Povestea unui hanorac cu urechiuse de urs

        Ideea acestui hanorac a venit cu foarte mult timp in urma, inca de cand am vazut intr-un magazin ceva asemanator. Prima incercare de a reproduce modelul a fost la inceputul acestui an (postarea e aici). Eu imi imaginam un fir in culori de bej spre maro, dar cum eram la dieta de fire am ales sa-mi vopsesc singura cantitatea necesara.

           Cumparasem candva fire speciale pentru vopsit, aveau grosimea potrivita, dar compozitia era 50% bumbac, 50 % lana merinos (foarte moale si placuta la atingere). Nu mai lucrasem cu astfel de fire, dar citisem referinte bune pentru ele. Cand a trebuit sa vopsesc am cautat prin sertarele memoriei ce culori trebuie combinate si mi-am amintit ce ne-a invatat doamna de desen inca din clasele primare. Uitasem totusi ca bumbacul nu primeste culoarea la fel ca lana si ceea ce mi-a iesit mie a fost cu totul diferit de ce planuisem.

              Cu toate acestea mi-a placut rezultatul si abia am asteptat sa se usuce sa -l pot face gheme. Si motanului meu i-a placut, nu l-am putut lua de langa el cat timp am facut operatiunea "ghemuit".

               Am inceput lucrul imediat, am facut chiar si esantioane cu drag (parte neplacuta pentru mine in mod obisnuit). Am ales un model simplu pentru ca firul sa isi poata etala frumusetea. Lucrul a mers repede, dar terminand spatele mi-am dat seama ca nu imi va ajunge si de gluga. Pai si eu exact asta vroiam, unde sa atasez urechiusele de urs la care visam?

          Desi aveam 260 grame, eu nu am pus in calcul faptul ca bumbacul e mai greu si a trebuit sa mai vopsesc inca vreo 50 grame. Dezavantajul vopsitului manual e ca nu prea poti nimeri aceeasi nuanta de 2 ori si exact de ce mi-a fost frica s-a si intamplat. Mi-a iesit cu totul alta nuanta!

        Acum ce era sa fac? Nu voiam dungi la acest hanorac. Am lucrat cele doua parti ale fetei, am facut maneca, apoi a doua pana la jumatate(cu gandul sa o defac daca va fi nevoie), apoi gluga, apoi cealalta jumatate a manecii. Am avut sansa sa-mi ajunga exact firul vopsit prima tura.  Am lucrat apoi bentitele pentru nasturei si cea de gluga in a doua culoare. Ceva parca nu se lega. Am decis sa-i adaug buzunare si se pare ca a fost o idee buna, parca a legat toate bucatile intr-un tot unitar.

         Apoi a venit randul alegerii nastureilor. Am cumparat mai demult nasturei sub forma de labute, dar numai 3 bucati, iar mie imi trebuiau 6! Am intrebat la cele doua mercerii din orasul meu, dar nu avea niciuna din ele acest model.

Am scotocit prin cutia mea cu minuni si am ales altii, tot rozulii, dar cu inimioare.

 

I-am cusut si asta a fost ultima parte a crearii acestui hanorac.

Dar de blog 2017

          Cautam un obiect care sa se potriveasca cu manuselele recent terminate pentru a le putea face fotografii. Fusesem prin magazine si am descoperit ca deja au aparut o gramada de decoratiuni de Craciun si asa mi-a venit ideea: omuletul din turta dulce primit de la prietena mea! Are exact culorile potrivite pentru ce-mi trebuia mie.

            Manuselele sunt mici, de copii pana in 2 ani. Lungimea lor totala e de 16 cm, iar a palmei (de la incheietura mainii pana in varful degetelor ) de 10 cm. Eu am aproximat ca se potrivesc copilasilor cu varsta intre 0-2 ani.
            La mine a venit iarna de astazi si sper ca manuselele sa fie un dar util.  Le-am lucrat din firele vopsite manual primite de la Luxuria Fibres.
Sunt moi, lucrate strans pentru a nu lasa frigul sa treaca prin ele si chiar in culorile Craciunului. Daca vi le doriti lasati un comentariu la aceasta postare pana pe 6 decembrie de Mos Nicolae cand voi face tragerea la sorti (in cazul in care va fi mai mult de un doritor).

Sosete din fire vopsite manual "Pepene verde"

Bine v-am regasit dragele mele cititoare!

         Am revenit pentru ca am o bucurie de impartasit cu voi, cele ce aveti microbul firelor, andrelelor si crosetelor. Am descoperit intr-un loc din Romania fire vopsite manual, fire ce se aseamana foarte mult prin calitate cu cele ce am primit eu din strainatate.

 Firele contin 100% baby merinos si sunt atat de moi si placute pe piele! Eu am inceput o pereche de sosete. Un lucru ce mi-a placut mult e acela ca nu mai e nevoie de alte pregatiri suplimentare pentru a putea lucra din el, pur si simplu tragi din mijlocul bobinei si firul vine usor catre andrelele tale.

Vedeti cum apar "samburii" in lucru? Asta e efectul dat de vopsitul manual.

Daca imi ramane fir ma gandesc sa lucrez o pereche de manusele pentru copii tot sub forma de pepene verde si sa fac o tragere la sorti pentru a beneficia cineva de ele chiar iarna aceasta.

Daca va tenteaza sa incercati astfel de fire, puteti sa la gasiti AICI.

Eu am in plan sa mai  incerc si aceste nuante.

 Mai stiti si alti creatori de acest gen in Romania?
 

Sosete tricotate din fire vopsite manual

Poate ca asteptati sa vedeti ce a iesit din firele ce le-am vopsit cu ceva timp in urma. Asta e fotografia pe care v-am prezentat-o atunci si va rugasem sa spuneti pe care din fire vreti sa-l vedeti primul lucrat.

         Pana la urma le-am folosit exact in ordinea in care sunt in fotografie (de la stanga la dreapta). Au iesit 3 perechi de sosete, din care una am pastrat pentru mine, iar celelalte perechi au ajuns la doua persoane speciale. Firul verde inchis nu l-am folosit inca pentru ca are doar 50 g. Probabil ca il voi combina cu ceva ca sa pot obtine o pereche de sosete (daca aveti idei de culori de combinat, va rog sa va spuneti parerea intr-un comentariu).
        Nu ma voi lungi mult cu vorbaria, ci voi trece direct la fotografii.  Voi pune cate 2 poze , una cu sosetele in lucru, cealalta cu ele terminate. E foarte greu de redat nuanta reala a firului, e ceva intre cele doua, puteti sa va imaginati voi. 

Noua mea pasiune

Mi-am descoperit o noua pasiune - vopsitul firelor. Acum cand ma uit la fire (in specal cele vopsite de mana) incerc sa-mi dau seama prin ce metoda au fost facute, ce culori au fost combinate, cam cat de gros e firul. Prima incercare s-a soldat cu un succes, e vorba de curcubeul de mai jos.

 Am inceput sa lucrez deja cu ele, am inceput ceva mic care sa meaga repede , iar satisfactia sa fie imediata. In acelasi timp am invatat o metoda noua de a tricota in care nu mai ies ochiurile rasucite cum imi ieseau pana acum.Se vede, nu-i asa? Desi in unele parti parca am rasucit cateva tricotand "pe pilot automat".

Culorile nu sunt uniforme, ci "in ape", dar de fapt asta e farmecul firului vopsit acasa.  Tura a doua am incercat sa fac combinatii. Din rosu si albastru a iesit mov, din verde cu albatru si putin mov a iesit teal- verdele acela inchis. Am invatat sa fac sculuri ca cele pe care le admiram pe ravelry.

Care din aceste culori ati dori sa le vedeti lucrate intai? Vreau sa particip la o provocare si imi e atat de greu sa aleg, poate ma ajutati voi. Va multumesc anticipat. :)

Cu drag, Valentina

Un vis colorat

A trecut 1 an si ceva de cand mi-am pus in gand sa incerc sa vopsesc lana. Acum cateva zile in urma s-a intamplat ca visul sa devina realitate, Cumparasem vopsea de oua inainte de Paste, doar cateva plicutele, special pentru acest lucru. Acum degeaba m-am plimbat pe la magazine ca nu mai gasesc! Asta inseamna ca trebuie sa astept inca 1 an ca sa pot face alte experimente. Am prins curaj, chiar nu ma asteptam ca rezultatul sa fie atat de multumitor.

Sursa:Carmen 

 

Totul a pornit de la Carmen care are pe contul de Picasa Web un album cu poze in care explica cum a procedat ea pentru vopsit lana( doua metode diferite). In plus, a atasat si cateva lucruri realizate folosind firul respectiv, iar asta a fost motivatia mea.

 

Sursa:Carmen  

 

           Probabil ca sunteti curioase sa vedeti ce mi-a iesit mie, nu-i asa? Eu mi-am dorit sa vopsesc un scul de fiecare culoare ca sa pot participa la provocarea Andrei de a face pana la sfarsitul acestui an cate o pereche de sosete in toate culorile curcubeului. 

 Apoi mi-am dat seama ca planul nu e bun caci un scul mi-ar ajunge doar pentru o singura soseta... si cum nu am de unde lua vopsea pana la anul, planul meu e sa fac un hanorac care sa arate cam asa:

Cred ca mi-ar ajunge 300 g, iar daca nu, as putea combina cu alb sau negru. Hm, voi vedea cum va fi, dar eu abia astept sa lucrez cu aceste fire.

Culorile din pozele mele parca nu redau realitatea, cel putin rosul chiar a iesit rau. Abia astept sa iasa soarele (ploua acum) ca sa pot face fotografii mai bune.
O zi cu spor in toate!
Cu drag,