Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)

         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.

        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.

        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.

        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina

         

Sosetele lunii aprilie si cateva idei pentru proiecte viitoare

         Azi va fi vorba despre sosetele lunii aprilie, dar aprilie 2019. E luna in care sunt inflorite viorelele, care cu albastrul lor m-au facut sa aleg nuanta firului pentru sosete. Modelul l-am mai lucrat candva pe mov (il puteti vedea aici), dar sosetele le-am daruit nasei mele. E unul din acele lucruri pe care as putea sa-l repet de mai multe ori pentru ca jocul torsadelor nu te lasa sa te plictisesti in timpul lucrului.

        Motivul lipsei mele de pe blog in aprilie: am inceput reconditionarea mobilei de bucatarie, lucrata de tata acum 10-15 ani in urma. Cu ocazia asta s-a scos tot din dulapuri si sertare, spalat, sortat, asezat la loc. S-a schimbat culoarea manerelor si a usilor, arata mult mai bine decat inainte
         Facem in fiecare zi mancare proaspata, dar incercam sa folosim cat mai mult din produsele pe care le avem deja acasa. Astfel merele culese de noi anul trecut au devenit placinte (mama m-a invatat retetele ei in aceasta perioada), iar la sugestia prietenei mele am adaugat mere rase in compozitia de clatite si a iesit ceva foarte bun si apreciat de ai mei. Am mai facut coltunasi cu visine, dar si cu varza.
         Lucrez  la fustita mea neagra aproape in fiecare zi si nu ma plictisesc desi am desfacut deja de cateva ori. Prima data a fost atunci cand facusem inmultiri prea multe in zona taliei si fustita iesea clos.A doua oara am desfacut pentru ca s-au rupt andrelele. Chiar mi-a fost frica de acest lucru in momentul in care le-am pus la lucru. Altele mai groase nu aveam, asa  ca a trebuit sa desir cativa zeci de centimentri lucrati. A treia oara am desfacut pentru ca am gasit un ochi lucrat gresit si asta cand ajunsesem la 75 cm lungime!  Asta e, ma mir si eu de rabdarea mea. Se pare ca imi doresc prea mult asa o fustita.
       Au inceput sa-mi umble prin cap tot felul de idei pentru viitoare proiecte. Am inceput sa fotografiez materialele impreuna cu firele pentru a nu pierde inspiratia. Hai ca va arat si voua! Le-am pozat chiar pe covorasul de toporasi ce e inflorit la noi in curte.

         Vreau sa va multumesc pentru parerile voastre lasate la postarea trecuta  E important pentru mine sa vad si un  punct de vedere sincer  in privinta unor modele care ma inspira.
         Cautand pozele sosetelor lunii am dat peste cateva poze de anul trecut pe vremea asta si vreau sa le impartasesc cu voi.

Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Gradina cu flori tricotate

         M-am gandit putin, oare ce titlu sa-i dau acestui proiect? Ce se potriveste mai bine unui obiect la care ai lucrat un an intreg, in care ai pus nuante in toate culorile curcubeului? M-a inspirat pana la urma denumirea data de cineva care i-a spus "Gradina bunicii". Da, poate, dar amandoua bunicile mele aveau gradinile bine organizate , fiecare tip de plantuta avea particica lui, nu seamana organizarea mea cu a lor, asa ca am denumit proiectul meu 'Gradina cu flori tricotate".

        Totul a inceput in ianuarie 2018 cand mi-am propus ca pentru fiecare zi a lunii sa fac cate un hexagon tricotat (hexipuff cum l-a denumit in engleza creatoarea acestui model). Eram tare entuziasmata si chiar am facut poze la fiecare sfarsit de saptamana.

Prima saptamana

A doua saptamana

A treia saptamana

A patra saptamana

Rezultatul primei luni (ianuarie)

                 Entuziasmul a mai scazut apoi, dar tot reuseam sa fac cel putin 20 de hexagoane pe luna. Se adunau frumos in cosulet si imi placea sa le scot cateodata si sa incerc diferite combinatii. Ma gandeam sa incep a le coase impreuna, dar stiam ca era mai bine sa astept pana vor fi gata toate ca sa pot face o aranjare fara blocuri de culoare.

                                                                     luna martie 

              Timpul de lucru pentru fiecare hexagon era de o ora si 20 de minute (am cronometrat de cateva ori) cu tot cu umplut si cusut marginile. Nu simteam niciodata ca m-am saturat de ele caci foloseam de fiecare data o culoare noua sau incercam sa combin diferite nuante. Acum am o gramada de idei (pentru combinatii de culori) pe care vreau sa le aplic in viitoarele hainute tricotate. 

            

                                                            luna august

 

La sfarsitul verii umplusem inca o cutie cu hexagoane. Intre timp lucram si la alte proiecte. Resturile de fire incepusera sa se termine. Atunci am cautat prin firele mele vechi cu care lucrasem primele sosete (cusute pe o parte). 

Puzzle-ul la care lucram

Binenteles ca am lucrat hexagoane si in concediu. 

      Cel mai fain moment din concediu legat de hexagoane a fost sa stau in hamac si sa lucrez. Am si adormit de la asa relaxare. :)

Culori inspirate din natura

La sfarsit de septembrie mai aveam inca o cutie aproape plina.

"Recolta" din septembrie:

In octombrie am avut o pisica care folosea hexagoanele mele ca perna.Am si un video, il voi posta separat, ar dura prea mult sa-l incarc aici acum. 

 

                                                                Recolta lunii noiembrie

                   In decembrie am mai lucrat cateva si mi se parea de ajuns numarul lor. Am incercat mai multe tipuri de aranjare a hexagoanelor, dar tot amanam momentul cusutului.  In luna ianuarie am fost prinsa cu sarbatorile si abia in februarie a venit randul terminarii proiectului. 

                    Imi aduc aminte ca a durat zile intregi cusutul, mai mult de o saptamana, zi de zi. Dar mi-am adunat toata rabdarea, stiam ca mai este putin si voi avea salteluta mea colorata si calduroasa. 

      In ultimul moment am decis sa aranjez unele hexagoanele sub forma de flori. Chiar sunt curioasa cate flori intentionate descoperiti voi in fografiile finale afisate de mine. 

 

Date tehnice:

- dimensiunile saltelutei 131 x 68 cm

- greutate - aproximativ 1,8 kg

- fir folosit (toate resturi) 932 grame

- 233 de hexagoane lucrate in total

- andrele de 2 mm 

- timp de lucru 1 an, 1 luna si 7 zile

         In prima zi cu soare, dupa ce am terminat de cusut, am dus paturica in parc pentru sedinta foto. A fost greu sa gasesc un locsor linistit , parca se adunase jumatate de oras acolo. Fotografiile sunt facute pe fuga. Planuisem sa pozez salteluta pe bancuta de sub nucul batran unde ne jucam cand eram mica, dar am fost dezamagita sa aflu ca nucul a fost taiat si bancuta inlocuita.

        Sunt foarte multumita de rezultat si foarte incantata de utilitatea saltelutei. Atunci cand ma asez pe ea am imediat senzatia de caldura. Ne inghesuim si eu si motanul pe ea . 

  Chiar si cand e stransa, motanul tot pe salteluta  cauta sa se aseze.

         Lucrand atatea hexagoane am reusit sa invat sa fac incheierea perfecta a ochiurilor cu acul, as putea face asta si cu ochii inchisi si nu cred ca voi uita prea curand pasii.  Salteluta asta e cel mai mare proiect ce l-am lucrat vreodata. Chiar mi-a deschis apetitul de a lucra o patura, lucru de care imi era frica inainte. 

Care e cel mai mare proiect pe care l-ati facut? Cat timp v-a luat? 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog. Ne vedem in curand!

Cu drag, 

        

Dar de bun venit pe lume

             Azi am facut cunostinta cu o fetita. E mica, mica, cu par saten destul de lungut, cu gurita mica si  cu o fata angelica. Tot timpul cat am fost la ea, a stat cumintica, s-a intins, a cascat, ne-a lasat sa povestim de ale noastre.
              I-am dus un dar de bun venit pe lume,  cateva hainute lucrate de mine. Nu am facut un set, ci mai degraba m-am limitat la cateva piese care le-am considerat utile. Caciulita a fost prima lucrata si am folosit firul cu alpaca si matase in compozitie. Au intrat doar 26 grame.

Ca model am folosit o poza gasita mai demult pe pinterest si mi-a parut ca se va aseza bine pe capsorul unui bebelus.

Au urmat apoi sosetelele din lana, lucrate in aceasta vara. Au doar 8,5 cm in lungime si cintarest 12 g

           Jachetica este cea mai recenta, am terminat-o acum cateva zile. Inspiratia am gasit-o pe instagram si ma tem ca am copiat-o apoape intocmai. Am folosit fir cu merinos in compozitie si au intrat 107 g . Chiar daca e pentru cineva atat de mic, am facut rascoiala la gat ca sa se aseze bine si sa nu jeneze. Chiar si nasturii i-am mutat putin mai josdecat la adulti. 

             Mi-am dorit nasturei de lemn, dar la merceriile din zona nu am gasit. M-am dus atunci la cutia mea cu minuni si dupa ce am cotrobait vreo 10 minute am ales nasturei de sticla.

          Cam asta e, acum am nevoie de inspiratie pentru inca doua daruri Anul viitor se vor naste 2 bebelusi carora mi-ar placea sa le lucrez cate ceva. Dar vom vedea, uneori e mai simplu sa duci doar cadouri de cumparat. Imi doresc sa lucrez salopete, imi doresc sa scriu explicatii pentru ele pentru ca mai multa lume sa le poata lucra. Planuri, planuri....

Pe curand dragile mele!

Manusi tricotate, cu 5 degete

Mi-am facut inca o pereche de manusi tricotate! Ca si pentru cele de anul trecut, am folosit  tot un fir pretios, de data asta cu matase si alpaca in compozitie. Nu stiu daca ati tinut in mana un astfel de fir (desi am observat ca incep sa apara si pe la noi prin mercerii fire de acest gen), dar e ceva de vis, atat de matasos si calduros in acelasi timp. 

 Modelul de manusi se numeste Three Oaks si apartine Juliei Mueller. Am folosit andrele de 2 mm si mi-a luat o groaza de timp sa le fac, dar nu pentru ca au fost greu de lucrat, ci pentru ca pe durata lucrului mi se parea  ca manusile imi vor fi mici, iar eu vroiam cu tot dinadinsul ca sa le pot purta eu. 

Fiind terminate primavara nu mi s-a parut o idee buna sa le postez pe blog de vreme ce era cald deja afara. Mama a venit cu ideea sa le fotografiem langa un tablou de iarna. :)

Eu aveam in minte sa mergem langa copacelul mov (care inflorise chiar in acea perioada), dar planurile nu au fost duse pana la capat. Era prea multa lume ce se plimba pe acolo ca sa pot face fotografii linistita.

Acum am inceput sa le port (ca tot a venit iarna la noi) , dar nu ma mai gandesc la vreo sedinta foto. Pur si simplu ma bucur de caldura lor.