lucreaza o caciulita intr-o ora, un pulover intr-o sptamana... pentru mine era pura fictiune!  Nu ca nu i-as fi crezut, dar eu niciodata pana acum n-am facut ceva cat de mic doar intr-o singura zi.

 

 Pentru combinatia de culori m-am inspirat de la firul cu care am lucrat sosetele mamei, doar ca eu am ales doar mov si gri. N-am reusit sa surprind chiar nuanta reala, dar tocmai de aceea i-am pozat langa toporasi. 

Modelul l-am luat de pe ravelry. Atunci cand l-am gasit eu era gratis, dar acum i-au pus pret de vanzare. Probabil ca nu se gandeau ca vor avea atatia doritori de a-i lucra.
http://www.ravelry.com/patterns/library/tiny-tennis-shoes

Firul ce l-am folosit e moale si pufos, l-am identificat ca fiind pilou de la phildar. Culorile folosite sunt Lilas si Galet. Eu insa l-am procurat de la magazinul Dianei, e furnizorul meu de fire frumoase de foarte mult timp.

Stiu ca lumea e prinsa cu treburi in aceasta saptamana, dar eu sunt atat de incantata de acest model si de faptul ca s-a lucrat atat de repede, inacat am fost prea entuziasmata ca sa nu impartasesc cu voi.

Cu drag, Valentina