Rochita cu fundite tricotata

       Vreau sa incep prin a va multumi pentru incurajarile voastre de la postarea precedenta. Incerc sa vad partea buna din aceasta experienta si sa fac lucruri pe care mergand la servici mi-ar fi greu sa le inghesui in programul zilnic, cum ar fi de exemplu varuitul unei incaperi sau treburi in gradina fara a imi face griji ca mainile mele nu arata bine pentru a te prezenta a doua zi in locuri publice. Am alocat si tricotatului mai mult timp fara a ma simti vinovata. In plus, sedintele foto pot fi facute la ore in care lumina naturala e optima. Timpul de asteptare pentru cea mai recenta sedinta a fost de cateva zile. Motivul principal: nu inflorisera inca trandafirii de culoarea rochitei. 😉

        Totul a pornit de la firele de bumbac pe care le avem cumparate cu cativa ani in urma. Facusem chiar si un esantion. Gandul meu era sa impletesc o bluzita de genul cum mai lucrasem din acest fir. (aici si aici)

         Am cautat modele dantelate pentru partea de la poale si m-am oprit la cel mai simplu gasit. L-am lucrat fara a fi nevoie sa ma uit pe schema (repetarile sunt foarte usor de retinut). Partea cea mai grea a fost alegerea modelului care sa-mi permita folosirea unei culori contrastante. Aici am pierdut o gramada de timp. Eram cat pe ce sa rennunt la a face un model in doua culori cand am dat peste niste fundite cu inimioare atasate. Mi-a placut ideea deoarece le-am vazut deja lucrate la cineva. E drept ca erau brodate si intr-o culoare pastel. Le-am inceput in aceeasi zi in care le-am gasit si nu m-am lasat pana nu am terminat partea cu fundite.

        Totusi nu eram deloc incantata de rezultat. Contrastul era prea mare, eu imi imaginasem ca funditele vor iesi mai finute... Am apelat la parerea altor tricotarese si am organizat un sondaj de opinie. Toti cei care au raspuns au votat sa continui cu lucrul si sa las funditele la locul lor. Incurajata de ele, dar fara mare tragere de inima am continuat sa tricotez.

        Nu aveam inca o imagine clara cum sa fac partea de sus, dar am descoperit un maieut croit care m-a inspirat.

          Eram nelamurita cum sa fac bretelele tricotate astfel incat sa nu se ruleze.  Nici nu vroiam sa le fac in intregime tricotate caci bumbacul e greu, iar un maieut ca acesta nu avea nevoie de greutate suplimentara. Ideea mea era sa folosesc pentru partea de sus satin lat care sa se lege pe umeri, dar stiam ca acesta trebuia calcat si, in plus, putea sa se desfaca in timpul purtarii. Am ales bretele simple pana la urma, era deja destul de incarcat modelul. Parerea mea e ca poate fi purtat ca o rochita pentru varsta de 4-5 ani sau ca tunica pentru fetite de 6-8 ani.

        As avea nevoie de o parere foarte sincera in privinta ei. Mi-ar placea sa votati una din casutele cu "Imi place" sau "Nu-mi place" de la sfarsitul postarii. Probabil ca va fi unul din primele lucrusoare pe care le voi pune in vanzare si m-ar ajuta sa stiu ce credeti despre ea.
        Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine in postarea viitoare.

Cu drag,
Valentina

         

Caciulita in culori de toamna si aventuri din gradina

         Ieri a fost o zi ticsita cu treburi si abia azi mi-am revenit din oboseala. Am vrut sa scriu o postare ieri, dar pur si simplu nu am putut tine ochii deschisi. Pe la 10 jumate deja m-am pus la somn.

          Dimineata a inceput cu treaba in gradina. Era racoare exact cat trebuie, adica puteai sta intr-un tricou cu maneca lunga fara sa-ti fie frig. Am avut parte de un concert al pasarelelor, nu se auzea nimic altceva in afara trilurilor lor in linistea diminetii. A fost ceva extraordinar. Mi-a parut rau ca nu am avut telefonul sa le inregistrez, dar a fost pur si simplu magic.N-am vrut sa pierd niciun minut din simfonia lor.

         Am avut de sapat printre randurile de capsuni si de curatat de buruieni si frunze moarte. In timp ce sapam  cu harletul si intorceam brazda de pamant am dat peste o vietate incolacita. La inceput mi s-a parut a fi un sarpe, dar dupa ce s-a "descolacit" i-am observat piciorusele. Era de fapt o soparla... A stat si s-a uitat la noi o bucata buna de vreme, apoi a disparut. Semana foarte bine cu cea intalnita cand am fost la cules de fragi, doar ca de data asta nu m-am speriat.

         A venit randul  culesului de mere. Avem un pom care face niste mere tari si acrisoare, perfecte pentru a fi folosite pentru placinte sau tarte. Am cules cateva galeti, dar au mai ramas multe in varful pomului. Pentru ele ne trebuie o scara mai inalta.

        Ieri am copt paine si am folosit un sfat pe care l-am citit pe blogul Ancai. Apoi am copt gogosari pe gratar deasupra jarului pentru a face o salata impreuna cu rosii si gogosari din gradina. Savurez din plin gustul lor, caci in curand le voi duce dorul.

Ziua s-a incheiat cu o relaxare binemeritata la sauna.

         Pozele de mai sus sunt facute  la inceput de octombrie. In urma cu o saptamana a nins pentru prima data, dar nu s-a depus zapada. Uitandu-ma la ce poarta trecatorii pe strada m-am decis sa-mi lucrez o caciulita din bumbac pentru vremea rece a toamnei. Pentru iarna sunt pregatita deja, mi-am imbogatit colectia cu doua caciulite. Una din ele v-o arat acum.

Am lucrat chiar si un esantion pentru ea, lucru neobisnuit pentru mine. Dar asta a facut sa potrivesc marimea astfel incat caciulita nici sa nu stranga, dar nici sa nu stea lalalie pe cap. O poza din timpul lucrului:

Am ales un fir in culori de toamna si unul bej. Am gasit un model care sa-mi tina interesul treaz pentru a nu ma plictisi in timpul lucrului.

Am avut putina bataie de cap cu incheiatul ochiurilor in varful capului, dar pana la urma am folosit vechea mea metoda si am fost multumita de rezultat.

          Am folosit andrele de 2 mm si au intrat 74 de grame de fir la intreaga caciulita. Poate sunteti curioase sa vedeti cum arata pe dosul lucrului? Iata! Chiar si aici se poate observa modelul, doar ca sunt culorile inversate, adica fondul bej si florile in nuante de toamna.

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand cand va voi arata cea de-a doua caciulita. Cu drag,

Sosetele anului 2019

        Azi va voi arata sosetele incepute in acest an. Particip la o provocare care presupune sa lucrezi sosete doar din firele ce le ai cumparate inainte de 1 ianuarie 2019. Adica un fel de 365 zile fara a cumpara fire noi, dar si un motiv bun pentru a le folosi pe cele vechi.
        Pot sa ma laud ca am deja un an si jumatate de cand nu am cumparat fire? Deloc, de nici un fel.  Si diferenta se cunoaste. Anul trecut am folosit 1,8 kg de ata, iar asta se traduce prin 5,8 km de fir tricotat. Anul acesta cred ca va fi si mai mare gramajul, caci voi lua in calcul si salteluta mea colorata. 
         Ieri, in drum spre dentist, am intalnit doua doamne care tricotau pe o bancuta in fata blocului. De fapt una tricota, iar cealalta croseta. Le-am zambit si m-am grabit sa nu pierd programarea la dentist. Cand m-am intors, nu mai erau. Iar eu aveam o pereche de sosete cu mine in geanta ca sa nu ma plictisesc in timp ce-mi asteptam randul la dentist...
        Hai ca am luat-o pe langa subiect, era vorba sa va arat sosetele de anul acesta. De fapt, va voi arata doar inceputul fiecareia in ordinea cronologica. La sfarsit de an le voi face o poza impreuna. Chiar sunt curioasa cate voi reusi sa termin.
        Asadar, prima inceputa in ianuarie, cu gandul sa ma pregatesc pentru Sfantul Valentin (de aici atatea inimioare).💕

          A doua pereche e inceputa in februarie si e destinata tatei. Lui nu i-am lucrat decat o pereche pana acum. Am trisat un pic caci am folosit andrele de 2,5 in loc de 2 mm si un fir putin mai gros.

In luna martie deja rasarisera ghioceii cand am inceput sosetele dintr-un fir cu 5 nuante de albastru.

In aprilie inflorisera viorelele, ele m-au inspirat sa aleg tot o nuanta de albastru.

In mai era cald, frumos, inflorit si  am ales o culoare vibranta,  pe eticheta nuanta se numeste Rust (rugina) Modelul e unul misterios cu 4 indicii.

In iunie tot culori calde am folosit, modelul e inventat pe loc, ceva simplu care sa nu necesite multa atentie. .

       Am observat ca mai sunt si alte blogherite care fac o astfel de provocare, dar putin diferit, adica o pereche de sosete pe luna fara alte conditii. E vorba de Catrinel si Ghemuletul incalcit. Anca stiu ca voia sa faca cate un sal pe luna.
        Ce voi face eu cu atatea sosete? Probabil ca le voi darui, dar le pastrez pana la sfarsitul anului ca sa fac poze cu toata gramada terminata. 😊
        Ieri am descoperit pe youtube un canal de tricotat in romaneste! Va voi povesti mai multe despre el intr-o postare viitoare.

       Pana atunci va multumesc pentru timpul petrecut pe blog si ne vedem in curand!

Cu drag,

Proiectele lunii ianuarie, darul de Wollmeise si o cerere de idei

         Incep aceasta postare prin a va multumi pentru toate gandurile bune, incurajarile din comentarii si pentru faptul ca sunteti aici. Pentru mine conteaza enorm, chiar daca nu intotdeauna reusesc sa raspund la timp sau sa scriu pe cat de des as vrea.

         Imi e drag sa vad ca sunteti interesate de a tricota si m-am gandit ca poate ar fi de folos sa fac o rubrica cu sfaturi utile sau video cu diferite tehnici ce mi-au fost mie de folos. Poate ca unele v-ar face viata mult mai usoara si nu ar mai fi nevoie de a desface de mai multe ori sau chiar a renunta la lucrul respectiv. E doar o idee...

          Ieri dimineata, mergand sa rezolv cateva treburi in oras am dat cu ochii de o curte plina de ghiocei! Nu-mi amintesc sa mai fi vazut la inceputul lunii februarie o astfel de imagine. Oare sa vina primavara atat de devreme? Cu doar o saptamana inainte era iarna!

La mine iarna are un efect bun asupra tricotatului, atunci am parca mai multa inspiratie. Lucrez la un hanorac in doua culori. Prima varianta a fost cu fondul bleu si model alb.

            Dar parca ceva ma impiedica sa lucrez, nu aveam tragere de inima sa continui. Asa ca am schimbat, am facut fondul alb si am lucrat modelele cu bleu.

Pisoiul m-a ajutat si el, pe ce model punea labuta pe acela il lucram in continuare.

         

             Totodata continui cu hexagoanele mele pufoase  sperand ca pana la sfarsitul anului sa ma aleg cu o salteluta moale si colorata pe care sa stau atunci cand lucrez. Un hexagon din acesta imi ia putin mai mult de o ora de lucru si foloseste 5 grame de fir. Poate ca nu e cea mai eficienta metoda de a avea o salteluta, dar cu siguranta  e un lucru care ajuta la eliberarea stresului. Acum pot sa incerc toate combinatiile ce imi vin in cap si in fiecare zi lucrez cu alte culori, ceea ce e o bucurie pentru mine. 

       Am probat ideea Ancai de a combina verde cu portocaliu, dar si ideea fostei mele colege de a pune laolalta verde militar cu roz. Am descoperit ca portocaliul merge bine cu albastrul si griul. 

        

       Va spuneam intr-o postare ca am primit ca premiu la o provocare un fir foarte frumos si mi-ar placea sa-l vad lucrat anul acesta. Cei de la Wollmeise au ales culoarea , pentru mine ar fi fost extrem de greu sa ma decid. Alaturi de fir mai este un centimetru de croitorie retractabil (imi doream de mult asa ceva) si o sticluta cu detergent special pentru lana.

M-am ales cu un fir in culori de toamna, dar pe care inca nu m-am decis la ce sa-l folosesc. Adica am doua idei: ori niste sosete, ori o salopeta de bebe. Voi catre ce inclinati?

          Salopeta e lucrata chiar cu acest tip de fir, modelul e gratis se numeste Pepita si il puteti descarca de aici.  Salopeta lucrata pentru darul de blog este inspirata tot de aici.

 Va multumesc pentru vizita si va doresc o saptamana cu spor in toate!

Cu drag,

Veselie intr-o jacheta tricotata

Mie imi plac toate culorile, recunosc! Imi plac mai ales combinatiile inedite, uneori nici nu imi dau seama ca arata bine impreuna decat atunci cand  le vad pe viu. E cazul jachetei pe care am vazut-o prima data in 2008 si de care m-am indragostit iremediabil. Au trecut atattia ani de atunci si tot imi mai doresc sa o lucrez.

La hainutele copiilor te poti juca cu nuantele, lor le sta bine cu orice! Cu cat mai colorat, cu atat mai bine!

  Sursa

 Baieteii par incantati sa poarte asa un hanorac.

                                                                                  Sursa

Explicatiile cat si schemele le puteti descarca gratis de pe Ravelry. Tot acolo puteti vedea cele 127 proiecte realizate deja.  Inca 259 persoane si l-au adaugat in lista lor cu lucruri  de tricotat.

Imi place si varianta mai inchisa la culoare, poate chiar mai mult decat cea originala.

Voi ce parere aveti de hainutele colorate? Sau le preferati pe cele mai sobre?

Un martisor intarziat

Chiar daca e jumatatea lui martie deja, as vrea sa va urez si eu o primavara frumoasa cu mult soare in suflet si afara!
Ce poate reprezenta mai bine luna martie decat un martisor? Al meu, cel care vi-l voi arata azi, e terminat inca de anul trecut. Va aratasem proietul in lucru in noiembrie 2013.

Mi-e drag sa lucrez pentru copii, pentru fetite in special. Indiferent cum arata lucrurile terminate, un fotomodel iti pune in valoare cel mai bine creatiile.

 

Ca sa va dati seama despre ce vorbesc voi atasa cateva poze si cu rochita intinsa.

Nu are nici un farmec daca nu e purtata de o dulcica de fetita. Sunteti de acord cu mine, nu-i asa?

Cu drag,

Culorile preferate ale lui Mos Craciun

Da, ati ghicit, lucrez cu alb si rosu, va fi ceva cu fulgi de nea, inimioare si stelute. Ar trebui sa iasa la fel de dulce ca si fetita careia ii e destinat.

 E nevoie sa termin pana de Craciun, asa ca lucrez cum prind o clipa libera ca sa nu intarzii cu comanda. Si daca v-am facut curioase, va pun si doua poze cu inceputul.

La final ar trebui sa semene cu modelul original de mai jos.

Am pus mai multe poze decat cuvinte in aceasta postare, dar recuperez alta data cu explicatiile.

Cu drag,