Sosete cu parfum de vacanta

          Am in plan de mult timp să scriu o postare, dar ochii mei refuza sa coopereze cu mine. Incerc sa-mi revin dupa o perioada obositoare, sa-mi asez gândurile si sa prind putina inspirație.   

          Azi e duminica, 3 aprilie 2022 si ninge cu fulgi mici, mici, dar e un vant foarte rece. Am fost la o plimbare prin oras si in ciuda vremii ca de iarna, am observat multe semne de primavara.

           M-am tot gândit ce sa va arat in prima postare, dupa pauza asta lunga pe blog. Am ales o pereche de sosete ce le-am început cu doua zile înainte de a pleca in vacanță. Era vara si cald, voiam un proiect mic care  sa-mi țină companie pe drum, caci aveam de mers cateva sute de kilometri. Am ales un model pe care l-am mai lucrat, dar destul de complicat ca sa-mi tina interesul treaz.

         Am avut 3 zile de vacanța  in care am vizitat multe si m-am intors acasa cu o soseta lucrata pana la nivelul unde incepeau cresterile pentru călcâi, deci n-am avut mare spor. In schimb, m-am bucurat de oameni frumosi, peisaje minunate si multa relaxare.  Chiar azi am revăzut o parte din pozele din vacanta. Va voi arata si voua ce m-a impresionat cel mai mult... e vorba de caii din Padurea Letea.

          Era o zi călduroasă, iar cand ajunseram noi acolo caii tocmai veniseră sa bea apa.  A fost ceva nemaipomenit pentru mine sa vad caii aceia atat de frumoși si liberi.

          Revenind acasa m-am luat cu treburile zilnice, iar sosetele m-au așteptat cuminti pana am avut iar timp de ele. Dupa aproape o luna am terninat prima soseta. Cea de-a doua a mers cam in acelasi ritm.

Le-am terminat abia la sfarsitul toamnei si am prins una din ultimele caldute cand padurea parea de aur ca sa pot face o sedinta foto. M-a ajutat prietena mea, a avut multa rabdare pana am facut toate acele poze. Voi atasa aici o parte din ele.

          M-am gandit sa organizez un dar de blog si sa le daruiesc cuiva, dar pana la urma am intrebat in grupul cu prietene  si cineva si le-a dorit destul de mult ca sa le ia acasa.

Daca doriti sa vedeti si prima varianta a acestor sosete, puteti da un click aici . 

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne revedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,

Mozaicul lunii iulie 2019

        Am vazut la Irina de la Dulce casa ca a postat mozaicul lunii iulie acum cateva zile. Si m-a inspirat ca sa-l fac si eu pe al meu.
        A fost primul iulie din viata mea ( din momentul in care am intrat in campul muncii) cand am avut concediu de odihna in aceasta luna. O saptamana si o zi! Toate pozele din acest mozaic sunt din concediu, ordinea in care le-am vazut difera un pic.
        Minionii aceia realizati din cauciucuri reciclate, alaturi de bicicleta impodobita cu flori  mi-au atras atentia imediat ce am coborat din autocar la o benzinarie in drum spre vacanta. Era in toiul noptii, eram somnoroasa, dar mi se activase deja acea stare de concediu.  Am vazut si la noi in oras cauciucuri sub forma de ghiveci si chiar mi s-a parut o idee grozava.

Florile acele albe sunt de la cactusii care ne-au intampinat la sosire in curtea gazdelor noastre. Parca inflorisera special pentru noi. Pana seara s-au ofilit, asa sunt ele, tin doar o zi.

Acum sa va spun de cel mai frumos loc vizitat, o particica din Delta Dunarii. Inca de pe cand am inceput sa citesc blogul lui Catrinel mi-am dorit sa ajung in acele locuri. Si iata ca dorinta s-a implinit dupa ani buni, dar a meritat din plin.

       Acesta a fost locul de plecare, se vede o particica de apa si toata marea aceea de verde. A fost o plimbare de vis, atata liniste, numai plescaitul apei se auzea. Primul lucru care l-am vazut in apa a fost un sarpe! Innota tacticos, nici nu ne-a bagat in seama. Apoi o multime de pasari, de pestisori, libelule din acelea albastre, nuferi pe intinderi foarte mari si tot felul de cabanute construite pe mal in care se odiheau turistii. 

        Am avut parte si de putina adrenalina cand, in timp ce ne plimbam noi pe canale si lacuri ,prin sistemul Roalert se anunta furtuna... Dar am avut noroc sa nu ne prinda ,doar o vedeam  pe partea opusa...

  Am mancat primul bors de peste (cu sturion si somn) din viata mea si mi-a placut mult! Si apoi o scrumbie la gratar. ...Delicios!

Din mozaicul lunii nu putea sa lipseasca poza cu proiectul in curs, nu-i asa? La inceputul lunii nu aveam nimic pe andrele, dar m-am chinuit o saptamana sa gasesc ceva pe care sa-l pot lua cu mine in concediu. M-am oprit la o paturica din patratele, modelul acesta:

O voi face dintr-un fir folosit mai demult la sosete. Am cumparat o bobina intreaga, dar am folosit vreo 80 grame pentru o pereche de sosete. Voi lucra atat cat imi ajunge firul caci vreau sa-l folosesc pe tot. Am facut proba pentru un patrat inainte de a pleca in concediu, iar motanul meu "m-a ajutat".

 Am lucrat cateva patratele in concediu, dar va voi povesti mai multe despre ele intr-o alta postare. 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand! 

Cu tricotatul in vacanta

Bine v-am regasit dragele mele cititoare! 💗

          Am vrut o pauza, mai bine zis o vacanta de la blog. Ma gandeam ca pe timpul verii sa nu postez, de vreme ce pe caldura parca e greu sa vorbesti despre lana. Anul acesta, spre deosebire de alti ani, nu am lucrat deloc cu bumbac in anotimpul cald. Am lucrat doar hexagoane din lana subtirica pentru a-mi completa salteluta inceputa in ianuarie 2018 si alte cateva lucruri mici.
          Cand a venit vremea rece parca mi-a fost lene sa reincep sa scriu. Dar pentru ca mi s-a intamplat sa ajung la urgenta (dusa de ambulanta) si am petrecut o vreme in spital, am avut timp sa ma gandesc la lucrurile care conteaza pentru mine, unul din ele fiind blogul. Fiind in convalescenta, incerc sa-mi pun gandurile pe hartie pentru a publica o postare dupa 5 luni.
          Sa va povestesc depre lucruri placute, cum ar fi tricotatul in vacanta. Eu intotdeauna iau andrelele cu mine cand ma pornesc la un drum lung si asta am facut si in ultima vacanta. Cu cateva zile inainte de pleca a trebuit sa ma gandesc ce proiect sa iau. Trebuia sa fie ceva simplu, care sa nu necesite concentrare ca sa pot discuta cu cei cu care mergeam. Am ales hexagoanele desi trebuia sa car dupa mine nu numai ghemuletele de lana, dar si umplutura pentru ele, acul pentru cusut si o forfecuta.
         Problema care se punea era cate gheme sa iau? Am aplicat metoda de mai jos.

 Traducere: Plec intr-o calatorie. Am nevoie de aproximativ 4 gheme. Am impachetat 152 doar ca sa fiu sigura.

         Ei bine , poate nu chiar 152, dar tot am luat dublu fata de cat am folosit. Socotind dupa numarul de comentarii si de like-uri(de unde am copiat poza), am aflat ca multa lume face asa.
          Daca esti in vacanta, e musai sa faci fotografii ca sa dovesti ca ai impletit ceva, corect? Cum faci ca ceilalti ce sunt cu tine sa nu se simta stanjeniti cand tu incepi sa scoti din geanta ghemele, andrelele, sacosa speciala in care le tii si bucatica  pe care ai lucrat-o? Te duci singur...
         Am gasit un loc perfect pentru poza , era un podet din scandura alba, calcata de mii de picioare si care capatase efectul ala de vechi ce-mi place mie foarte mult. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc va pun o poza. Drumusorul acela alb lega plaja de faleza.

 Ce credeti ca s-a intamplat cand incercam sa fac poze? Intotdeauna venea cineva pe podet . Cum sa insiri toate pentru fotografii? In sfarsit, am gasit momentul oportun si pac! o poza! Si inca una! Si gata!

Fotograful din mine mai dorea o poza si pe plaja, langa scoici. Acolo a fost putin mai usor.

Pana la urma m-am intors din concediu cu 6 astfel de hexagoane si ma declar pe deplin multumita.
         Chiar si in excursiile de o zi, doua, iau lucrul cu mine. Prietenii mei sunt obisnuiti deja cu mine.
Inca o poza de cand lucram o pereche de sosete mititele (pentru 0-3 luni) in timp ce vizitam Lacul Rosu  si pe care, apropo, le voi darui cuiva in curand.

          As putea vorbi la nesfarsit depre acest subiect, depre faptul cum mi-am pierdut andrelele prin strainate si pe drumul de intoarcere le-am dus dorul, depre cum fiecare lucru tricotat imi aduce aminte de o anumit loc in care a fost conceput.
         Sper ca de acum inainte sa-mi reiau obiceiul de a publica postari cu regularitate.
Va pup cu drag si va multumesc fiecareia din voi care nu m-a uitat.

Cu drag,