Despre firul de catifea

          N-am tricotat deloc saptamana trecuta, am facut o pauza (de nevoie) de o saptamana si o zi. Cred ca va inchipuiti ca, dupa asa o perioada lunga fara andrele, asteptam cu nerabdare momentul cand voi putea sa lucrez cu ele. Problema mea era ca nu gasisem un proiect care sa ma tenteze, asa ca am decis sa ma uit printre firele pe care le am deja ca sa vina inspirația.
          In prima punga pe care am deschis-o am gasit un fir de catifea. Era o bobina pe care am cumparat-o in concediul din 2007 vizitand o piata locala. Tin minte ca m-a atras culoarea si faptul ca era mult fir pe bobina, vreo jumatate de kilogram. Pretul era de asemenea foarte convenabil, astfel incat n-am stat mult pe ganduri si am cumparat minunea. Planul meu era sa fac un hanorac"de catifea". Habar n-aveam pe atunci ca un astfel de fir nu se lucreaza usor.

         In toti acesti ani am incercat de mai multe ori sa-l transform intr-o haina, dar fara sorti de izbanda. Reusisem doar sa fac un ghem mare cu firul pus in doua (mare greseala). Fiind inelastic, lungimea celor doua fire difera si ajung sa am o bucla pe care trebuie sa o port pe toata lungimea firului, dar care uneori se incurca si tot ce pot sa fac e sa rup unul din fire si sa innod. Astfel se pierde din  calitate.
         Stiam deja toate acestea cand m-am decis sa-l folosesc. Ma bazam totusi pe cheful de tricotat pe care il aveam dupa pauza lunga. In acea zi am facut multe esantioane.  Prima data am incercat pe andrele de 4,5 mm cu firul pus in doua, dar nu iesea uniform lucrul. Apoi am incercat cu 5 mm si am avut acelasi rezultat. La fel si cu 4,75 mm. Apoi mi-am adus aminte ca am vazut pe un canal de youtube o combinatie a firului de catifea cu un fir de lana si iesise o rochita interesanta. Am incercat si aceasta varianta chiar pe doua numere diferite de andrele, dar nu mi-a placut rezultatul deoarece era prea mare contrastul dintre cele doua fire (cel de catifea are o nuanta foarte frumoasa de piersica si in tot stocul meu de fire nu mai am ceva asemanator). 
          Mi-a venit in schimb o alta idee de a incerca sa lucrez firul cu andrelele de 2 mm. Si da, mi-a placut cum iese, dar parea totusi o truda mult prea mare pentru a face un hanorac intreg, chiar si pe marimea unui copilas. Atunci m-am gandit ce-ar fi daca as incerca sa lucrez cu firul in doua dar cu andrele de 3,5 mm? Asta a fost varianta castigatoare!
           Partea buna a acestui fir e ca a rezistat cu stoicism tuturor acestor incercari ale mele. M-a mirat acest lucru pentru ca firul nu e deloc rezistent la rupere. Un alt avantaj e ca are o textura frumoasa, seamana cu un zid de caramida pe partea de dos a lucrului.

Nici pe fata nu arata rau. Voi pe care o preferati?

         Am inceput cu spatele hanoracului. Desi e pentru bebelusi i-am facut rascoieli pentru maneci si gat ca sa se aseze bine pe corp. Voi adauga si niste torsade in lucru, mi s-a facut dor sa lucrez cu ele. Nu multe, nu vreau un model incarcat si cred ca nici firul nu e potrivit pentru torsade. Inca ma gandesc ce model de gluga voi face si daca sa-i adaug buzunare.
           Desi firul nu se intinde deloc, materialul tricotat din el are elasticitate. Sunt curioasa cum se comporta la spalat. A incercat cineva din voi un asfel de fir? As fi interesata sa aflu parerile voastre.
           Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina

P.S. Ramurica  lângă care am pozat firul am pus-o in apa ca sa ma bucur de ea mai mult timp.

         
         
          

Hristos a inviat!

         Au trecut 10 zile de la ultima postare, zile pline de treburi. Am muncit cu drag, cu bucurie, ca in niciun alt an. Am facut curatenie in suflet si in casa asa cum n-am reusit de mult timp. Am  avut timp sa pregatesc bunatati pentru Paste pe care le-am savurat impreuna cu familia. Mesele impreuna intotdeauna binedispun.  Am ascultat slujba Invierii, stand in picioare, in fata icoanelor cu lumanarea aprinsa. Recunosc ca am plans la inceputul slujbei de emotie. A fost un Paste diferit, dar deosebit in acelasi timp.
         N-am mai avut timp nici de stiri, nici de statistici, iar sufletul meu s-a mai linistit. Azi am muncit de acasa si am vorbit cu sefa mea o bucata buna de timp. Cine stie cand vom reveni la servici, dar deocamdata incerc sa nu ma gandesc la acest lucru.
         Vremea e minunata, au inflorit pomii, arata ca niste mirese. Fac  ture de la usa pana la poarta si inapoi. Mi-e tare dor de plimbarile in aer liber, dar stiu ca va trece ceva timp pana voi putea sa ma bucur de ele.

Apreciez zilele in care sunt nevoita sa platesc facturi sau sa fac cumparaturi, atunci pot admira primavara. Ultima data am iesit din casa pe 14 aprilie. A nins cu niste fulgi foarte, foarte mari, apoi a plouat. Dar mie mi s-a parut cea mai frumoasa zi, am si facut cateva fotografii pe care le impartasesc cu voi.

         Saptamana trecuta am avut rabdare  pentru a lucra esantioane. Inspiratia a revenit, un motiv fiind acela ca se va naste un bebe anul acesta (pentru care imi doresc sa lucrez ceva).

        Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Sosetele lunii aprilie si cateva idei pentru proiecte viitoare

         Azi va fi vorba despre sosetele lunii aprilie, dar aprilie 2019. E luna in care sunt inflorite viorelele, care cu albastrul lor m-au facut sa aleg nuanta firului pentru sosete. Modelul l-am mai lucrat candva pe mov (il puteti vedea aici), dar sosetele le-am daruit nasei mele. E unul din acele lucruri pe care as putea sa-l repet de mai multe ori pentru ca jocul torsadelor nu te lasa sa te plictisesti in timpul lucrului.

        Motivul lipsei mele de pe blog in aprilie: am inceput reconditionarea mobilei de bucatarie, lucrata de tata acum 10-15 ani in urma. Cu ocazia asta s-a scos tot din dulapuri si sertare, spalat, sortat, asezat la loc. S-a schimbat culoarea manerelor si a usilor, arata mult mai bine decat inainte
         Facem in fiecare zi mancare proaspata, dar incercam sa folosim cat mai mult din produsele pe care le avem deja acasa. Astfel merele culese de noi anul trecut au devenit placinte (mama m-a invatat retetele ei in aceasta perioada), iar la sugestia prietenei mele am adaugat mere rase in compozitia de clatite si a iesit ceva foarte bun si apreciat de ai mei. Am mai facut coltunasi cu visine, dar si cu varza.
         Lucrez  la fustita mea neagra aproape in fiecare zi si nu ma plictisesc desi am desfacut deja de cateva ori. Prima data a fost atunci cand facusem inmultiri prea multe in zona taliei si fustita iesea clos.A doua oara am desfacut pentru ca s-au rupt andrelele. Chiar mi-a fost frica de acest lucru in momentul in care le-am pus la lucru. Altele mai groase nu aveam, asa  ca a trebuit sa desir cativa zeci de centimentri lucrati. A treia oara am desfacut pentru ca am gasit un ochi lucrat gresit si asta cand ajunsesem la 75 cm lungime!  Asta e, ma mir si eu de rabdarea mea. Se pare ca imi doresc prea mult asa o fustita.
       Au inceput sa-mi umble prin cap tot felul de idei pentru viitoare proiecte. Am inceput sa fotografiez materialele impreuna cu firele pentru a nu pierde inspiratia. Hai ca va arat si voua! Le-am pozat chiar pe covorasul de toporasi ce e inflorit la noi in curte.

         Vreau sa va multumesc pentru parerile voastre lasate la postarea trecuta  E important pentru mine sa vad si un  punct de vedere sincer  in privinta unor modele care ma inspira.
         Cautand pozele sosetelor lunii am dat peste cateva poze de anul trecut pe vremea asta si vreau sa le impartasesc cu voi.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Pentru inspiratie

          V-am aratat niste pernute in postarea trecuta si mi-am adus aminte de doua modele tricotate pe care as dori sa le lucrez candva. Pe mine ma atrage ideea de a incerca mereu ceva nou in tricotat.. E un model neobisnuit care cu siguranta m-ar invata o tehnica noua.

                                            Sursa: ravelry         

          Creatoarea lor se numeste Barbara A Pott, iar modelele se vand pe ravelry cu 9,52 $.  Daca mi-as pune mintea la contributie  cred ca as putea sa dau de capat modelului. Si mai cred ca nu mi le-am dorit suficient de mult pentru a incerca acest lucru.
         Sunt curioasa daca voua vi se par interesante sau daca v-ati dori asa niste pernute acasa. Mi-ar face placere daca ati bifa una din casutele cu "Imi place " sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Sau puteti lasa parerea voastra intr-un comentariu.

        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog. Sanatate multa, aveti grija de voi, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,
Valentina

Zile de primavara

        O noua zi, o noua postare. Voi considera postarile acestea ca un fel de obligatie, un fel de program de lucru. Uneori dupa ce ma uit la stiri, ma apuca panica si nu as mai face nimic. E necesar insa sa fiu cu capul pe umeri, altfel va fi greu de rezistat in perioada urmatoare.
         Am observat ca s-a imbunatatit calitatea semnalului la telefon si cea a internetului. Azi am fost la cumparaturi dupa aproape doua saptamani de pauza. Am avut o lista cu mine si am respectat-o intocmai (desi nu am gasit toate produsele de pe ea). Am mers doar pe acele alei necesare si am facut-o in ordinea in care erau  ele fara a fi nevoie sa ma intorc de doua ori intr-un loc. Lumea e speriata, ti se face loc sa treci repede pe langa ei, nu se vorbeste deloc. Am intrebat de un lucrator unde gasesc un anumit produs si mi-a aratat cu degetul aleea (fara nici o vorba).
         Chiar si la telefon se simte ca e ceva in neregula. Am sunat sa comunic indexul pentru electricitate, iar doamna din capatul celuilalt al firului parea atat de trista!
         Mi s-a stricat masina de spalat, iar domnul care ne repara de obicei e racit. Am stat doua zile cu tata si am incercat sa-i dam de capat masinii, dar nu am reusit.  Asteptam sa se insanatoseasca specialistul, pana atunci spalam de mana.
         In schimb, natura si animalutele par sa-si continue viata obisnuita. Am descoperit muguri de flori la craciunitele mele, iar cyclamenul ce l-am primit de ziua mea (iarna) are acum o floricica nou-nouta, roz, de mai mare dragul. Imi e dor de poienita cu ghiocei, ultima data cand am vazut-o, pe 23 martie, era acoperita cu zapada. Totusi am cateva poze de anul asta inainte de a ninge.

          Mi-am dat seama ca in perioada asta imi aduc bucurie lucrurile impletite de mine. Ieri mi-au cazut ochii pe pernutele cu model in valuri. Mi-am amintit ca nu vi le-am aratat. De fapt, cred ca le-ati vazut doar in lucru in aceasta postare.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,
Valentina

Jucarie tricotata - maimutica

         Bine v-am regasit la o noua postare! Azi va fi vorba despre o jucarie, mai exact o maimutica tricotata. E deja a doua de acest fel lucrata de mine. Pe prima o puteti vedea aici  daca vreti sa faceti o comparatie.

        Am folosit exact acelasi fir, dar secventele de culori s-au asezat complet diferit pentru ca am inceput din locul unde am taiat firul pentru prima maimutica. In timpul lucrului mi s-a parut ca nu am mai lucrat vreodata ceva asemanator si chiar m-am impotmolit pe undeva. E drept ca prima jucarie am lucrat-o acum aproape 7 ani in urma. Parca nu-mi vine a crede ca postez pe blog de  atatia ani!
         Pentru ca maimutica asta trebuia sa ajunga la doua surori si stiu ca de obicei fetitelor le place sa imbrace si sa dezbrace papusi, am decis sa  lucrez si cateva hainute: o rochita si un hanorac cu gluga.

          Am inceput cu rochita, dar nu orice fel, ci una in miniatura folosind un model ce l-a creat Sasha din Elvetia. Binenteles ca ea a creat modelul pentru fetite, iar eu a trebuit sa adaptez la dimensiuni mici, mici, mici (rochita e cat o forfecuta de unghii). Astfel a trebuit sa renunt la unele detalii, dar am fost multumita de cum se aseaza.

Iata si originalul care m-a inspirat!

.        Pentru hanorac am gasit putin mov si am vrut sa-l folosesc tot. Am inceput cu gluga, apoi am trecut la raglan si am incheiat cu dungulitele mov. In loc de nasturei am folosit capse pe care le-am cusut. Cred ca le e mai usor si fetitelor la operatiunea imbracat/ dezbracat. Deasupra capsei la hanorac am brodat un mic trandafiras mov. Initial facusem maneci lungi hanoracului dar pentru ca era greu la imbracat, am desfacut.

         Maimutica a fost primita cu multa bucurie si intrebarea care a fost pusa "Pot sa dorm cu ea?" m-a facut sa inteleg ca va fi iubita in noua ei casa. Am primit chiar si o cerere de a-i tricota chilotei sau pantalonasi.
           Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare!


Cu drag,
Valentina

Ce am in lucru pe andrele

           In postarea trecuta va spuneam ca am doar un singur proiect pe andrele si anume o fustita. Modelul l-am gasit pe ravelry intr-o zi cand cautam printre proiectele terminate ale membrilor siteului. Atentia mi-a fost atrasa de faptul ca ii venea de minune celei ce o purta si nici nu o facea sa para plinuta (ceea ce uneori fustele tricotate au tendinta sa faca).

 Sursa:ravelry- modelul se numeste Isobel skirt

           Atunci am inceput sa derulez in minte cam ce fir potrivit as avea eu acasa .  Ideea mea era sa o fac lunga pentru a putea fi purtata la biserica. Am ales negru deoarece stiam ca il pot combina cu orice in cazul in care cantitatea de fir ce o aveam  nu ajungea.
           A urmat apoi analiza celor 111 fustite (atatea proiecte erau deja la acest pattern). Ca sa incep nici macar nu a fost nevoie sa fac esantion deoarece betelia, lucrandu-se transversal, era cel mai potrivit mod de a testa firul si andrelele.  In lucru am adaugat si un fir de matase ce l-am primit cu multi ani in urma (multumesc Clara!)

     Sursa: ravelry  

         Cam asa vreau sa arate fustita mea la final. Voi avea bucuria sa aleg nasturei pentru ea (e una din partile mele preferate la orice proiect), dar asta o voi face la sfarsit cand o voi termina de tricotat.
        Modul de lucru e usor, chiar putin plictisitor la un moment dat, mai ales daca lucrezi cu negru. Important e ca nu necesita o atentie deosebita si poate fi lucrat in fata televizorului.
        Asta ar fi prima fusta pentru mine pe care o lucrez si prin minte imi mai circula un model pe care l-as face. Deocamdata astept sa vad produsul final si apoi ma hotarasc. Voi ce parere aveti in general de fustele tricotate?

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare. Aveti grija de voi!

Cu drag,

          

Traind izolat - martie 2020

         Bine v-am regasit dragii mei cititori! A trecut o perioada lunga de cand am scris ultima postare, dar in care m-am gandit din cand in cand sa revin, desi in clipa in care intram pe blog pur si simplu mi se bloca inspiratia si nu reuseam sa leg doua vorbe. Mi-am dat seama ca scriu mai mult pentru mine, desi comentariile voastre ma fac sa continui aceasta munca. O consider munca, caci desi o fac doar din placere, cere timp destul. Uneori scriu cateva ore un articol.
       Azi se implinesc 6 zile de cand stau in casa. Ziua de azi mi s-a parut cea mai lunga de pana acum deoarece n-am avut nimic de facut si nici la biserica nu am ajuns. Am citit in mai multe locuri ca ajuta sa tii un jurnal  al acestor zile si sa ai un program fix. Acest lucru m-a facut sa compun o postare pe blog dupa aproape 5 luni lipsa. Nu voi scrie despre fricile mele, dar voi povesti despre ceea ce ma ajuta sa trec mai usor peste aceasta perioada.
         Cel mai drag mi-e sa ma joc cu andrelele, voi stiti deja asta. In ultimul timp am avut doar cate un singur proiect in lucru, mintea mea nu a mai generat idei noi si chiar au existat perioade in care dupa ce terminam ceea ce aveam in lucru treceau zile intregi fara a avea idee ce altceva as putea incepe. Tin minte ca la sfarsitul lui 2019 eram entuziasmata pentru proiectele noului an. In acest scop am luat agenda primita in dar  de ziua mea si i-am tricotat o coperta din firele vopsite de mine cu cativa ani in urma. Mi-a adus atata bucurie acel proiect, avea toate culorile curcubeului in el. I-am adus cateva modificari ca sa semene cu o coperta de carte care poate fi deschisa si nu ca o husa inchisa pe 3 parti cum era originalul.

        In prezent am tot un singur proiect pe andrele, e vorba de o fustita ce am inceput-o pentru mine. E mult de lucru la ea pentru ca o vreau lunga (va avea cel putin 90 cm lungime). Planul meu era sa o pot purta  toamna sau iarna, dar cu situatia de acum e posibil sa o termin mult mai devreme. Voi reveni cu o postare in care o sa va arat modelul si va voi explica cu ce fir lucrez, plus ce am schimbat fata de original.
         Un lucru care imi lipseste mult acum e plimbatul pe jos. Imi place enorm, in special dimineata. Imi da o senzatie de vacanta, mai ales daca nimeresc pe niste stradute pe care n-am mai fost. In toamna anului 2019 am intrat si eu in randul celor care au telefon performant ( am rezistat eroic pana acum cateva luni). Unul din motivele care au dus la achizitionarea telefonului  a fost ca puteam instala o aplicatie care sa-mi numere pasii. Timp de 3 luni am contorizat numarul de kilometri parcursi cu mare drag! Abia astept sa am libertatea de a face acest lucru din nou.
         Cartile sunt un alt punct de pe lista ce ma ajuta sa trec perioada aceasta. Intamplarea face ca ultima carte citita sa aiba actiunea desfasurata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am fost atat de zguduita de subiectul acestei carti incat multa vreme m-am gandit la cat de bine o ducem noi acum si daca as fi trait in acea perioada nu stiu daca as fi supravietuit acelor conditii. Acum cand vad ca unele situatii se aseamana cu cele de atunci, ma trec fiorii pe sira spinarii.
           Am inceput sa fac fac curatenia de primavara, pe tihna, cate un sertar, cate un dulap, cate un coltisor ca sa am activitate cat mai mult timp. Am curatat impreuna cu tata burlanele de funingine pe dinauntru, iar acum focul parca arde mai vesel in soba. Am plantat ceapa si am folosit un instrument  realizat de tata pentru a face gauri la distanta uniforma.
           Ieri noapte a inceput sa ninga si s-a depus un strat subtirel de zapada. Mi-e mila de arbustul cu floricele roz  si de caisul care are mugurasi destul de mari, sper din suflet sa nu inghete.

     

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, va doresc zile linistite, sa-i aveti pe cei dragi sanatosi. Vom trece noi si peste asta.

Cu drag,
Valentina

.

Caciulita tricotata

         O sa-mi fac un obicei de a scrie la sfarsitul fiecarei postari ce veti putea vedea in urmatoarea postare. Ideal ar fi sa scriu si in ce zi va aparea viitoarea postare, dar asta e destul de greu de prezis. De obicei timp liber am duminica seara, dar pentru a scrie un articol e nevoie de putina inspiratie  Deocamdata raman numai la anuntarea subiectului, sa vedem cum merge.
         V-am spus ca azi va voi vorbi despre cea de-a doua caciulita cu care mi-am imbogatit garderoba de iarna. Iat-o!

          Conform notitelor mele am lucrat la ea 6 zile. Modelul e simplu, daca vreti pot sa-l traduc pentru voi. Eu l-am invatat de pe un canal pe youtube. In filmulet puteti vedea si cum se aseaza. Eu nu i-am pus mot, am preferat varianta fara el.

         Atunci cand iti prezinti tricotajele lucrate cu mai mult timp in urma nu iti mai aduci aminte de emotiile prin care ai trecut. Asa s-a intamplat si cu aceasta caciulita. Ceea ce mi-a ramas in minte e sedinta foto. Era o zi mohorata, lumina nu era potrivita pentru a face fotografii si ca sa inveselesc putin atmosfera am rupt 3  frunzulite de la trifoiasul mov.  Dupa ce si-au facut treaba le-am pus intr-un pahar cu apa  cu gandul sa le tin pana se vor ofili, dar ele dupa cateva zile au facut radacini, asa ca le-am plantat intr-un vas mic sub forma unui iepuras cu urechile mov. In prezent plantutei ii merge tare bine, frunzulitele s-au inmultit, mi-e tare drag de ele.  Daca n-ar fi ora 5 si cam intuneric, v-as face o fotografie, dar asa ramane pe alta data.
     

Mai vreau sa adaug si pozele de la ultima plimbare facuta in padure. Erau foarte multi oameni, unii dintre ei faceau sedinte foto de toamna , vremea a fost perfecta. A fost o toamna calda anul acesta.

       Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine  la postarea umatoare care va fi despre sosetele daruite nepotelului meu si reactia lui. Cu drag,