Bine v-am regasit dragii mei cititori! A trecut o perioada lunga de cand am scris ultima postare, dar in care m-am gandit din cand in cand sa revin, desi in clipa in care intram pe blog pur si simplu mi se bloca inspiratia si nu reuseam sa leg doua vorbe. Mi-am dat seama ca scriu mai mult pentru mine, desi comentariile voastre ma fac sa continui aceasta munca. O consider munca, caci desi o fac doar din placere, cere timp destul. Uneori scriu cateva ore un articol.
Azi se implinesc 6 zile de cand stau in casa. Ziua de azi mi s-a parut cea mai lunga de pana acum deoarece n-am avut nimic de facut si nici la biserica nu am ajuns. Am citit in mai multe locuri ca ajuta sa tii un jurnal al acestor zile si sa ai un program fix. Acest lucru m-a facut sa compun o postare pe blog dupa aproape 5 luni lipsa. Nu voi scrie despre fricile mele, dar voi povesti despre ceea ce ma ajuta sa trec mai usor peste aceasta perioada.
Cel mai drag mi-e sa ma joc cu andrelele, voi stiti deja asta. In ultimul timp am avut doar cate un singur proiect in lucru, mintea mea nu a mai generat idei noi si chiar au existat perioade in care dupa ce terminam ceea ce aveam in lucru treceau zile intregi fara a avea idee ce altceva as putea incepe. Tin minte ca la sfarsitul lui 2019 eram entuziasmata pentru proiectele noului an. In acest scop am luat agenda primita in dar de ziua mea si i-am tricotat o coperta din firele vopsite de mine cu cativa ani in urma. Mi-a adus atata bucurie acel proiect, avea toate culorile curcubeului in el. I-am adus cateva modificari ca sa semene cu o coperta de carte care poate fi deschisa si nu ca o husa inchisa pe 3 parti cum era originalul.
In prezent am tot un singur proiect pe andrele, e vorba de o fustita ce am inceput-o pentru mine. E mult de lucru la ea pentru ca o vreau lunga (va avea cel putin 90 cm lungime). Planul meu era sa o pot purta toamna sau iarna, dar cu situatia de acum e posibil sa o termin mult mai devreme. Voi reveni cu o postare in care o sa va arat modelul si va voi explica cu ce fir lucrez, plus ce am schimbat fata de original.
Un lucru care imi lipseste mult acum e plimbatul pe jos. Imi place enorm, in special dimineata. Imi da o senzatie de vacanta, mai ales daca nimeresc pe niste stradute pe care n-am mai fost. In toamna anului 2019 am intrat si eu in randul celor care au telefon performant ( am rezistat eroic pana acum cateva luni). Unul din motivele care au dus la achizitionarea telefonului a fost ca puteam instala o aplicatie care sa-mi numere pasii. Timp de 3 luni am contorizat numarul de kilometri parcursi cu mare drag! Abia astept sa am libertatea de a face acest lucru din nou.
Cartile sunt un alt punct de pe lista ce ma ajuta sa trec perioada aceasta. Intamplarea face ca ultima carte citita sa aiba actiunea desfasurata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am fost atat de zguduita de subiectul acestei carti incat multa vreme m-am gandit la cat de bine o ducem noi acum si daca as fi trait in acea perioada nu stiu daca as fi supravietuit acelor conditii. Acum cand vad ca unele situatii se aseamana cu cele de atunci, ma trec fiorii pe sira spinarii.
Am inceput sa fac fac curatenia de primavara, pe tihna, cate un sertar, cate un dulap, cate un coltisor ca sa am activitate cat mai mult timp. Am curatat impreuna cu tata burlanele de funingine pe dinauntru, iar acum focul parca arde mai vesel in soba. Am plantat ceapa si am folosit un instrument realizat de tata pentru a face gauri la distanta uniforma.
Ieri noapte a inceput sa ninga si s-a depus un strat subtirel de zapada. Mi-e mila de arbustul cu floricele roz si de caisul care are mugurasi destul de mari, sper din suflet sa nu inghete.
Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, va doresc zile linistite, sa-i aveti pe cei dragi sanatosi. Vom trece noi si peste asta.
Cu drag,
Valentina
.
