Se afișează postările cu eticheta maro. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta maro. Afișați toate postările

miercuri, aprilie 03, 2019

Gradina cu flori tricotate

         M-am gandit putin, oare ce titlu sa-i dau acestui proiect? Ce se potriveste mai bine unui obiect la care ai lucrat un an intreg, in care ai pus nuante in toate culorile curcubeului? M-a inspirat pana la urma denumirea data de cineva care i-a spus "Gradina bunicii". Da, poate, dar amandoua bunicile mele aveau gradinile bine organizate , fiecare tip de plantuta avea particica lui, nu seamana organizarea mea cu a lor, asa ca am denumit proiectul meu 'Gradina cu flori tricotate".

        Totul a inceput in ianuarie 2018 cand mi-am propus ca pentru fiecare zi a lunii sa fac cate un hexagon tricotat (hexipuff cum l-a denumit in engleza creatoarea acestui model). Eram tare entuziasmata si chiar am facut poze la fiecare sfarsit de saptamana.

Prima saptamana


A doua saptamana


A treia saptamana

A patra saptamana

Rezultatul primei luni (ianuarie)

                 Entuziasmul a mai scazut apoi, dar tot reuseam sa fac cel putin 20 de hexagoane pe luna. Se adunau frumos in cosulet si imi placea sa le scot cateodata si sa incerc diferite combinatii. Ma gandeam sa incep a le coase impreuna, dar stiam ca era mai bine sa astept pana vor fi gata toate ca sa pot face o aranjare fara blocuri de culoare.
                                                                     luna martie 

              Timpul de lucru pentru fiecare hexagon era de o ora si 20 de minute (am cronometrat de cateva ori) cu tot cu umplut si cusut marginile. Nu simteam niciodata ca m-am saturat de ele caci foloseam de fiecare data o culoare noua sau incercam sa combin diferite nuante. Acum am o gramada de idei (pentru combinatii de culori) pe care vreau sa le aplic in viitoarele hainute tricotate. 
            
                                                            luna august
 
La sfarsitul verii umplusem inca o cutie cu hexagoane. Intre timp lucram si la alte proiecte. Resturile de fire incepusera sa se termine. Atunci am cautat prin firele mele vechi cu care lucrasem primele sosete (cusute pe o parte). 

Puzzle-ul la care lucram

Binenteles ca am lucrat hexagoane si in concediu. 

      Cel mai fain moment din concediu legat de hexagoane a fost sa stau in hamac si sa lucrez. Am si adormit de la asa relaxare. :)


Culori inspirate din natura

La sfarsit de septembrie mai aveam inca o cutie aproape plina.
"Recolta" din septembrie:

In octombrie am avut o pisica care folosea hexagoanele mele ca perna.Am si un video, il voi posta separat, ar dura prea mult sa-l incarc aici acum. 
 
                                                                Recolta lunii noiembrie

                   In decembrie am mai lucrat cateva si mi se parea de ajuns numarul lor. Am incercat mai multe tipuri de aranjare a hexagoanelor, dar tot amanam momentul cusutului.  In luna ianuarie am fost prinsa cu sarbatorile si abia in februarie a venit randul terminarii proiectului. 
                    Imi aduc aminte ca a durat zile intregi cusutul, mai mult de o saptamana, zi de zi. Dar mi-am adunat toata rabdarea, stiam ca mai este putin si voi avea salteluta mea colorata si calduroasa. 



      In ultimul moment am decis sa aranjez unele hexagoanele sub forma de flori. Chiar sunt curioasa cate flori intentionate descoperiti voi in fografiile finale afisate de mine. 
 


Date tehnice:
- dimensiunile saltelutei 131 x 68 cm
- greutate - aproximativ 1,8 kg
- fir folosit (toate resturi) 932 grame
- 233 de hexagoane lucrate in total
- andrele de 2 mm 
- timp de lucru 1 an, 1 luna si 7 zile

         In prima zi cu soare, dupa ce am terminat de cusut, am dus paturica in parc pentru sedinta foto. A fost greu sa gasesc un locsor linistit , parca se adunase jumatate de oras acolo. Fotografiile sunt facute pe fuga. Planuisem sa pozez salteluta pe bancuta de sub nucul batran unde ne jucam cand eram mica, dar am fost dezamagita sa aflu ca nucul a fost taiat si bancuta inlocuita.



        Sunt foarte multumita de rezultat si foarte incantata de utilitatea saltelutei. Atunci cand ma asez pe ea am imediat senzatia de caldura. Ne inghesuim si eu si motanul pe ea . 


  Chiar si cand e stransa, motanul tot pe salteluta  cauta sa se aseze.

         Lucrand atatea hexagoane am reusit sa invat sa fac incheierea perfecta a ochiurilor cu acul, as putea face asta si cu ochii inchisi si nu cred ca voi uita prea curand pasii.  Salteluta asta e cel mai mare proiect ce l-am lucrat vreodata. Chiar mi-a deschis apetitul de a lucra o patura, lucru de care imi era frica inainte. 


Care e cel mai mare proiect pe care l-ati facut? Cat timp v-a luat? 




Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog. Ne vedem in curand!

Cu drag, 

        

duminică, decembrie 16, 2018

Povestea unui hanorac cu urechiuse de urs

        Ideea acestui hanorac a venit cu foarte mult timp in urma, inca de cand am vazut intr-un magazin ceva asemanator. Prima incercare de a reproduce modelul a fost la inceputul acestui an (postarea e aici). Eu imi imaginam un fir in culori de bej spre maro, dar cum eram la dieta de fire am ales sa-mi vopsesc singura cantitatea necesara.

           Cumparasem candva fire speciale pentru vopsit, aveau grosimea potrivita, dar compozitia era 50% bumbac, 50 % lana merinos (foarte moale si placuta la atingere). Nu mai lucrasem cu astfel de fire, dar citisem referinte bune pentru ele. Cand a trebuit sa vopsesc am cautat prin sertarele memoriei ce culori trebuie combinate si mi-am amintit ce ne-a invatat doamna de desen inca din clasele primare. Uitasem totusi ca bumbacul nu primeste culoarea la fel ca lana si ceea ce mi-a iesit mie a fost cu totul diferit de ce planuisem.
              Cu toate acestea mi-a placut rezultatul si abia am asteptat sa se usuce sa -l pot face gheme. Si motanului meu i-a placut, nu l-am putut lua de langa el cat timp am facut operatiunea "ghemuit".
               Am inceput lucrul imediat, am facut chiar si esantioane cu drag (parte neplacuta pentru mine in mod obisnuit). Am ales un model simplu pentru ca firul sa isi poata etala frumusetea. Lucrul a mers repede, dar terminand spatele mi-am dat seama ca nu imi va ajunge si de gluga. Pai si eu exact asta vroiam, unde sa atasez urechiusele de urs la care visam?

          Desi aveam 260 grame, eu nu am pus in calcul faptul ca bumbacul e mai greu si a trebuit sa mai vopsesc inca vreo 50 grame. Dezavantajul vopsitului manual e ca nu prea poti nimeri aceeasi nuanta de 2 ori si exact de ce mi-a fost frica s-a si intamplat. Mi-a iesit cu totul alta nuanta!
        Acum ce era sa fac? Nu voiam dungi la acest hanorac. Am lucrat cele doua parti ale fetei, am facut maneca, apoi a doua pana la jumatate(cu gandul sa o defac daca va fi nevoie), apoi gluga, apoi cealalta jumatate a manecii. Am avut sansa sa-mi ajunga exact firul vopsit prima tura.  Am lucrat apoi bentitele pentru nasturei si cea de gluga in a doua culoare. Ceva parca nu se lega. Am decis sa-i adaug buzunare si se pare ca a fost o idee buna, parca a legat toate bucatile intr-un tot unitar.
         Apoi a venit randul alegerii nastureilor. Am cumparat mai demult nasturei sub forma de labute, dar numai 3 bucati, iar mie imi trebuiau 6! Am intrebat la cele doua mercerii din orasul meu, dar nu avea niciuna din ele acest model.
Am scotocit prin cutia mea cu minuni si am ales altii, tot rozulii, dar cu inimioare.
 
I-am cusut si asta a fost ultima parte a crearii acestui hanorac.


joi, septembrie 14, 2017

Jurnal de septembrie

Pentru astazi (data/ora)... 14 septembrie, ora 21:30

Afara ... e caldut, ca de inceput de toamna. Inca stau cu geamurile deschise pana noaptea tarziu ca sa beneficiez de aerul curat cat mai mult timp. Azi a fost vreme de maneca scurta, dar dimineata e cam racoare, doar 12 grade. 

Mă gândesc... daca sa adaug a patra culoare la proiectul in lucru. Parca ar merge un maro printre ele, nu? Folosesc cosuletul vulpita pentru a tine sculurile de lana la un loc, e foarte util. Multumesc Anca!




Am invatat ... ca pot iesi lucruri frumusele si din resturi de fire. Impletesc doua perechi de sosete, una in nuante  de albastru si alta in nuante de mov. E atat de interesant sa urmaresc cum se aseaza dungile!  Unul din dezavantajele resturilor  e ca nu vor iesi amandoua sosetele exact la fel, dar m-am obisnuit cu ideea, oricum eu sunt cea care le va folosi.



  

Sunt recunoscătoare pentru ... recolta de cartofi din acest an. 

Din bucătărie ... pere galbene, moi si zemoase... mmmm! 
 
Cu ce sunt imbracata ..haine de vara inca.
 
Citesc ... Ben Hur de Lew Wallace. Sunt curioasa daca are legatura cu ce s-a intamplat in realitate.
 
Ceea ce astept (sper) ... concediul. Anul acesta a fost plin de schimbari si nu credeam ca voi mai prinde zile libere. Dar lucrurile se azeasa pe fagasul lor incet, incet. 

Ce mai mesteresc ... vestuta pentru schimbul la care particip. Mi-a placut atat de mult sa o lucrez, mai ales ca am avut parte de un fir destul de grosut si moale ca un puf. Partea cu mutrita a fost chiar putin stresanta pana am cusut totul la locul potrivit.


       Am primit o remarca ca nastureii nu se potrivesc pentru ca se uita vulpea la ei ca si cum ar vrea sa-i manance. 😛 Poate intelegeti de ce din poza de mai jos.

Ascult ... cum toarce motanul. 
  
În casa ... e caldut, miroase a musetel.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... sa fac fotografii.
 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nimic inca, am auzit doar ca va fi vreme frumoasa.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:  e drumul catre Moldovita. In fiecare vara ajungem in acest punct si de fiecare data mi se pare extraordinar.


 

 

  Cu drag, 

miercuri, octombrie 05, 2016

Yarn Along de dupa concediu


Daca e miercuri, e Yarn Along.

          S-au adunat cateva proiecte pe care le-am reluat de cand am venit din concediu. Unele din ele sunt foarte aproape de finalizare, dar deocamdata va arat stadiul in care erau cand am facut fotografiile. 

Model de pe Ravelry
 Caciulita e modelul pentru cea mai recenta dintre lucrarile incepute. Mi-am luat inima in dinti si am folosit un fir foarte special  si o pereche de andrele (la fel de speciale) primite in dar de la cineva pasionat de tricotat. Habar n-am cum am reusit sa gasesc modelul care sa le reuneasca pe amandoua, dar vreau sa va spun ca sunt in delir. :) E atat de placut sa lucrez cu ele incat as vrea sa prelungesc momentul la nesfarsit ca sa ma pot bucura cat mai mult de procesul in sine.
                                                                                             






Vestuta asta am inceput-o inca din vara, e un model gasit pe Ravelry. In aceeasi zi in care l-am vazut, am si pus ochiurile pe andrele. Firul ce-l folosesc e primit in dar de la Ada. Astepta de mult timp proiectul potrivit si iaca ca a venit vremea lui. Se numeste Drops Eskimo si e atat de moale si pufos! Pisoiul meu a fost incantat sa  stea tolanit pe el cat timp am facut poza. (Da, mi-am luat un alt pisoias, mai bine spus l-am adoptat pe cel care ne-a fost lasat la poarta si seamana izbitor cu cel pe care l-am pierdut in primavara). 

 .

V-am spus ca am fost in vacanta, nu? Pentru cei 4000 km ce trebuiau strabatuti mi-am luat companie un proiect. Trebuia sa fie ceva mic care sa incapa in geanta de umar si am ales o pereche de sosete pe care le-am inceput cu o saptamana inainte de plecare. Modelul se numeste Asgard and Rivendell  si l-am primit drept premiu pentru participarea la o sezatoare virtuala.


Creatoarea acestui model a organizat un Knit Along  pentru un proiect misterios. Indiciile apareau in fiecare saptamana si au fost 4 la numar. Dupa primul indiciu, proiectul meu arata asa:



In urmatoarea postare (care sper sa fie foarte curand) o sa va arat ce mi-am cumparat din vacanta. Nu am avut un buget stabilit dinainte pentru asta, dar nu m-am putut abtine sa nu intru intr-o mercerie..

Pe curand dragele mele cititoare! Cu drag,


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...