Pentru inspiratie

          V-am aratat niste pernute in postarea trecuta si mi-am adus aminte de doua modele tricotate pe care as dori sa le lucrez candva. Pe mine ma atrage ideea de a incerca mereu ceva nou in tricotat.. E un model neobisnuit care cu siguranta m-ar invata o tehnica noua.

                                            Sursa: ravelry         

          Creatoarea lor se numeste Barbara A Pott, iar modelele se vand pe ravelry cu 9,52 $.  Daca mi-as pune mintea la contributie  cred ca as putea sa dau de capat modelului. Si mai cred ca nu mi le-am dorit suficient de mult pentru a incerca acest lucru.
         Sunt curioasa daca voua vi se par interesante sau daca v-ati dori asa niste pernute acasa. Mi-ar face placere daca ati bifa una din casutele cu "Imi place " sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Sau puteti lasa parerea voastra intr-un comentariu.

        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog. Sanatate multa, aveti grija de voi, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,
Valentina

Zile de primavara

        O noua zi, o noua postare. Voi considera postarile acestea ca un fel de obligatie, un fel de program de lucru. Uneori dupa ce ma uit la stiri, ma apuca panica si nu as mai face nimic. E necesar insa sa fiu cu capul pe umeri, altfel va fi greu de rezistat in perioada urmatoare.
         Am observat ca s-a imbunatatit calitatea semnalului la telefon si cea a internetului. Azi am fost la cumparaturi dupa aproape doua saptamani de pauza. Am avut o lista cu mine si am respectat-o intocmai (desi nu am gasit toate produsele de pe ea). Am mers doar pe acele alei necesare si am facut-o in ordinea in care erau  ele fara a fi nevoie sa ma intorc de doua ori intr-un loc. Lumea e speriata, ti se face loc sa treci repede pe langa ei, nu se vorbeste deloc. Am intrebat de un lucrator unde gasesc un anumit produs si mi-a aratat cu degetul aleea (fara nici o vorba).
         Chiar si la telefon se simte ca e ceva in neregula. Am sunat sa comunic indexul pentru electricitate, iar doamna din capatul celuilalt al firului parea atat de trista!
         Mi s-a stricat masina de spalat, iar domnul care ne repara de obicei e racit. Am stat doua zile cu tata si am incercat sa-i dam de capat masinii, dar nu am reusit.  Asteptam sa se insanatoseasca specialistul, pana atunci spalam de mana.
         In schimb, natura si animalutele par sa-si continue viata obisnuita. Am descoperit muguri de flori la craciunitele mele, iar cyclamenul ce l-am primit de ziua mea (iarna) are acum o floricica nou-nouta, roz, de mai mare dragul. Imi e dor de poienita cu ghiocei, ultima data cand am vazut-o, pe 23 martie, era acoperita cu zapada. Totusi am cateva poze de anul asta inainte de a ninge.

          Mi-am dat seama ca in perioada asta imi aduc bucurie lucrurile impletite de mine. Ieri mi-au cazut ochii pe pernutele cu model in valuri. Mi-am amintit ca nu vi le-am aratat. De fapt, cred ca le-ati vazut doar in lucru in aceasta postare.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,
Valentina

Jucarie tricotata - maimutica

         Bine v-am regasit la o noua postare! Azi va fi vorba despre o jucarie, mai exact o maimutica tricotata. E deja a doua de acest fel lucrata de mine. Pe prima o puteti vedea aici  daca vreti sa faceti o comparatie.

        Am folosit exact acelasi fir, dar secventele de culori s-au asezat complet diferit pentru ca am inceput din locul unde am taiat firul pentru prima maimutica. In timpul lucrului mi s-a parut ca nu am mai lucrat vreodata ceva asemanator si chiar m-am impotmolit pe undeva. E drept ca prima jucarie am lucrat-o acum aproape 7 ani in urma. Parca nu-mi vine a crede ca postez pe blog de  atatia ani!
         Pentru ca maimutica asta trebuia sa ajunga la doua surori si stiu ca de obicei fetitelor le place sa imbrace si sa dezbrace papusi, am decis sa  lucrez si cateva hainute: o rochita si un hanorac cu gluga.

          Am inceput cu rochita, dar nu orice fel, ci una in miniatura folosind un model ce l-a creat Sasha din Elvetia. Binenteles ca ea a creat modelul pentru fetite, iar eu a trebuit sa adaptez la dimensiuni mici, mici, mici (rochita e cat o forfecuta de unghii). Astfel a trebuit sa renunt la unele detalii, dar am fost multumita de cum se aseaza.

Iata si originalul care m-a inspirat!

.        Pentru hanorac am gasit putin mov si am vrut sa-l folosesc tot. Am inceput cu gluga, apoi am trecut la raglan si am incheiat cu dungulitele mov. In loc de nasturei am folosit capse pe care le-am cusut. Cred ca le e mai usor si fetitelor la operatiunea imbracat/ dezbracat. Deasupra capsei la hanorac am brodat un mic trandafiras mov. Initial facusem maneci lungi hanoracului dar pentru ca era greu la imbracat, am desfacut.

         Maimutica a fost primita cu multa bucurie si intrebarea care a fost pusa "Pot sa dorm cu ea?" m-a facut sa inteleg ca va fi iubita in noua ei casa. Am primit chiar si o cerere de a-i tricota chilotei sau pantalonasi.
           Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare!


Cu drag,
Valentina

Ce am in lucru pe andrele

           In postarea trecuta va spuneam ca am doar un singur proiect pe andrele si anume o fustita. Modelul l-am gasit pe ravelry intr-o zi cand cautam printre proiectele terminate ale membrilor siteului. Atentia mi-a fost atrasa de faptul ca ii venea de minune celei ce o purta si nici nu o facea sa para plinuta (ceea ce uneori fustele tricotate au tendinta sa faca).

 Sursa:ravelry- modelul se numeste Isobel skirt

           Atunci am inceput sa derulez in minte cam ce fir potrivit as avea eu acasa .  Ideea mea era sa o fac lunga pentru a putea fi purtata la biserica. Am ales negru deoarece stiam ca il pot combina cu orice in cazul in care cantitatea de fir ce o aveam  nu ajungea.
           A urmat apoi analiza celor 111 fustite (atatea proiecte erau deja la acest pattern). Ca sa incep nici macar nu a fost nevoie sa fac esantion deoarece betelia, lucrandu-se transversal, era cel mai potrivit mod de a testa firul si andrelele.  In lucru am adaugat si un fir de matase ce l-am primit cu multi ani in urma (multumesc Clara!)

     Sursa: ravelry  

         Cam asa vreau sa arate fustita mea la final. Voi avea bucuria sa aleg nasturei pentru ea (e una din partile mele preferate la orice proiect), dar asta o voi face la sfarsit cand o voi termina de tricotat.
        Modul de lucru e usor, chiar putin plictisitor la un moment dat, mai ales daca lucrezi cu negru. Important e ca nu necesita o atentie deosebita si poate fi lucrat in fata televizorului.
        Asta ar fi prima fusta pentru mine pe care o lucrez si prin minte imi mai circula un model pe care l-as face. Deocamdata astept sa vad produsul final si apoi ma hotarasc. Voi ce parere aveti in general de fustele tricotate?

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare. Aveti grija de voi!

Cu drag,

          

Traind izolat - martie 2020

         Bine v-am regasit dragii mei cititori! A trecut o perioada lunga de cand am scris ultima postare, dar in care m-am gandit din cand in cand sa revin, desi in clipa in care intram pe blog pur si simplu mi se bloca inspiratia si nu reuseam sa leg doua vorbe. Mi-am dat seama ca scriu mai mult pentru mine, desi comentariile voastre ma fac sa continui aceasta munca. O consider munca, caci desi o fac doar din placere, cere timp destul. Uneori scriu cateva ore un articol.
       Azi se implinesc 6 zile de cand stau in casa. Ziua de azi mi s-a parut cea mai lunga de pana acum deoarece n-am avut nimic de facut si nici la biserica nu am ajuns. Am citit in mai multe locuri ca ajuta sa tii un jurnal  al acestor zile si sa ai un program fix. Acest lucru m-a facut sa compun o postare pe blog dupa aproape 5 luni lipsa. Nu voi scrie despre fricile mele, dar voi povesti despre ceea ce ma ajuta sa trec mai usor peste aceasta perioada.
         Cel mai drag mi-e sa ma joc cu andrelele, voi stiti deja asta. In ultimul timp am avut doar cate un singur proiect in lucru, mintea mea nu a mai generat idei noi si chiar au existat perioade in care dupa ce terminam ceea ce aveam in lucru treceau zile intregi fara a avea idee ce altceva as putea incepe. Tin minte ca la sfarsitul lui 2019 eram entuziasmata pentru proiectele noului an. In acest scop am luat agenda primita in dar  de ziua mea si i-am tricotat o coperta din firele vopsite de mine cu cativa ani in urma. Mi-a adus atata bucurie acel proiect, avea toate culorile curcubeului in el. I-am adus cateva modificari ca sa semene cu o coperta de carte care poate fi deschisa si nu ca o husa inchisa pe 3 parti cum era originalul.

        In prezent am tot un singur proiect pe andrele, e vorba de o fustita ce am inceput-o pentru mine. E mult de lucru la ea pentru ca o vreau lunga (va avea cel putin 90 cm lungime). Planul meu era sa o pot purta  toamna sau iarna, dar cu situatia de acum e posibil sa o termin mult mai devreme. Voi reveni cu o postare in care o sa va arat modelul si va voi explica cu ce fir lucrez, plus ce am schimbat fata de original.
         Un lucru care imi lipseste mult acum e plimbatul pe jos. Imi place enorm, in special dimineata. Imi da o senzatie de vacanta, mai ales daca nimeresc pe niste stradute pe care n-am mai fost. In toamna anului 2019 am intrat si eu in randul celor care au telefon performant ( am rezistat eroic pana acum cateva luni). Unul din motivele care au dus la achizitionarea telefonului  a fost ca puteam instala o aplicatie care sa-mi numere pasii. Timp de 3 luni am contorizat numarul de kilometri parcursi cu mare drag! Abia astept sa am libertatea de a face acest lucru din nou.
         Cartile sunt un alt punct de pe lista ce ma ajuta sa trec perioada aceasta. Intamplarea face ca ultima carte citita sa aiba actiunea desfasurata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am fost atat de zguduita de subiectul acestei carti incat multa vreme m-am gandit la cat de bine o ducem noi acum si daca as fi trait in acea perioada nu stiu daca as fi supravietuit acelor conditii. Acum cand vad ca unele situatii se aseamana cu cele de atunci, ma trec fiorii pe sira spinarii.
           Am inceput sa fac fac curatenia de primavara, pe tihna, cate un sertar, cate un dulap, cate un coltisor ca sa am activitate cat mai mult timp. Am curatat impreuna cu tata burlanele de funingine pe dinauntru, iar acum focul parca arde mai vesel in soba. Am plantat ceapa si am folosit un instrument  realizat de tata pentru a face gauri la distanta uniforma.
           Ieri noapte a inceput sa ninga si s-a depus un strat subtirel de zapada. Mi-e mila de arbustul cu floricele roz  si de caisul care are mugurasi destul de mari, sper din suflet sa nu inghete.

     

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, va doresc zile linistite, sa-i aveti pe cei dragi sanatosi. Vom trece noi si peste asta.

Cu drag,
Valentina

.

Caciulita tricotata

         O sa-mi fac un obicei de a scrie la sfarsitul fiecarei postari ce veti putea vedea in urmatoarea postare. Ideal ar fi sa scriu si in ce zi va aparea viitoarea postare, dar asta e destul de greu de prezis. De obicei timp liber am duminica seara, dar pentru a scrie un articol e nevoie de putina inspiratie  Deocamdata raman numai la anuntarea subiectului, sa vedem cum merge.
         V-am spus ca azi va voi vorbi despre cea de-a doua caciulita cu care mi-am imbogatit garderoba de iarna. Iat-o!

          Conform notitelor mele am lucrat la ea 6 zile. Modelul e simplu, daca vreti pot sa-l traduc pentru voi. Eu l-am invatat de pe un canal pe youtube. In filmulet puteti vedea si cum se aseaza. Eu nu i-am pus mot, am preferat varianta fara el.

         Atunci cand iti prezinti tricotajele lucrate cu mai mult timp in urma nu iti mai aduci aminte de emotiile prin care ai trecut. Asa s-a intamplat si cu aceasta caciulita. Ceea ce mi-a ramas in minte e sedinta foto. Era o zi mohorata, lumina nu era potrivita pentru a face fotografii si ca sa inveselesc putin atmosfera am rupt 3  frunzulite de la trifoiasul mov.  Dupa ce si-au facut treaba le-am pus intr-un pahar cu apa  cu gandul sa le tin pana se vor ofili, dar ele dupa cateva zile au facut radacini, asa ca le-am plantat intr-un vas mic sub forma unui iepuras cu urechile mov. In prezent plantutei ii merge tare bine, frunzulitele s-au inmultit, mi-e tare drag de ele.  Daca n-ar fi ora 5 si cam intuneric, v-as face o fotografie, dar asa ramane pe alta data.
     

Mai vreau sa adaug si pozele de la ultima plimbare facuta in padure. Erau foarte multi oameni, unii dintre ei faceau sedinte foto de toamna , vremea a fost perfecta. A fost o toamna calda anul acesta.

       Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine  la postarea umatoare care va fi despre sosetele daruite nepotelului meu si reactia lui. Cu drag,

Caciulita in culori de toamna si aventuri din gradina

         Ieri a fost o zi ticsita cu treburi si abia azi mi-am revenit din oboseala. Am vrut sa scriu o postare ieri, dar pur si simplu nu am putut tine ochii deschisi. Pe la 10 jumate deja m-am pus la somn.

          Dimineata a inceput cu treaba in gradina. Era racoare exact cat trebuie, adica puteai sta intr-un tricou cu maneca lunga fara sa-ti fie frig. Am avut parte de un concert al pasarelelor, nu se auzea nimic altceva in afara trilurilor lor in linistea diminetii. A fost ceva extraordinar. Mi-a parut rau ca nu am avut telefonul sa le inregistrez, dar a fost pur si simplu magic.N-am vrut sa pierd niciun minut din simfonia lor.

         Am avut de sapat printre randurile de capsuni si de curatat de buruieni si frunze moarte. In timp ce sapam  cu harletul si intorceam brazda de pamant am dat peste o vietate incolacita. La inceput mi s-a parut a fi un sarpe, dar dupa ce s-a "descolacit" i-am observat piciorusele. Era de fapt o soparla... A stat si s-a uitat la noi o bucata buna de vreme, apoi a disparut. Semana foarte bine cu cea intalnita cand am fost la cules de fragi, doar ca de data asta nu m-am speriat.

         A venit randul  culesului de mere. Avem un pom care face niste mere tari si acrisoare, perfecte pentru a fi folosite pentru placinte sau tarte. Am cules cateva galeti, dar au mai ramas multe in varful pomului. Pentru ele ne trebuie o scara mai inalta.

        Ieri am copt paine si am folosit un sfat pe care l-am citit pe blogul Ancai. Apoi am copt gogosari pe gratar deasupra jarului pentru a face o salata impreuna cu rosii si gogosari din gradina. Savurez din plin gustul lor, caci in curand le voi duce dorul.

Ziua s-a incheiat cu o relaxare binemeritata la sauna.

         Pozele de mai sus sunt facute  la inceput de octombrie. In urma cu o saptamana a nins pentru prima data, dar nu s-a depus zapada. Uitandu-ma la ce poarta trecatorii pe strada m-am decis sa-mi lucrez o caciulita din bumbac pentru vremea rece a toamnei. Pentru iarna sunt pregatita deja, mi-am imbogatit colectia cu doua caciulite. Una din ele v-o arat acum.

Am lucrat chiar si un esantion pentru ea, lucru neobisnuit pentru mine. Dar asta a facut sa potrivesc marimea astfel incat caciulita nici sa nu stranga, dar nici sa nu stea lalalie pe cap. O poza din timpul lucrului:

Am ales un fir in culori de toamna si unul bej. Am gasit un model care sa-mi tina interesul treaz pentru a nu ma plictisi in timpul lucrului.

Am avut putina bataie de cap cu incheiatul ochiurilor in varful capului, dar pana la urma am folosit vechea mea metoda si am fost multumita de rezultat.

          Am folosit andrele de 2 mm si au intrat 74 de grame de fir la intreaga caciulita. Poate sunteti curioase sa vedeti cum arata pe dosul lucrului? Iata! Chiar si aici se poate observa modelul, doar ca sunt culorile inversate, adica fondul bej si florile in nuante de toamna.

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand cand va voi arata cea de-a doua caciulita. Cu drag,

Poze de toamna si un proiect in curs de executie

         A venit vremea de purtat pulovere din nou! De purtat, dar si de lucrat. Vara imi vine greu sa scriu despre lana, dar cand vine vremea rece parca am alt avant. Azi a plouat, o ploaie rece, dar inca era cu tunete si fulgere.  Azi a trebuit sa merg pe jos vreo 3 km, dar datorita culorilor care imbraca padurea a fost o placere. Noroc ca am fost inarmata cu umbrela, dar si cu pelerina de ploaie. Ce mult conteaza cand iti poarta cineva de grija si iti spune sa le iei cu tine dimineata. Am ajuns acasa putin infrigurata (manecile de la cot in jos erau ude de la ploaie), dar dupa o supa calda si o felie de tort cu nuca (de la vecinul care isi serbeaza azi ziua) mi-a venit cheful sa scriu o postare.
         

       Pe drum am cules o floare care are una din nuantele firului cu care lucrez patratelele pentru husa. Poza e de azi. Astea sunt ghemele care mi-au mai ramas de lucrat si cele doua teancuri de dungate.

        La sfarsitul lunii septembrie am numarat  50 de patratele terminate. Istoric: 25 de bucati in iulie, 16 in august si doar 9 in septembrie. Se observa entuziasmul, nu?  Asta imi aduce aminte de ciclul de viata al unui proiect handmade .

 Se pare ca nu sunt singura care gandeste asa... Dar sa-l traduc :
Perioada 1 (roz) Start Uraaa! Un proiect nou! Sunt asa de incantata! Va fi grozav!
Perioada 2 (rosu) OK, va fi mult de lucru. Dar va merita! Grozav!
Perioada 3 (galben) Hm, lucrez de cateva zile deja. Si am inaintat doar atat!Iar m-am intins mai mult decat imi e plapuma?
Perioada 4(verde) Hei, sunt aproape de jumatate!
Perioada 5 (bleu) Of, sunt abia la jumatate.
Perioada 6 (gri) Stii, cel/cea pentru care lucrez proiectul nici macar nu il merita.
Perioada 7 (negru) Urasc pe toata lumea. Nu va mai exista niciodata  lumina sau bunatate. Acum e doar disperare.
Perioada 8 (mov) Gata! Uraaaa! Abia astept sa incep un proiect nou!

        Am fost cuminte si am ascuns firele la fiecare doua-trei patratele terminate ca sa nu-mi fie greu la sfarsit. Si asa voi avea mult de cusut atunci. Visez insa deja la cum va arata cand va fi gata. Imi place efectul acela optic pe care il dau patratele unite, chiar daca nu exista doua patratele identice. Voi vedeti romburile formate?

Motanul imi tine companie. Acum cauta locuri cat mai caldute si mai pufoase pe care sa doarma. Pernutele invelite in fire de lana sunt foarte ademenitoare.

A ramas la fel de pasionat de ghemele mele, noroc ca nu le strica in timp ce se joaca cu ele.

Mai am o poza sa va arat si gata! Nu va mai plictisesc azi! Bradutul nostru e deja impodobit cu ghirlade naturale rosii. Ador perioada asta a anului  si toate culorile toamnei.

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand!

Valentina