Un martisor intarziat

Chiar daca e jumatatea lui martie deja, as vrea sa va urez si eu o primavara frumoasa cu mult soare in suflet si afara!
Ce poate reprezenta mai bine luna martie decat un martisor? Al meu, cel care vi-l voi arata azi, e terminat inca de anul trecut. Va aratasem proietul in lucru in noiembrie 2013.

Mi-e drag sa lucrez pentru copii, pentru fetite in special. Indiferent cum arata lucrurile terminate, un fotomodel iti pune in valoare cel mai bine creatiile.

 

Ca sa va dati seama despre ce vorbesc voi atasa cateva poze si cu rochita intinsa.

Nu are nici un farmec daca nu e purtata de o dulcica de fetita. Sunteti de acord cu mine, nu-i asa?

Cu drag,

Gladys

Pe 1 februarie am inceput o alta pereche de sosete, mov de data asta. Modelul se cheama Gladys si il puteti descarca gratis de pe ravelry, accesand link-ul de aici.

      Vedeti si voi cu ce entuziasm am pornit, culoare dulce, andrele roz, lalele pentru atmosfera placuta, nimic nu parea sa anunte ce va urma.

 

     Chiar de la inceput am avut probleme cu elasticul. L-am lucrat de vreo 5-6 ori pana sa-mi dau seama cum trebuie rasucite ochiurile astfel incat sa nu traga lucrul intr-o parte.  Dupa acest chin, parea sa mearga bine lucrul, cand doar dupa vreo 20 randuri lucrate mi-am dat seama ca am pierdut un ochi din vedere si s-a format o gaurica in acel loc. 

Greseala mare! In loc sa desfac (cum as fi facut in mod normal), am continuat asa , gandind ca voi repara la sfarsit. Trec si de calcai, apoi citesc gresit instructiunile si fac model pe talpa! Observ asta abia dupa 7 cm lucrati si desfac dar numai pana la calcai. Muncesc cu spor in continuare pana cand imi dau seama ca am gresit din nou! Nu arata ca in modelul original! 

Aici m-am oprit cu totul, erau mult prea multe greseli si m-am hotarat sa desfac. Nu am renuntat la ideea de a le lucra, modelul e minunat si mi-ar parea rau sa nu fac asa o pereche. Uitati si voi originalul! Merita efortul, asa-i?

Voua vi se intampla de astea? Desfaceti pe loc cum observati greseala sau mergeti in continuare? Eu lectia mi-am primit-o, data viitoare nu mai fac astfel de compromisuri.
Cu drag,

Plimbare prin ploaie la sfarsit de februarie

Saptamana care a trecut a fost fara spor la lucru de mana. Ceea ce am lucrat in doua saptamani am desfacut in numai cateva minute. Se mai intampla si din astea... nu-i bai, maine o iau de la capat.

In schimb, am reusit sa fac multa miscare, ceea ce imi da o energie cum n-am banuit. Chiar daca azi a plouat, am avut chef de iesit la plimbare si binenteles ca am luat aparatul de fotografiat cu mine. Sunteti curioase sa vedeti cum ies pozele pe ploaie?

Nu credeam ca voi gasi atata culoare la sfarsitul lui februarie, dar iata ca am avut parte de surprize placute. 

S-a topit aproape toata zapada, au mai ramas doar ici colo cateva gramajoare care vor disparea in urmatoarele zile daca se mentin temperaturile. 

O sapatamana asa cum va doriti!

Teancuri de bani la picioarele mele

Ia ghiciti unde se afla teancurile de bani! Inalte cam de 35-40 cm, teancuri de euro, de lei, de ce vreti voi!  In sosetele mele, desigur! ;)

Sursa: google

 Va amintiti ca doar am decretat luna februarie ca fiind luna sosetelor. Ei bine, de data asta am inceput o pereche pentru mine. Am ales un fir la intamplare din gramada cumparata si  dar in nici un caz nu ma asteptam sa se aseze asa culorile.

Uitandu-ma la insiruirea de culori, brusc mi-am dat seama cat de valoroase sunt sosetele mele! :)  Ei, atunci  am apelat imediat la rezerva de bani ca sa pot sa va arat si voua ce imi imaginasem eu.  Voi ce ziceti, seamana?

Bine ca teancurile cu bancnote verzi sunt mai subtirele, iar cele galbene mai late. Stiti cu ce spor cresc de atunci teancurile? Orice bancher m-ar invidia! :) 

Cu drag,

Luna sosetelor

Luna asta e luna sosetelor pentru mine. Va avertizez de pe acum ca  majoritatea postarilor din luna februarie  se vor axa pe acest subiect. :)

In zona mea iernile sunt reci, cu zapada si temperaturi scazute. Iarna asta au ajuns pana la -20 grade Celsius, astfel ca sosetele de lana sunt un accesoriu foarte important, alaturi de caciuli, fulare, manusi (tot din lana, binenteles).  Asa arata in dimineata cand erau -20 de grade, senin si totul poleit cu albul imaculat al zapezii.

O sa incep luna cu prima pereche de sosete care a ajuns la Cristina, castigatoarea darului de blog organizat de mine in decembrie anul trecut.  De la primele randuri lucrate, pur si simplu le-am iubit. Ia uitati ce culori!

Am folosit andrele de 2 mm si fir cumparat de AICI. Firul are in compozitie 75 % lana, 25 poliamid, ceea ce il face in acelasi timp rezistent, dar si placut la purtat.

Sosetele sunt lucrate de la varf spre calcai. Recomand aceasta metoda tocmai pentru ca e mult mai usoara decat cealalta (cea lucrata invers), plus ca e mult mai simplu de estimat lungimea lor in partea de sus astfel incat sculul cumparat sa ajunga la fix.  A, si o chestie foarte importanta: numai 100 g sunt necesare pentru o pereche intreaga!

 

 In poza de mai sus sosetele sunt pe dos! Le-am facut in asa fel incat sa poata fi purtate pe oricare din parti, dupa preferinta posesorului. Sunt foarte colorate, mult mai colorate dacat ma asteptam eu sa iasa, dar de ascuns in ghete sunt bune.  Aceasta e fata sosetelor, culorile nu se intrepatrund, dungile ies si mai tare in evidenta.

 

Din primul meu schimb la care am participat pe forumul Tomnarella, am invatat ca e frumos ca un cadou sa contina 3 parti: ceva handmade, ceva dulce si ceva util. Am aplicat aceasta regula si la darul meu, astfel ca acesta se compune din:

- ceva handmade: o pereche de sosete lucrate de mine

- ceva dulce: bomboane de ciocolata amaruie imbinate cu  bomboane racoritoare de menta 

- ceva util: un cosulet patrat din material textil care poate adaposti lucrarile in curs de executie in materie de lucru de mana sau orice altceva va trece prin cap. 

 

Pentru ca ii place Cristinei verdele, cadourile oferite au fost alese in aceasta nuanta.

 

Cosuletul desfacut arata ca un cub, ca in poza de mai jos.

 

Gata cu povestea primei sosete din aceasta luna, va astept cu drag s-o cititi si pe urmatoarea. 

 

Copie si original

A venit timpul si pentru ultima postare, a patra din aceasta luna. M-am gandit sa organizez cumva ce scriu, adica sa prezint in cadrul unei luni 4 teme: o creatie noua, una veche, una in lucru, plus ceva diferit. Nu promit ca voi reusi sa fac asta chiar in fiecare luna, dar ma voi stradui.

Azi va fi ceva vechi, lucrat acum 6-7 ani in urma pentru nepotelul meu. E vorba de un puloveras, model gasit in revista Phildar. Eu doar m-am inspirat din fotografie, mie mi-a iesit cu totul alt model, doar ursuletul seamana.

Ei l-au facut raglan, eu am mers pe croiala clasica, al lor se inchide cu nasturei pe o parte, al meu cu capse pe umeri, dar daca te uiti din avion aduce unul cu celalalt. :)

Aveam pe undeva si o poza cu nepotelul meu purtand creatia mea, dar n-o mai gasesc acum. Trebuie sa fie pe un stick, sunt sigura de asta, iar daca o voi gasi, sigur o voi afisa aici.

La un moment dat  mi- s-a parut ca ar fi necesara delimitarea paturiciii care il acopera pe ursulet, dar cerand parerea fetelor de pe forumul  Lucru de mana, s-a decis ca nu e cazul.

Atat de mult mi-a placut sa lucrez acest ursulet, incat la scurt timp am mai facut si o vestuta asemanatoare. E din fir de catifea gros si s-a potrivit unui baietel de 6 luni.

Aceasta postare m-a facut sa-mi amintesc de acele clipe frumoase petrecute cu nepotelul meu si familia lui. A fost pentru prima data cand l-am vazut si m-am bucurat de clipe de neuitat. Pentru acest lucru, voi incerca ca in acest an sa postez in fiecare luna ceva care sa-mi aminteasca de vremurile trecute.

Va multumesc pentru vizita.

Cu drag,

3 luni, o saptamana si o zi

Primul meu proiect terminat in anul 2014 e o jacheta pentru mine. Durata de executie a fost mult prea lunga (de aici si titlul postarii), dar a meritat in final timpul investit pentru a o lucra.

Speram sa o pot purta in aceasta iarna, fusesera temperaturi primavaratice si ar fi fost vremea perfecta pentru ea. Planurile mele au fost insa date peste cap de ninsoarea de azi. Programasem cu prietena mea o sedinta foto undeva intr-un parc ca sa pot arata adevarata culoare. In pozele din casa acestea au iesit total schimbate.

Avantajul de a iti lucra singura hainele e acela ca o poti face exact dupa marimile tale, sa se aseze perfect (mai ales la lungime, umeri). Am facut-o cambrata, cu guler amplu si cu o gramada de torsade (poate chiar prea multe).

 

Spatele e ceva mai simplu, dar desenul creat de mine imi pare hilar, sunt curioasa daca si voi vedeti ce imi inchipui eu, desi in timpul lucrului nu mi-am dat sema de asta.  Desfasurat , arata cam asa:

 

Nasturii sunt din lemn de nuca de cocos, iar aici am surprins aproape nuanta reala a jachetei.

Mi-a intrat putin mai mult de 1 kg de lana, ceea ce nu faciliteaza spalarea manuala. Am bagat-o cu inima stransa in masina de spalat si timp de o ora jumate cat a durat programul mi-am ocupat mintea cu altceva ca sa nu imi fac griji prea multe.

Grijile au fost inutile, caci atunci cand am scos-o din masina arata mult mai bine decat atunci cand am bagat-o.

Mansetele le-am facut duble, asta in cazul in care imi e frig la maini sa le pot incalzi in acest fel. Proiectasem si niste buzunare, dar nu se potrivea cu design-ul, asa ca am lasat-o balta. Urmatoarei jachete insa sigur nu ii va lipsi acest lucru.

Am avut ceva peripetii cu bentita pentru butoniere si nasturi (adica facuta si refacuta de vreo 8 ori), dar totul e bine cand se termina cu bine. :)

As fi recunoscatoare daca v-ati exprima parerea (exista casute de bifat la finalul mesajului cu "imi place" si "nu-mi place") sau puteti lasa un comentariu. Multumesc!

Cu drag,

Planuri pentru 2014 (in materie de lucru de mana)

Am primit o leapsa de la Mihaela si m-am gandit ca ar fi frumos din partea mea sa raspund cat mai repede. Faptul ca am ratat-o pe cea de anul trecut (nominalizata fiind de aceeasi persoana), m-a facut ca de data asta sa raspund cu promptitudine, ceea ce deja ma duce cu gandul la prima "regula".

1. Mi-as dori ca pe parcursul anului 2014 sa raspund cat mai prompt la comentariile voastre, in cel mult 72 de ore de la publicarea lor. Asta e de fapt o regula de bun simt, dar nu mi-a reusit de fiecare data pana acum.

2. Sa scriu cel putin 4 postari pe luna. Subiecte ar fi foarte multe in capul meu, problema tine de organizare.

3. Sa organizez macar un dar de blog in 2014 . Mi-a placut atat de mult entuziasmul cu care l-ati primit pe primul, incat pur si simplu visez la al doilea. ;)

4. Sa traduc explicatiile pentru cel putin doua modele cerute deja de voi.

5. Sa lucrez un model din inspiratie proprie.

6. Sa-mi fac mie doua lucruri, indiferent cat de mici sau mari ar fi. Aici nu voi include jacheta maro care face parte din planurile de anul trecut.

7. Sa incerc o tehnica diferita de ceea ce am lucrat pana acum.

8.  Sa public pe blog 3 tutoriale cu poze si explicatii.

9. Sa le daruiesc bunicilor mei cate o pereche de sosete (lucrate de mine, binenteles).

10. Sa ma abtin de la cumparat fire, andrele, crosete, nasturi, cel putin 6 luni din acest an.

11. Sa scriu despre unul dintre designerii mei preferati.

Deocamdata imi par de ajuns aceste 11 "dorinte". O sa incerc sa respect planurile si cu siguranta voi face un bilant la sfarsitul anului acestuia sau inceputul celui viitor.

Vreau sa adaug ca jacheta la care lucrez acum si salul Raze-de-lumina sunt lucrate special pentru ca stiam ca ma va intreba Mihaela de planurile de anul trecut.  :) Desi m-am apucat de ele la inceputul lui octombrie, tot  nu m-am incadrat in termen. Dar niciodata nu prea tarziu, nu-i asa? Pentru lucrurile bune ma refer.

Cu drag, 

Si castigatoarea este....

... numarul 4, Cristina, detinatoarea blogului Hand made! Felicitari, draga mea!

Am recitit postarea ta, dar n-am gasit nicaieri preferinta pentru o culoare anume, asa ca te rog sa o faci ca sa pot incepe sosetele pentru tine.

De asemenea, te astept cu cateva detalii despre marime si locul unde ti le voi putea trimite, pe adresa mea de email: povestile.andrelelor@yahoo.com.

Incerc sa atasez si filmuletul, sper sa functioneze! Imi cer scuze pentru calitatea filmarii si faptul ca e pozitionat aiurea,  dar macar se vede reltatul final.

Celelalte participante, va rog sa nu fiti dezamagite! Anul acesta am in plan sa organizez cel putin inca un dar de blog, astfel ca sanse mai sunt sa primiti ceva lucrat de mine.

O zi senina cu soare in suflet!