Sosete tricotate imperfecte

            Nu stiu de ce, dar mie imi aduc aminte de primăvară aceste sosete.  O fi verdele acela crud de vină  sau poate rozul (deși in poze a iesit cam rosu), cert e ca le asociez cu o zi însorită de primăvară. 

          Firul il păstram de mult timp, tocmai din 2013, cand am cumpărat vreo 12 sculuri de fir special de șosete. Trebuie sa caut pe blog, caci le aveam fotografiate împreună (pentru a alege unul din ele si a-l tranforma in sosete si a le da ca dar de blog).

         Uitându-mă acum la ele,  imi dau seama ca le-am folosit  aproape pe toate, cred ca a ramas doar unul nefolosit.  Ar fi interesant sa fac un colaj de poze cu sosetele ce au iesit, așezate măcar aproximativ in aceeasi poziție.  

          Cred ati recunoscut firul in toată grămada aceea, nu? L-am impartit in doua cu gandul de a lucra doua șosete simultan, dar mai ales pentru a iesi identice. La inceput s-au asezat perfect dungile, dar la călcâi, unul din ele si-a schimbat secvența de culoare!

          A trebuit sa rup unul din fire ca sa semene sosetele intre ele. Mi-a părut rau, dar n-am avut ce face. Planuisem sa le dăruiesc cuiva anume si chiar imi doream sa le poarte.

          După încă câteva rânduri lucrate mi s-au rupt andrelele. Asta era deja prea mult...  asa ca le-am pus in așteptare pentru  a reveni la ele  alta data.

 

        Dupa ce au stat cuminti aproape o vara intreaga,   le-am terminat, in sfârșit! Au ramas doua ghemulete mici pe care le voi folosi adăugând câteva  hexagoane saltelutei mele tricotate.  

           Dupa toate aceste peripetii nu mai aveam aceeasi pornire de a le dărui, dar am facut-o totuși dupa ce i-am aratat o poza destinaratei si le-a acceptat. Le-am trimis și ce credeti? Am primit  o grămadă  de poze si multumiri. 

 

         Am primit aprobarea sa vi le arat si voua. Sosetele sunt lucrate dupa modelul ce l-am tradus pentru voi și l-am postat aici pe blog. 

              Va mulțumesc pentru vizită, aveti grija de voi si cei dragi, ne vedem cu bine in urmatoarea postare. 

Cu drag  Valentina 

Sosetele nevestei împăratului

       

    Azi va fi vorba de o pereche de șosete cu o denumire pompoasa, " The emperor's bride socks" sau pe românește sosetele nevestei împăratului.  Bineînțeles ca nu eu sunt cea care le-a dat asa un nume, ci creatoarea lor, Tiina Kuu.  Am mai vorbit eu despre ea cand am lucrat alte sosete dupa modele ei, cred ca am vreo 5 perechi diferite.

           Sosetele de azi sunt mai speciale pentru ca sunt primele pe care le lucrez in aceasta tehnica in intregime. Recunosc ca aveam emoții stiind ca vor ajunge la o persoană care se pricepe la lucrat șosete, dar bucuria cu care le-am lucrat, mi-au ușurat povara gândurilor. 

          Era toamna cand le-am inceput , iar nuantele alese de mine se potriveau cu ce am gasit in natură.  Modelul de pe talpa era diferit  de cel de sus, dar schemele mari si clare au facut ca lucrul sa mearga relativ ușor.

           Partea mea preferata de lucrat a fost călcâiul. Atat de frumos l-a integrat designerul in modelul ei, încât eram fascinata de-a dreptul. 😊

Am incercat ca dosul lucrului sa arate bine. 

         Atunci cand au inflorit primele dumitrite (crizanteme), una din sosete era gata. Binenteles ca a doua a mers mult mai usor, modelul aproape ca l-am învățat.  

          Cand au fost gata amândouă șosetele, venise deja iarna. S-a așternut un strat pufos de zapada alba. M-am dus in acelasi loc in care le fotografiasem inca  de la inceput , doar ca decorul era putin diferit de data asta.

         Le-am pus o eticheta si le-am trimis destinatarei lor. Am stat cu inima cat un purice până au ajuns in celălalt capăt de tara.  

         Povestea are un final fericit, se potrivesc  piciorusului pentru care au fost create, iar eu sunt mulțumită.

            Va doresc sănătate și numai bine, aveti grija de voi si de cei dragi! Ne intalnim la urmatoarea postare. 

Cu drag,  Valentina 

Proiect de ianuarie

          Întotdeauna primul proiect din ianuarie e ceva deosebit.  Are legătură cu un nou început,  ca si cum timpul se dilată si totul pare mult mai simplu. E vremea potrivită de a incerca lucruri noi. 

           Am ales o tehnica pe care o admirasem la altii, dar de care nu am avut curajul sa ma apuc pana atunci.  Si pe langa tehnica nouă, am ales si un proiect mare, o păturică. Vedeti? Planuri mărețe  la început  de an.... 

          Aveam cumpărate de mult timp aceste fire pe care le alesesem cu aceeași destinatie, doar ca alt model. Am citit cu atenție explicatiile si m-am apucat de treabă. A mers ca uns, procesul  m-a prins atat de tare încât lucrul înainta văzând cu ochii. 

             O fi avut legătură cu faptul ca foloseam andrele de 6,5 mm, dar imi era atât de drag sa lucrez la el încât il luam cu mine pe unde mergeam si ii mai făceam  cate o fotografie drăguță. 

          Aveam 6 sculuri albe si 6 albastre, urmaream permanent  sa vad daca imi ajung sa termin păturica. Puteti vedea si voi in poza de pe dosul lucrului cam cate folosisem. 

          Nu m-am plictisit deloc lucrand la acest proiect, desi la un moment dat invatasem modelul pe de rost si nu mai era nevoie  sa ma uit pe schemă. 

          Apoi a venit si momentul cand ultimele doua sculuri fusesera atașate lucrului.  Venise deja luna februarie, entuziasmul meu nu scazuse deloc in tot acest timp. Mai ramanea de facut marginea in punct lenes si păturica era gata!

Bucuria finalizarii proiectului  s-a concretizat intr-o ședință foto.  

Asa arata dosul lucrului la final. Tin  minte ca batea  vantul foarte tare in acea zi si imi tot indoia unul din colturi. 😄

           A doua  zi dupa sedinta foto gerul a desenat flori de gheata pe geamul meu. Mi s-a parut asemănător cu modelul folosit la paturica asa ca trebuia sa împărtășesc si aceasta fotografie cu voi.

          Va mulțumesc ca ati ramas aici cu mine chiar daca eu am lipsit mult in ultima vreme. Sa aveti un an minunat, pe masura sufletului vostru. 

Cu drag, Valentina

Sosete cu parfum de vacanta

          Am in plan de mult timp să scriu o postare, dar ochii mei refuza sa coopereze cu mine. Incerc sa-mi revin dupa o perioada obositoare, sa-mi asez gândurile si sa prind putina inspirație.   

          Azi e duminica, 3 aprilie 2022 si ninge cu fulgi mici, mici, dar e un vant foarte rece. Am fost la o plimbare prin oras si in ciuda vremii ca de iarna, am observat multe semne de primavara.

           M-am tot gândit ce sa va arat in prima postare, dupa pauza asta lunga pe blog. Am ales o pereche de sosete ce le-am început cu doua zile înainte de a pleca in vacanță. Era vara si cald, voiam un proiect mic care  sa-mi țină companie pe drum, caci aveam de mers cateva sute de kilometri. Am ales un model pe care l-am mai lucrat, dar destul de complicat ca sa-mi tina interesul treaz.

         Am avut 3 zile de vacanța  in care am vizitat multe si m-am intors acasa cu o soseta lucrata pana la nivelul unde incepeau cresterile pentru călcâi, deci n-am avut mare spor. In schimb, m-am bucurat de oameni frumosi, peisaje minunate si multa relaxare.  Chiar azi am revăzut o parte din pozele din vacanta. Va voi arata si voua ce m-a impresionat cel mai mult... e vorba de caii din Padurea Letea.

          Era o zi călduroasă, iar cand ajunseram noi acolo caii tocmai veniseră sa bea apa.  A fost ceva nemaipomenit pentru mine sa vad caii aceia atat de frumoși si liberi.

          Revenind acasa m-am luat cu treburile zilnice, iar sosetele m-au așteptat cuminti pana am avut iar timp de ele. Dupa aproape o luna am terninat prima soseta. Cea de-a doua a mers cam in acelasi ritm.

Le-am terminat abia la sfarsitul toamnei si am prins una din ultimele caldute cand padurea parea de aur ca sa pot face o sedinta foto. M-a ajutat prietena mea, a avut multa rabdare pana am facut toate acele poze. Voi atasa aici o parte din ele.

          M-am gandit sa organizez un dar de blog si sa le daruiesc cuiva, dar pana la urma am intrebat in grupul cu prietene  si cineva si le-a dorit destul de mult ca sa le ia acasa.

Daca doriti sa vedeti si prima varianta a acestor sosete, puteti da un click aici . 

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne revedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Caciulita "măr verde"

       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 

          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄

         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

Jurnal de lucruri bune si ce am acum pe andrele

        E sambata dimineata, dar trezirea a fost la ora 4. Si daca tot am timp liber până sa plec la servici,  mi-a venit ideea sa scriu o postare. S-au întâmplat o gramada de lucruri bune de cand am scris ultima data, asa ca postarea aceasta le va fi dedicată. 

         Una din dorintele mele exprimată pe blog a fost sa merg la servici.  Ei bine, asta s-a întâmplat la scurt timp dupa ultima mea postare.  Un loc de munca nou la care m-am dus cu entuziasmul cu care mergi de obicei la primul loc de munca.  Tin minte cum in prima dimineata, pe drum, mi-a iesit in întâmpinare o vulpita (si inca una foarte ingrijita si pufoasa, care semana perfect cu cea lucrata de mine).  A stat si s-a uitat pentru cateva secunde la mine, apoi a disparut. Gândul m-a dus la Anca, caci ea spunea ca pentru dânsa vulpita înseamnă prietenie.  Drumusorul pe care merg la servici, seamana destul de bine cu cel vechi, aceeasi străduță pietruita, cu o bisericuță  si cu peisaje minunate.  Va voi arata si voua, doar  ca pana acum n-am apucat sa fac prea multe fotografii caci nu mai merg pe jos, ci sunt șofer (începător). 

         N-am renuntat nici la vechiul  servici  (la care merg in weekend) si asa m-am trezit cu toate zilele ocupate. Fiind cu ochii in calculator toata ziua, nu am mai gasit energie ca sa pot scrie si pe blog, dar nu l-am uitat.  La un moment dat, imi doream o secretară,  eu sa dictez, iar ea sa scrie postari. 😄

           Timpul liber a devenit ceva foarte prețuit, la fel ca si întâlnirile cu prietenii, plimbările pe jos, tricotatul, lucrul in grădină.  Treburile din gradina s-au dovedit a fi un fel de concediu pe care il asteptam cu nerăbdare după atat timp de stat pe scaun.  Anul trecut mama a semanat flori de ochiul boului intre straturile de legume si parcela cu capsuni.  Iti încântau ochii de fiecare data cand le vedeai. 

           

      Culorile lor atat de vesele m-au inspirat in a lucra sosete. Am ales un model foarte simplu care sa nu necesite atenție ci sa poată fi lucrate pe pilot automat. 

          In duminicile libere prietenii mei m-au luat cu ei si astfel  am reușit sa vizitez locuri minunate si sa ne facem amintiri de neuitat. Una din cele mai frumoase mănăstiri  vizitate care mi-a ramas in suflet...

         N-am renunțat la andrele, desi timpul alocat lor a scazut considerabil. Acesta e cel mai recent proiect inceput. Culorile lui ma duc cu gandul la ghioceii abia rasariti in zapada si un cer luminos de primavara. Saptamana trecuta am ajuns iar în  poienita cu ghiocei si am facut poze special pentru voi. Au rasarit dragii de ei, desi e inca zapada.

         As mai avea de scris, dar se face ora la care trebuie sa merg la servici.  E o postare pe care am scris-o de pe telefon,  sper sa fie  bine asezata in pagina si fara greseli. Va multumesc tuturor celor ce ati trecut pe aici si nu m-ati uitat. Nu pot promite ca voi scrie mai des, dar ma voi strădui.  Voi face in asa fel incat sa raspund si comentariilor voastre, caci acestea in primul rand au darul de a ma face sa continui de a scrie pe blog .

          Va doresc sanatate si spor in toate! Ne vedem cu bine la postarea viitoare!