Sosete cu parfum de vacanta

          Am in plan de mult timp să scriu o postare, dar ochii mei refuza sa coopereze cu mine. Incerc sa-mi revin dupa o perioada obositoare, sa-mi asez gândurile si sa prind putina inspirație.   

          Azi e duminica, 3 aprilie 2022 si ninge cu fulgi mici, mici, dar e un vant foarte rece. Am fost la o plimbare prin oras si in ciuda vremii ca de iarna, am observat multe semne de primavara.

           M-am tot gândit ce sa va arat in prima postare, dupa pauza asta lunga pe blog. Am ales o pereche de sosete ce le-am început cu doua zile înainte de a pleca in vacanță. Era vara si cald, voiam un proiect mic care  sa-mi țină companie pe drum, caci aveam de mers cateva sute de kilometri. Am ales un model pe care l-am mai lucrat, dar destul de complicat ca sa-mi tina interesul treaz.

         Am avut 3 zile de vacanța  in care am vizitat multe si m-am intors acasa cu o soseta lucrata pana la nivelul unde incepeau cresterile pentru călcâi, deci n-am avut mare spor. In schimb, m-am bucurat de oameni frumosi, peisaje minunate si multa relaxare.  Chiar azi am revăzut o parte din pozele din vacanta. Va voi arata si voua ce m-a impresionat cel mai mult... e vorba de caii din Padurea Letea.

          Era o zi călduroasă, iar cand ajunseram noi acolo caii tocmai veniseră sa bea apa.  A fost ceva nemaipomenit pentru mine sa vad caii aceia atat de frumoși si liberi.

          Revenind acasa m-am luat cu treburile zilnice, iar sosetele m-au așteptat cuminti pana am avut iar timp de ele. Dupa aproape o luna am terninat prima soseta. Cea de-a doua a mers cam in acelasi ritm.

Le-am terminat abia la sfarsitul toamnei si am prins una din ultimele caldute cand padurea parea de aur ca sa pot face o sedinta foto. M-a ajutat prietena mea, a avut multa rabdare pana am facut toate acele poze. Voi atasa aici o parte din ele.

          M-am gandit sa organizez un dar de blog si sa le daruiesc cuiva, dar pana la urma am intrebat in grupul cu prietene  si cineva si le-a dorit destul de mult ca sa le ia acasa.

Daca doriti sa vedeti si prima varianta a acestor sosete, puteti da un click aici . 

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne revedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Sosetele lunii mai si o cerere de idei

          Anul trecut pe vremea asta aveam in lucru o pereche de sosete ruginii (desi din poze par mai mult portocalii). Nu am lucrat prea des sosete dantelate deoarece aveam impresia ca gaurelele nu tin de cald, dar m-am inselat. Nu e mare diferenta intre cele pline si cele dantelate. Sa zicem ca cele dantelate pot si purtate cu succes primavara si toamna, iar cele fara gaurele iarna. 

           Modelul  e gratis si a fost unul misterios cu 4 indicii. Se numeste Shield Maidens, iar creatoarea lor e Adrienne Fong. Designerul a pierdut lupta cu cancerul in toamna anului 2019, dar a lasat in urma ei aproape 90 de modele de sosete. Cel mai mult ii placea sa faca sosete dantelate si cu margelute aplicate. Cele ce le vedeti mai sus sunt ultima ei creatie.
         

         Sa revin la lucruri mai vesele. Am terminat hanoracul din catifea si as avea nevoie de ajutorul vostru in alegea nastureilor. Am incercat sa fac fotografii clare, dar pana la urma a trebuit sa le editez ca sa adaug o poza in care sa se vada nasturele mai bine, plus o vedere de ansamblu asupra felului cum se potriveste hanoracului. Iata cele 6 variante, voi pe care ati alege?

          Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina

Sosetele anului 2019

        Azi va voi arata sosetele incepute in acest an. Particip la o provocare care presupune sa lucrezi sosete doar din firele ce le ai cumparate inainte de 1 ianuarie 2019. Adica un fel de 365 zile fara a cumpara fire noi, dar si un motiv bun pentru a le folosi pe cele vechi.
        Pot sa ma laud ca am deja un an si jumatate de cand nu am cumparat fire? Deloc, de nici un fel.  Si diferenta se cunoaste. Anul trecut am folosit 1,8 kg de ata, iar asta se traduce prin 5,8 km de fir tricotat. Anul acesta cred ca va fi si mai mare gramajul, caci voi lua in calcul si salteluta mea colorata. 
         Ieri, in drum spre dentist, am intalnit doua doamne care tricotau pe o bancuta in fata blocului. De fapt una tricota, iar cealalta croseta. Le-am zambit si m-am grabit sa nu pierd programarea la dentist. Cand m-am intors, nu mai erau. Iar eu aveam o pereche de sosete cu mine in geanta ca sa nu ma plictisesc in timp ce-mi asteptam randul la dentist...
        Hai ca am luat-o pe langa subiect, era vorba sa va arat sosetele de anul acesta. De fapt, va voi arata doar inceputul fiecareia in ordinea cronologica. La sfarsit de an le voi face o poza impreuna. Chiar sunt curioasa cate voi reusi sa termin.
        Asadar, prima inceputa in ianuarie, cu gandul sa ma pregatesc pentru Sfantul Valentin (de aici atatea inimioare).💕

          A doua pereche e inceputa in februarie si e destinata tatei. Lui nu i-am lucrat decat o pereche pana acum. Am trisat un pic caci am folosit andrele de 2,5 in loc de 2 mm si un fir putin mai gros.

In luna martie deja rasarisera ghioceii cand am inceput sosetele dintr-un fir cu 5 nuante de albastru.

In aprilie inflorisera viorelele, ele m-au inspirat sa aleg tot o nuanta de albastru.

In mai era cald, frumos, inflorit si  am ales o culoare vibranta,  pe eticheta nuanta se numeste Rust (rugina) Modelul e unul misterios cu 4 indicii.

In iunie tot culori calde am folosit, modelul e inventat pe loc, ceva simplu care sa nu necesite multa atentie. .

       Am observat ca mai sunt si alte blogherite care fac o astfel de provocare, dar putin diferit, adica o pereche de sosete pe luna fara alte conditii. E vorba de Catrinel si Ghemuletul incalcit. Anca stiu ca voia sa faca cate un sal pe luna.
        Ce voi face eu cu atatea sosete? Probabil ca le voi darui, dar le pastrez pana la sfarsitul anului ca sa fac poze cu toata gramada terminata. 😊
        Ieri am descoperit pe youtube un canal de tricotat in romaneste! Va voi povesti mai multe despre el intr-o postare viitoare.

       Pana atunci va multumesc pentru timpul petrecut pe blog si ne vedem in curand!

Cu drag,

Sosete tricotate in pasi de vals

         Ah, nu , nu impletesc sosete in timp ce dansez vals, sper ca nu asta ati inteles din titllul meu. Desi....hm, mi-ar place sa pot face asa ceva. Intr-o lume ideala in care poti slabi tricotand. :)

Am inceput o pereche de sosete cu model :
- 1 rand in culoarea A
- 2 randuri in culoarea B
- 3 randuri in culoarea A
- 1 rand in culoarea B
- 2 randuri in culoareaA
- 3 randuri in culoarea B

         Repet aceste randuri pe toata suprafata sosetei, adica 1, 2, 3, 1, 2 ,3. De aici vine denumirea de sosete in pas de vals. 😃  Folosesc resturi de fire ramase inca de pe vremea cand am lucrat primele mele sosete (se pare ca anul acesta a fost anul resturilor). Le lucrez pe amandoua in acelasi timp si in felul acesta scap de numarat randuri, dar sunt sigura ca imi ies amandoua la fel.

          Matusa mea mi-a imprumutat cartea pe care a adus-o din Israel si ma documentez putin. Imi doresc sa ajung cel putin o data in viata asta pe acolo. Pana atunci citesc despre locurile sfinte.

Dar de bun venit pe lume

             Azi am facut cunostinta cu o fetita. E mica, mica, cu par saten destul de lungut, cu gurita mica si  cu o fata angelica. Tot timpul cat am fost la ea, a stat cumintica, s-a intins, a cascat, ne-a lasat sa povestim de ale noastre.
              I-am dus un dar de bun venit pe lume,  cateva hainute lucrate de mine. Nu am facut un set, ci mai degraba m-am limitat la cateva piese care le-am considerat utile. Caciulita a fost prima lucrata si am folosit firul cu alpaca si matase in compozitie. Au intrat doar 26 grame.

Ca model am folosit o poza gasita mai demult pe pinterest si mi-a parut ca se va aseza bine pe capsorul unui bebelus.

Au urmat apoi sosetelele din lana, lucrate in aceasta vara. Au doar 8,5 cm in lungime si cintarest 12 g

           Jachetica este cea mai recenta, am terminat-o acum cateva zile. Inspiratia am gasit-o pe instagram si ma tem ca am copiat-o apoape intocmai. Am folosit fir cu merinos in compozitie si au intrat 107 g . Chiar daca e pentru cineva atat de mic, am facut rascoiala la gat ca sa se aseze bine si sa nu jeneze. Chiar si nasturii i-am mutat putin mai josdecat la adulti. 

             Mi-am dorit nasturei de lemn, dar la merceriile din zona nu am gasit. M-am dus atunci la cutia mea cu minuni si dupa ce am cotrobait vreo 10 minute am ales nasturei de sticla.

          Cam asta e, acum am nevoie de inspiratie pentru inca doua daruri Anul viitor se vor naste 2 bebelusi carora mi-ar placea sa le lucrez cate ceva. Dar vom vedea, uneori e mai simplu sa duci doar cadouri de cumparat. Imi doresc sa lucrez salopete, imi doresc sa scriu explicatii pentru ele pentru ca mai multa lume sa le poata lucra. Planuri, planuri....

Pe curand dragile mele!

Sosete tricotate Semki

          M-am uitat peste planurile de tricotat  pe care vi le-am prezentat in luna mai a acestui an si asa mi-a venit ideea despre ce sa vorbesc in aceasta postare. E vorba de sosetele ce le-am inceput la doar cateva zile dupa ce am scris lista. Se vede treaba ca mi le-am dorit mult pentru ca asta primeaza la mine cand incep un nou proiect. Asta si faptul sa am un fir in casa care sa se potriveasca.
          Apropo, au trecut deja 10 luni de cand nu am cumparat nici un fir nou, desi am vizitat merceriile. La Iasi a fost cat pe ce sa cumpar un fir ce l-am vazut in vitrina pentru ca avea culoarea mea preferata (ecru). Am stat sub usa pana s-a deschis magazinul. Ei bine, nu chiar sub usa, dar      mi-am facut de treaba prin zona pana la ora deschiderii. Si era frig si ningea cu fulgi mari, mari. Si batea vantul... Ei bine, pana la urma am renuntat la a-l cumpara pentru ca avea in compozitie doar acril. Si eu voiam sa-mi fac pulover. Dar am gasit o metoda de a economisi pentru un fir de calitate. Am inceput sa pun maruntisul intr-o cutie si pana in august am umplut-o. Am schimbat deja banutii intr-o bancnota si m-am apucat de adunat iar.

          Totusi nu voi da buzna la cumparat fire imediat ce voi aduna suma necesara. Trebuie sa fiu cumpatata. Mi-am propus ca la fiecare 10 gheme utilizate, ar putea sa intre unul nou. La sfarsitul anului voi face un inventar cu cateva gheme am utilizat si voi decide in functie de rezultat. A, inca ceva. Faptul ca am reusit sa rezist tentatiei de fire m-a facut sa-mi propun o asemenea dieta si in privinta dulciurilor.
         Dar sa revenim la sosete, ca am luat-o pe langa subiect rau de tot. Modelul se numeste Semki si se poate descarca gratuit de pe ravelry. Am folosit un fir de culoare bej ( are legatura cu pasiunea mea pentru culori neutre de anul acesta) cu compozitie de 75 % lana si 25 % poliamid. Le-am inceput pe andrele de 2 mm, am lucrat elasticul si apoi am inceput modelul semintelor. (Semki inseamna seminte de floarea soarelui in ruseste.)

Nu mi-a placut cum au iesit, tesatura era mult prea densa. Am luat andrele de 2,5 mm si am refacut. La prima soseta m-am poticnit, a durat ceva pana am prins modelul, dar apoi a mers snur. Timpul de lucru la prima soseta a fost dublu fata de timpul alocat celei de-a doua.

Desi imi plac enorm , am de gand sa daruiesc aceasta pereche in cadrul unui dar de blog, in curand. Marimea lor corespunde unui picior ce poarta la pantof 37-38.

Colega mea a fost foarte draguta sa ma jute cu fotografiatul lor. De aceea am atatea poze in diferite pozitii. Venea ea cu o idee unde ar da bine poza, veneam si eu cu una si uite asa am o intreaga colectie. In timpul sedintei foto am "reusit" sa  murdarim sosetele cu rasina. Stiti cu ce se duce? Cu spirt medicinal, dai pe pata, lasi sa actioneze, apoi le speli cu apa calduta. Asta e tot.
       

         Mai am o poveste de spus despre aceste sosete din perioada in care erau inca in lucru  Mergand in oras am dat peste o batranica care vindea sosete de lana. A venit la mine si m-a rugat sa cumpar o pereche caci nu avea bani de cursa (bani de intors acasa cu atobuzul). Prima data am ingaimat eu ceva ca tocmai lucrez si eu o pereche chiar in aceasta culoare si ca nu as avea nevoie, dar apoi mi s-a facut mila, am scos bani din buzunar mai mult decat mi-a cerut ea si i-am dat. Mi-a venit sa plang cand i-am vazut lacrimile. Uite asa m-am ales cu o pereche de sosete groase, de lana adevarata. M-am gandit sa pun perechile una langa alta ca sa le vedeti si voi.

Va multumesc pentru vizita, ne vedem cu bine data viitoare.

Cu drag,

Cu tricotatul in vacanta

Bine v-am regasit dragele mele cititoare! 💗

          Am vrut o pauza, mai bine zis o vacanta de la blog. Ma gandeam ca pe timpul verii sa nu postez, de vreme ce pe caldura parca e greu sa vorbesti despre lana. Anul acesta, spre deosebire de alti ani, nu am lucrat deloc cu bumbac in anotimpul cald. Am lucrat doar hexagoane din lana subtirica pentru a-mi completa salteluta inceputa in ianuarie 2018 si alte cateva lucruri mici.
          Cand a venit vremea rece parca mi-a fost lene sa reincep sa scriu. Dar pentru ca mi s-a intamplat sa ajung la urgenta (dusa de ambulanta) si am petrecut o vreme in spital, am avut timp sa ma gandesc la lucrurile care conteaza pentru mine, unul din ele fiind blogul. Fiind in convalescenta, incerc sa-mi pun gandurile pe hartie pentru a publica o postare dupa 5 luni.
          Sa va povestesc depre lucruri placute, cum ar fi tricotatul in vacanta. Eu intotdeauna iau andrelele cu mine cand ma pornesc la un drum lung si asta am facut si in ultima vacanta. Cu cateva zile inainte de pleca a trebuit sa ma gandesc ce proiect sa iau. Trebuia sa fie ceva simplu, care sa nu necesite concentrare ca sa pot discuta cu cei cu care mergeam. Am ales hexagoanele desi trebuia sa car dupa mine nu numai ghemuletele de lana, dar si umplutura pentru ele, acul pentru cusut si o forfecuta.
         Problema care se punea era cate gheme sa iau? Am aplicat metoda de mai jos.

 Traducere: Plec intr-o calatorie. Am nevoie de aproximativ 4 gheme. Am impachetat 152 doar ca sa fiu sigura.

         Ei bine , poate nu chiar 152, dar tot am luat dublu fata de cat am folosit. Socotind dupa numarul de comentarii si de like-uri(de unde am copiat poza), am aflat ca multa lume face asa.
          Daca esti in vacanta, e musai sa faci fotografii ca sa dovesti ca ai impletit ceva, corect? Cum faci ca ceilalti ce sunt cu tine sa nu se simta stanjeniti cand tu incepi sa scoti din geanta ghemele, andrelele, sacosa speciala in care le tii si bucatica  pe care ai lucrat-o? Te duci singur...
         Am gasit un loc perfect pentru poza , era un podet din scandura alba, calcata de mii de picioare si care capatase efectul ala de vechi ce-mi place mie foarte mult. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc va pun o poza. Drumusorul acela alb lega plaja de faleza.

 Ce credeti ca s-a intamplat cand incercam sa fac poze? Intotdeauna venea cineva pe podet . Cum sa insiri toate pentru fotografii? In sfarsit, am gasit momentul oportun si pac! o poza! Si inca una! Si gata!

Fotograful din mine mai dorea o poza si pe plaja, langa scoici. Acolo a fost putin mai usor.

Pana la urma m-am intors din concediu cu 6 astfel de hexagoane si ma declar pe deplin multumita.
         Chiar si in excursiile de o zi, doua, iau lucrul cu mine. Prietenii mei sunt obisnuiti deja cu mine.
Inca o poza de cand lucram o pereche de sosete mititele (pentru 0-3 luni) in timp ce vizitam Lacul Rosu  si pe care, apropo, le voi darui cuiva in curand.

          As putea vorbi la nesfarsit depre acest subiect, depre faptul cum mi-am pierdut andrelele prin strainate si pe drumul de intoarcere le-am dus dorul, depre cum fiecare lucru tricotat imi aduce aminte de o anumit loc in care a fost conceput.
         Sper ca de acum inainte sa-mi reiau obiceiul de a publica postari cu regularitate.
Va pup cu drag si va multumesc fiecareia din voi care nu m-a uitat.

Cu drag,