Sosetele lunii mai si o cerere de idei

          Anul trecut pe vremea asta aveam in lucru o pereche de sosete ruginii (desi din poze par mai mult portocalii). Nu am lucrat prea des sosete dantelate deoarece aveam impresia ca gaurelele nu tin de cald, dar m-am inselat. Nu e mare diferenta intre cele pline si cele dantelate. Sa zicem ca cele dantelate pot si purtate cu succes primavara si toamna, iar cele fara gaurele iarna. 

           Modelul  e gratis si a fost unul misterios cu 4 indicii. Se numeste Shield Maidens, iar creatoarea lor e Adrienne Fong. Designerul a pierdut lupta cu cancerul in toamna anului 2019, dar a lasat in urma ei aproape 90 de modele de sosete. Cel mai mult ii placea sa faca sosete dantelate si cu margelute aplicate. Cele ce le vedeti mai sus sunt ultima ei creatie.
         

         Sa revin la lucruri mai vesele. Am terminat hanoracul din catifea si as avea nevoie de ajutorul vostru in alegea nastureilor. Am incercat sa fac fotografii clare, dar pana la urma a trebuit sa le editez ca sa adaug o poza in care sa se vada nasturele mai bine, plus o vedere de ansamblu asupra felului cum se potriveste hanoracului. Iata cele 6 variante, voi pe care ati alege?

          Sanatate multa, aveti grija de voi! Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut cu blog, ne vedem  cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag, Valentina

Jacheta dantelata "Gem de lamaie"

Pentru postarea asta am facut in alt fel decat de obicei. Am ales intai toate fotografiile ce m-au inspirat si abia apoi imi caut cuvintele sa descriu procesul de fabricatie.

         Totul a inceput cand a inflorit forsythia. Erau zile ploioase de primavara, dar arbustul acesta si cu lalelele ( in aceeasi nuanta de galben) erau cele care faceau ca totul sa para insorit. Am folosit un fir cumparat in vacanta din 2008 ( a avut ceva ani de asteptat pana sa gasesc proiectul pereche).

         Am lucrat esantionul pe andrele de 2 mm, apoi  pe cele de 2,5 mm. M-am hotarat sa le folosesc pe cele mai mici la modelul jerse, iar pe cele mai groase la modelul dantelat.

Modelul ce m-a inspirat este #12 Cardigan de la Sublime yarns. Acesta e al doilea proiect din seria celor 9 programate pentru anul acesta.  

Desi imi placea gulerul original foarte mult am renuntat la idee caci nu imi ajungea firul . Am incercat un guler rotunjit (care nu a iesit cum voiam) si mi-a rams doar ghemuletul din imaginea de mai jos (cativa metri).

Am folosit modelul dantelat si la manecute pentru simplul motiv sa nu ma plictisesc lucrand la ele.

Am lucrat la jachetica o luna si in tot timpul acesta pe oriunde mergeam faceam cate o fotografie care avea ceva galben in ea. Aceste imagini m-au motivat sa continui lucrul si m-au motivat atat de mult incat si urmatorul proiect va fi tot intr-o nuanta de galben. :) Pun doar cateva din ele, bine?

Un alt lucru de care nu sunt pe deplin multumita sunt nastureii. Am ales 5 feluri si am zis ca va cer parerea pe care sa-i pun, dar cand am lucrat benzile pentru nasturei am gresit si am facut 6 gaurele in loc de 5. 

        Nu au ramas optiuni pentru nasturei, dar ma puteti ajuta sa aleg o denumire pentru jachetica. Ce ziceti? Lasati un comentariu, m-as bucura sa ma jutati sa aleg un nume pentru acest cardigan. Sau macar votati la sfarsitul postarii pentru "Imi place" sau "Nu-mi place".

A, sa nu uit. Maria si Ghemulet m-au intrebat in postarea cu salteluta mea colorata ce unealta folosesc pentru ascunsul firelor. Am facut fotografia langa un ac si o foarfeca. Voi incerca sa fac si un filmulet ca sa vedeti cum functioneaza.

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog.

Cu drag,

Valentina

Povestea unui hanorac cu urechiuse de urs

        Ideea acestui hanorac a venit cu foarte mult timp in urma, inca de cand am vazut intr-un magazin ceva asemanator. Prima incercare de a reproduce modelul a fost la inceputul acestui an (postarea e aici). Eu imi imaginam un fir in culori de bej spre maro, dar cum eram la dieta de fire am ales sa-mi vopsesc singura cantitatea necesara.

           Cumparasem candva fire speciale pentru vopsit, aveau grosimea potrivita, dar compozitia era 50% bumbac, 50 % lana merinos (foarte moale si placuta la atingere). Nu mai lucrasem cu astfel de fire, dar citisem referinte bune pentru ele. Cand a trebuit sa vopsesc am cautat prin sertarele memoriei ce culori trebuie combinate si mi-am amintit ce ne-a invatat doamna de desen inca din clasele primare. Uitasem totusi ca bumbacul nu primeste culoarea la fel ca lana si ceea ce mi-a iesit mie a fost cu totul diferit de ce planuisem.

              Cu toate acestea mi-a placut rezultatul si abia am asteptat sa se usuce sa -l pot face gheme. Si motanului meu i-a placut, nu l-am putut lua de langa el cat timp am facut operatiunea "ghemuit".

               Am inceput lucrul imediat, am facut chiar si esantioane cu drag (parte neplacuta pentru mine in mod obisnuit). Am ales un model simplu pentru ca firul sa isi poata etala frumusetea. Lucrul a mers repede, dar terminand spatele mi-am dat seama ca nu imi va ajunge si de gluga. Pai si eu exact asta vroiam, unde sa atasez urechiusele de urs la care visam?

          Desi aveam 260 grame, eu nu am pus in calcul faptul ca bumbacul e mai greu si a trebuit sa mai vopsesc inca vreo 50 grame. Dezavantajul vopsitului manual e ca nu prea poti nimeri aceeasi nuanta de 2 ori si exact de ce mi-a fost frica s-a si intamplat. Mi-a iesit cu totul alta nuanta!

        Acum ce era sa fac? Nu voiam dungi la acest hanorac. Am lucrat cele doua parti ale fetei, am facut maneca, apoi a doua pana la jumatate(cu gandul sa o defac daca va fi nevoie), apoi gluga, apoi cealalta jumatate a manecii. Am avut sansa sa-mi ajunga exact firul vopsit prima tura.  Am lucrat apoi bentitele pentru nasturei si cea de gluga in a doua culoare. Ceva parca nu se lega. Am decis sa-i adaug buzunare si se pare ca a fost o idee buna, parca a legat toate bucatile intr-un tot unitar.

         Apoi a venit randul alegerii nastureilor. Am cumparat mai demult nasturei sub forma de labute, dar numai 3 bucati, iar mie imi trebuiau 6! Am intrebat la cele doua mercerii din orasul meu, dar nu avea niciuna din ele acest model.

Am scotocit prin cutia mea cu minuni si am ales altii, tot rozulii, dar cu inimioare.

 

I-am cusut si asta a fost ultima parte a crearii acestui hanorac.

Pantalonasi tricotati in culorile florilor de iasomie

           Citeam  de curand raspunsurile la intrebarea "ce ati tricota/ croseta daca timpul, banii si materialele necesare n-ar conta". Adica cam care ar fi proiectul ideal  in conditiile in care nu trebuie sa tii cont de nimic din lucrurile insirate mai sus. Pentru mine fiecare proiect e ideal in momentul in care incep lucrul, e ceva ce imi doresc foarte mult sa lucrez, chiar daca stiu ca realizarea lui imi va lua o gramada de timp.

           Asa a fost si cu aceasta pereche de pantalonasi. I-am inceput pe andrele de 2,5 mm si nu aveam decat o poza dupa care sa ma ghidez. Modelul de pe partile laterale l-am descifrat, dar mi-a luat mult timp sa hotarasc care e latimea corecta a elasticului, dar si lucrul cu randuri scurte pentru a face ca fata sa fie mai scurta decat spatele (asta ajuta ca spatele sa nu ramana gol in timp ce bebele sta in sezut). Aceste lucruri m-au facut sa fac si desfac cel putin de 10 ori lucrul. Noroc cu firul de calitate care a suportat bine incercarile mele.

    
 Nastureii sunt de lemn si i-am primit in cadrul unui schimb tocmai din America. 6 am primit, 6 am folosit. Asta e situatia ideala cand nu ramane nimic in plus.

               Mi-a luat cateva luni bune sa termin pantalonasii (din martie anul acesta i-am inceput), dar a meritat. Acum trebuie sa ma gandesc la o bluzita sau jachetica care sa se potriveasca. Mi-am dat seama ca imi place sa lucrez in culori neutre si chiar am de gand sa continui. Asta inseamana un motiv in plus sa cumpar ceva fire...hmmm. De fapt, eu speram ca anul acesta sa ma abtin de la cumparat fire noi si sa folosesc deja ce am , dar asta e alta poveste.
           Va multumesc pentru vizita, pentru comentarii si pentru timpul petrecut pe bog. 💓

Cu drag, 

Valentina

Dor de mare

          Dor de mare... asa am denumit bluzita tricotata de mine. Totul a inceput cu schema pentru delfin, pe ea am gasit-o prima si apoi a trebuit sa-mi imaginez  o hainuta in care s-o pot include.

 Sursa: passioncreative

            Inainte sa apara inpiratia s-a nascut un baietel  si atunci am stiut exact ce vreau sa tricotez. O bluzita in stil marinaresc, dar pe care sa apara si delfinul. Masurile le-am luat de la o bluzita cumparata si m-am pus pe treaba. Aveam la dispozitie luni bune, asa ca nu m-am grabit. Am folosit andrele de 2,5 mm si fir de bumbac, sa iasa ceva subtirel, de primavara-toamna, pentru a putea fi purtat intr-un loc cu clima calda.

 Am vrut numaidecat sa fie si doua-trei dungulite rosii , dar nu aveam  bumbac de acest fel in casa. M-am dus la mercerie si am venit cu doua bobine mari a cate 100 g (cat am stat acolo m-am gandit ca as putea incerca sa crosetez si o rochita). 

Spatele l-am facut dungat, cu nasturei care sa ajute la bagat mai usor pe cap. Am incercat sa fiu foarte atenta la cusut manecile de corp ca sa iasa dungulitele perfect imbinate.

Nastureii sunt mici si au o nuanta de parca sunt fabricati din scoici.

Sunt multumita de cum mi-a iesit delfinul, chiar si pe spatele lucrului.

Apoi a venit timpul sa-l daruiesc si recunosc ca am avut ceva emotii, asta pana cand am primit o poza cu hainuta imbracata. Am fost atat de incantata, s-a dovedit ca a placut si ca a fost imbracat chiar la cateva zile dupa ce a fost primit chiar daca era inca un pic cam mare. Am primit acordul sa va arat si voua poza, asa ca iata!

                                                         Poza la cateva zile dupa primire

Si ca totul sa fie perfect, pe parcurs am mai primit si alte poze cu mentiunea ca a fost purtat si cu alte ocazii. Asta e cea mai mare multumire a mea (sa vezi ca a placut lucrul tau si ca e purtat) .Iar faptul ca ti se trimit si poze e aprecierea suprema.

Poza dupa cateva luni

          Acum cu dorul de mare... chiar e real. N-am mai ajuns pe la Marea Neagra de mai bine de 10 ani. Desi uneori am impresia ca stau la mare. Anul trecut s-au aciuat pe la noi 4 pescarusi. Cred ca s-au ratacit pe drum, caci chiar au iernat aici (ceea ce pentru Bucovina e chiar ciudat). Dimineata, cand deschid geamul, li se aud glasurile, iar daca inchizi ochii te astepti sa auzi si sunetul marii... asta daca  e pe tihna si nu te grabesti sa ajungi la servici.
     Multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog.
Cu drag,
Valentina

Alouette

       Alouette, gentille Alouette e denumirea unui cantecel pentru copii in franceza. De la el s-a inspirat Lisa Chemery cand a creat aceasta jachetica. Recunosc ca mie imi place cum suna denumirea mai mult decat semnificatia ei. :)

       
Prima data am remarcat forma jachetei, fixa in talie si larguta la poale, apoi manecile trei sferturi cu acelasi detaliu interesant.

           E lucrata in tehnica raglan, deci nu are cusaturi deloc, deloc. Manecile sunt lucrate circular. Am folosit nastureii floricica ce i-am cumparat cu ani buni in urma de la merceria din Karlovy Vary. Firul e luat si el demult, dar si-a gasit menirea in sfarsit, desi initial era destinat pentru un hanorac.

        
           A fost un proiect care a inceput cu cateva zile inainte de a pleca in concediu. Am lucrat doar bentita  cu gandul sa o iau cu mine in avion. Citisem ca daca proiectul e inceput si daca andrelele sunt din lemn, cei de securitete te lasa sa treci fara probleme. S-a nimerit sa plec intr-o zi de sarbatoare si  am lasat plasuta cu lucrul in bagajul de cala. Am avut totusi sansa ca locul  meu in avion sa fie chiar langa geam si am admirat privelistea tot zborul. A fost prima mea cursa cu avionul.

Apoi in fiecare seara, dupa ce toata ziua fusesem sa vedem locuri frumoase, ma bucuram sa lucrez cateva randuri la jachetica. Modelul cu floricele e atat de simplu de lucrat, dar de efect.
Acesta e originalul, pozele mele nu sunt facute la lumina naturala si nu redau in totalitate unicitatea modelului.

Multumesc pentru vizita, ne vedem cu bine la urmatoarea postare.
Cu drag,