Caciulita "măr verde"

       Buna dimineața! O alta zi cu trezire la ora 4, asa ca s-a ivit prilejul de a scrie o noua postare.  

        Azi e vorba despre o caciulita începută in ultima zi a anului 2020.  Pentru ca inca sunt la dietă de fire, am căutat in colecția mea si am ales un fir cumpărat cu ceva ani in urma ca amintire din Ploiești. Țin minte si acum cum ma plimbam prin centrul orasului si m-a prins o ploaie torentiala..  Asa am dat peste o mercerie micuță de unde am iesit cu doua sculuri. Unul din ele era Catania, un fir de bumbac moale, putin lucios si de un verde primavaratic. De ce am ales verde?  Am fost inspirata de parcul superb din centrul orasului. 

          Nu țin minte ce planuri aveam atunci in minte pentru acest fir, dar fiind doar 50 g  optiunile erau limitate.  O caciulita de bumbac parea o idee potrivită atunci cand am inceput. Am ales un model cu umbre, in care te joci doar cu ochiuri pe fata si dos ca sa creezi un desen interesant.  Nu stiu cat de reusit e, dar când le-am arătat prietenelor mele poza ele au văzut un peștișor si nu un mar merde mușcat. 😄

          Partea interesanta e ca vad si eu peștișorul  daca intorc caciulita pe dos.  😄

         Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune. Sănătate si spor in toate!

Cu drag,  Valentina

Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)

         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.

        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.

        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.

        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina

         

Despre firul de catifea

          N-am tricotat deloc saptamana trecuta, am facut o pauza (de nevoie) de o saptamana si o zi. Cred ca va inchipuiti ca, dupa asa o perioada lunga fara andrele, asteptam cu nerabdare momentul cand voi putea sa lucrez cu ele. Problema mea era ca nu gasisem un proiect care sa ma tenteze, asa ca am decis sa ma uit printre firele pe care le am deja ca sa vina inspirația.
          In prima punga pe care am deschis-o am gasit un fir de catifea. Era o bobina pe care am cumparat-o in concediul din 2007 vizitand o piata locala. Tin minte ca m-a atras culoarea si faptul ca era mult fir pe bobina, vreo jumatate de kilogram. Pretul era de asemenea foarte convenabil, astfel incat n-am stat mult pe ganduri si am cumparat minunea. Planul meu era sa fac un hanorac"de catifea". Habar n-aveam pe atunci ca un astfel de fir nu se lucreaza usor.

         In toti acesti ani am incercat de mai multe ori sa-l transform intr-o haina, dar fara sorti de izbanda. Reusisem doar sa fac un ghem mare cu firul pus in doua (mare greseala). Fiind inelastic, lungimea celor doua fire difera si ajung sa am o bucla pe care trebuie sa o port pe toata lungimea firului, dar care uneori se incurca si tot ce pot sa fac e sa rup unul din fire si sa innod. Astfel se pierde din  calitate.
         Stiam deja toate acestea cand m-am decis sa-l folosesc. Ma bazam totusi pe cheful de tricotat pe care il aveam dupa pauza lunga. In acea zi am facut multe esantioane.  Prima data am incercat pe andrele de 4,5 mm cu firul pus in doua, dar nu iesea uniform lucrul. Apoi am incercat cu 5 mm si am avut acelasi rezultat. La fel si cu 4,75 mm. Apoi mi-am adus aminte ca am vazut pe un canal de youtube o combinatie a firului de catifea cu un fir de lana si iesise o rochita interesanta. Am incercat si aceasta varianta chiar pe doua numere diferite de andrele, dar nu mi-a placut rezultatul deoarece era prea mare contrastul dintre cele doua fire (cel de catifea are o nuanta foarte frumoasa de piersica si in tot stocul meu de fire nu mai am ceva asemanator). 
          Mi-a venit in schimb o alta idee de a incerca sa lucrez firul cu andrelele de 2 mm. Si da, mi-a placut cum iese, dar parea totusi o truda mult prea mare pentru a face un hanorac intreg, chiar si pe marimea unui copilas. Atunci m-am gandit ce-ar fi daca as incerca sa lucrez cu firul in doua dar cu andrele de 3,5 mm? Asta a fost varianta castigatoare!
           Partea buna a acestui fir e ca a rezistat cu stoicism tuturor acestor incercari ale mele. M-a mirat acest lucru pentru ca firul nu e deloc rezistent la rupere. Un alt avantaj e ca are o textura frumoasa, seamana cu un zid de caramida pe partea de dos a lucrului.

Nici pe fata nu arata rau. Voi pe care o preferati?

         Am inceput cu spatele hanoracului. Desi e pentru bebelusi i-am facut rascoieli pentru maneci si gat ca sa se aseze bine pe corp. Voi adauga si niste torsade in lucru, mi s-a facut dor sa lucrez cu ele. Nu multe, nu vreau un model incarcat si cred ca nici firul nu e potrivit pentru torsade. Inca ma gandesc ce model de gluga voi face si daca sa-i adaug buzunare.
           Desi firul nu se intinde deloc, materialul tricotat din el are elasticitate. Sunt curioasa cum se comporta la spalat. A incercat cineva din voi un asfel de fir? As fi interesata sa aflu parerile voastre.
           Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina

P.S. Ramurica  lângă care am pozat firul am pus-o in apa ca sa ma bucur de ea mai mult timp.

         
         
          

Jucarie tricotata - maimutica

         Bine v-am regasit la o noua postare! Azi va fi vorba despre o jucarie, mai exact o maimutica tricotata. E deja a doua de acest fel lucrata de mine. Pe prima o puteti vedea aici  daca vreti sa faceti o comparatie.

        Am folosit exact acelasi fir, dar secventele de culori s-au asezat complet diferit pentru ca am inceput din locul unde am taiat firul pentru prima maimutica. In timpul lucrului mi s-a parut ca nu am mai lucrat vreodata ceva asemanator si chiar m-am impotmolit pe undeva. E drept ca prima jucarie am lucrat-o acum aproape 7 ani in urma. Parca nu-mi vine a crede ca postez pe blog de  atatia ani!
         Pentru ca maimutica asta trebuia sa ajunga la doua surori si stiu ca de obicei fetitelor le place sa imbrace si sa dezbrace papusi, am decis sa  lucrez si cateva hainute: o rochita si un hanorac cu gluga.

          Am inceput cu rochita, dar nu orice fel, ci una in miniatura folosind un model ce l-a creat Sasha din Elvetia. Binenteles ca ea a creat modelul pentru fetite, iar eu a trebuit sa adaptez la dimensiuni mici, mici, mici (rochita e cat o forfecuta de unghii). Astfel a trebuit sa renunt la unele detalii, dar am fost multumita de cum se aseaza.

Iata si originalul care m-a inspirat!

.        Pentru hanorac am gasit putin mov si am vrut sa-l folosesc tot. Am inceput cu gluga, apoi am trecut la raglan si am incheiat cu dungulitele mov. In loc de nasturei am folosit capse pe care le-am cusut. Cred ca le e mai usor si fetitelor la operatiunea imbracat/ dezbracat. Deasupra capsei la hanorac am brodat un mic trandafiras mov. Initial facusem maneci lungi hanoracului dar pentru ca era greu la imbracat, am desfacut.

         Maimutica a fost primita cu multa bucurie si intrebarea care a fost pusa "Pot sa dorm cu ea?" m-a facut sa inteleg ca va fi iubita in noua ei casa. Am primit chiar si o cerere de a-i tricota chilotei sau pantalonasi.
           Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare!


Cu drag,
Valentina

Caciulita tricotata

         O sa-mi fac un obicei de a scrie la sfarsitul fiecarei postari ce veti putea vedea in urmatoarea postare. Ideal ar fi sa scriu si in ce zi va aparea viitoarea postare, dar asta e destul de greu de prezis. De obicei timp liber am duminica seara, dar pentru a scrie un articol e nevoie de putina inspiratie  Deocamdata raman numai la anuntarea subiectului, sa vedem cum merge.
         V-am spus ca azi va voi vorbi despre cea de-a doua caciulita cu care mi-am imbogatit garderoba de iarna. Iat-o!

          Conform notitelor mele am lucrat la ea 6 zile. Modelul e simplu, daca vreti pot sa-l traduc pentru voi. Eu l-am invatat de pe un canal pe youtube. In filmulet puteti vedea si cum se aseaza. Eu nu i-am pus mot, am preferat varianta fara el.

         Atunci cand iti prezinti tricotajele lucrate cu mai mult timp in urma nu iti mai aduci aminte de emotiile prin care ai trecut. Asa s-a intamplat si cu aceasta caciulita. Ceea ce mi-a ramas in minte e sedinta foto. Era o zi mohorata, lumina nu era potrivita pentru a face fotografii si ca sa inveselesc putin atmosfera am rupt 3  frunzulite de la trifoiasul mov.  Dupa ce si-au facut treaba le-am pus intr-un pahar cu apa  cu gandul sa le tin pana se vor ofili, dar ele dupa cateva zile au facut radacini, asa ca le-am plantat intr-un vas mic sub forma unui iepuras cu urechile mov. In prezent plantutei ii merge tare bine, frunzulitele s-au inmultit, mi-e tare drag de ele.  Daca n-ar fi ora 5 si cam intuneric, v-as face o fotografie, dar asa ramane pe alta data.
     

Mai vreau sa adaug si pozele de la ultima plimbare facuta in padure. Erau foarte multi oameni, unii dintre ei faceau sedinte foto de toamna , vremea a fost perfecta. A fost o toamna calda anul acesta.

       Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine  la postarea umatoare care va fi despre sosetele daruite nepotelului meu si reactia lui. Cu drag,

Caciulita in culori de toamna si aventuri din gradina

         Ieri a fost o zi ticsita cu treburi si abia azi mi-am revenit din oboseala. Am vrut sa scriu o postare ieri, dar pur si simplu nu am putut tine ochii deschisi. Pe la 10 jumate deja m-am pus la somn.

          Dimineata a inceput cu treaba in gradina. Era racoare exact cat trebuie, adica puteai sta intr-un tricou cu maneca lunga fara sa-ti fie frig. Am avut parte de un concert al pasarelelor, nu se auzea nimic altceva in afara trilurilor lor in linistea diminetii. A fost ceva extraordinar. Mi-a parut rau ca nu am avut telefonul sa le inregistrez, dar a fost pur si simplu magic.N-am vrut sa pierd niciun minut din simfonia lor.

         Am avut de sapat printre randurile de capsuni si de curatat de buruieni si frunze moarte. In timp ce sapam  cu harletul si intorceam brazda de pamant am dat peste o vietate incolacita. La inceput mi s-a parut a fi un sarpe, dar dupa ce s-a "descolacit" i-am observat piciorusele. Era de fapt o soparla... A stat si s-a uitat la noi o bucata buna de vreme, apoi a disparut. Semana foarte bine cu cea intalnita cand am fost la cules de fragi, doar ca de data asta nu m-am speriat.

         A venit randul  culesului de mere. Avem un pom care face niste mere tari si acrisoare, perfecte pentru a fi folosite pentru placinte sau tarte. Am cules cateva galeti, dar au mai ramas multe in varful pomului. Pentru ele ne trebuie o scara mai inalta.

        Ieri am copt paine si am folosit un sfat pe care l-am citit pe blogul Ancai. Apoi am copt gogosari pe gratar deasupra jarului pentru a face o salata impreuna cu rosii si gogosari din gradina. Savurez din plin gustul lor, caci in curand le voi duce dorul.

Ziua s-a incheiat cu o relaxare binemeritata la sauna.

         Pozele de mai sus sunt facute  la inceput de octombrie. In urma cu o saptamana a nins pentru prima data, dar nu s-a depus zapada. Uitandu-ma la ce poarta trecatorii pe strada m-am decis sa-mi lucrez o caciulita din bumbac pentru vremea rece a toamnei. Pentru iarna sunt pregatita deja, mi-am imbogatit colectia cu doua caciulite. Una din ele v-o arat acum.

Am lucrat chiar si un esantion pentru ea, lucru neobisnuit pentru mine. Dar asta a facut sa potrivesc marimea astfel incat caciulita nici sa nu stranga, dar nici sa nu stea lalalie pe cap. O poza din timpul lucrului:

Am ales un fir in culori de toamna si unul bej. Am gasit un model care sa-mi tina interesul treaz pentru a nu ma plictisi in timpul lucrului.

Am avut putina bataie de cap cu incheiatul ochiurilor in varful capului, dar pana la urma am folosit vechea mea metoda si am fost multumita de rezultat.

          Am folosit andrele de 2 mm si au intrat 74 de grame de fir la intreaga caciulita. Poate sunteti curioase sa vedeti cum arata pe dosul lucrului? Iata! Chiar si aici se poate observa modelul, doar ca sunt culorile inversate, adica fondul bej si florile in nuante de toamna.

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand cand va voi arata cea de-a doua caciulita. Cu drag,

Mozaicul lunii iulie 2019

        Am vazut la Irina de la Dulce casa ca a postat mozaicul lunii iulie acum cateva zile. Si m-a inspirat ca sa-l fac si eu pe al meu.
        A fost primul iulie din viata mea ( din momentul in care am intrat in campul muncii) cand am avut concediu de odihna in aceasta luna. O saptamana si o zi! Toate pozele din acest mozaic sunt din concediu, ordinea in care le-am vazut difera un pic.
        Minionii aceia realizati din cauciucuri reciclate, alaturi de bicicleta impodobita cu flori  mi-au atras atentia imediat ce am coborat din autocar la o benzinarie in drum spre vacanta. Era in toiul noptii, eram somnoroasa, dar mi se activase deja acea stare de concediu.  Am vazut si la noi in oras cauciucuri sub forma de ghiveci si chiar mi s-a parut o idee grozava.

Florile acele albe sunt de la cactusii care ne-au intampinat la sosire in curtea gazdelor noastre. Parca inflorisera special pentru noi. Pana seara s-au ofilit, asa sunt ele, tin doar o zi.

Acum sa va spun de cel mai frumos loc vizitat, o particica din Delta Dunarii. Inca de pe cand am inceput sa citesc blogul lui Catrinel mi-am dorit sa ajung in acele locuri. Si iata ca dorinta s-a implinit dupa ani buni, dar a meritat din plin.

       Acesta a fost locul de plecare, se vede o particica de apa si toata marea aceea de verde. A fost o plimbare de vis, atata liniste, numai plescaitul apei se auzea. Primul lucru care l-am vazut in apa a fost un sarpe! Innota tacticos, nici nu ne-a bagat in seama. Apoi o multime de pasari, de pestisori, libelule din acelea albastre, nuferi pe intinderi foarte mari si tot felul de cabanute construite pe mal in care se odiheau turistii. 

        Am avut parte si de putina adrenalina cand, in timp ce ne plimbam noi pe canale si lacuri ,prin sistemul Roalert se anunta furtuna... Dar am avut noroc sa nu ne prinda ,doar o vedeam  pe partea opusa...

  Am mancat primul bors de peste (cu sturion si somn) din viata mea si mi-a placut mult! Si apoi o scrumbie la gratar. ...Delicios!

Din mozaicul lunii nu putea sa lipseasca poza cu proiectul in curs, nu-i asa? La inceputul lunii nu aveam nimic pe andrele, dar m-am chinuit o saptamana sa gasesc ceva pe care sa-l pot lua cu mine in concediu. M-am oprit la o paturica din patratele, modelul acesta:

O voi face dintr-un fir folosit mai demult la sosete. Am cumparat o bobina intreaga, dar am folosit vreo 80 grame pentru o pereche de sosete. Voi lucra atat cat imi ajunge firul caci vreau sa-l folosesc pe tot. Am facut proba pentru un patrat inainte de a pleca in concediu, iar motanul meu "m-a ajutat".

 Am lucrat cateva patratele in concediu, dar va voi povesti mai multe despre ele intr-o alta postare. 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand!