Jucarie tricotata - maimutica

         Bine v-am regasit la o noua postare! Azi va fi vorba despre o jucarie, mai exact o maimutica tricotata. E deja a doua de acest fel lucrata de mine. Pe prima o puteti vedea aici  daca vreti sa faceti o comparatie.

        Am folosit exact acelasi fir, dar secventele de culori s-au asezat complet diferit pentru ca am inceput din locul unde am taiat firul pentru prima maimutica. In timpul lucrului mi s-a parut ca nu am mai lucrat vreodata ceva asemanator si chiar m-am impotmolit pe undeva. E drept ca prima jucarie am lucrat-o acum aproape 7 ani in urma. Parca nu-mi vine a crede ca postez pe blog de  atatia ani!
         Pentru ca maimutica asta trebuia sa ajunga la doua surori si stiu ca de obicei fetitelor le place sa imbrace si sa dezbrace papusi, am decis sa  lucrez si cateva hainute: o rochita si un hanorac cu gluga.

          Am inceput cu rochita, dar nu orice fel, ci una in miniatura folosind un model ce l-a creat Sasha din Elvetia. Binenteles ca ea a creat modelul pentru fetite, iar eu a trebuit sa adaptez la dimensiuni mici, mici, mici (rochita e cat o forfecuta de unghii). Astfel a trebuit sa renunt la unele detalii, dar am fost multumita de cum se aseaza.

Iata si originalul care m-a inspirat!

.        Pentru hanorac am gasit putin mov si am vrut sa-l folosesc tot. Am inceput cu gluga, apoi am trecut la raglan si am incheiat cu dungulitele mov. In loc de nasturei am folosit capse pe care le-am cusut. Cred ca le e mai usor si fetitelor la operatiunea imbracat/ dezbracat. Deasupra capsei la hanorac am brodat un mic trandafiras mov. Initial facusem maneci lungi hanoracului dar pentru ca era greu la imbracat, am desfacut.

         Maimutica a fost primita cu multa bucurie si intrebarea care a fost pusa "Pot sa dorm cu ea?" m-a facut sa inteleg ca va fi iubita in noua ei casa. Am primit chiar si o cerere de a-i tricota chilotei sau pantalonasi.
           Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem cu bine la urmatoarea postare!


Cu drag,
Valentina

Poze de toamna si un proiect in curs de executie

         A venit vremea de purtat pulovere din nou! De purtat, dar si de lucrat. Vara imi vine greu sa scriu despre lana, dar cand vine vremea rece parca am alt avant. Azi a plouat, o ploaie rece, dar inca era cu tunete si fulgere.  Azi a trebuit sa merg pe jos vreo 3 km, dar datorita culorilor care imbraca padurea a fost o placere. Noroc ca am fost inarmata cu umbrela, dar si cu pelerina de ploaie. Ce mult conteaza cand iti poarta cineva de grija si iti spune sa le iei cu tine dimineata. Am ajuns acasa putin infrigurata (manecile de la cot in jos erau ude de la ploaie), dar dupa o supa calda si o felie de tort cu nuca (de la vecinul care isi serbeaza azi ziua) mi-a venit cheful sa scriu o postare.
         

       Pe drum am cules o floare care are una din nuantele firului cu care lucrez patratelele pentru husa. Poza e de azi. Astea sunt ghemele care mi-au mai ramas de lucrat si cele doua teancuri de dungate.

        La sfarsitul lunii septembrie am numarat  50 de patratele terminate. Istoric: 25 de bucati in iulie, 16 in august si doar 9 in septembrie. Se observa entuziasmul, nu?  Asta imi aduce aminte de ciclul de viata al unui proiect handmade .

 Se pare ca nu sunt singura care gandeste asa... Dar sa-l traduc :
Perioada 1 (roz) Start Uraaa! Un proiect nou! Sunt asa de incantata! Va fi grozav!
Perioada 2 (rosu) OK, va fi mult de lucru. Dar va merita! Grozav!
Perioada 3 (galben) Hm, lucrez de cateva zile deja. Si am inaintat doar atat!Iar m-am intins mai mult decat imi e plapuma?
Perioada 4(verde) Hei, sunt aproape de jumatate!
Perioada 5 (bleu) Of, sunt abia la jumatate.
Perioada 6 (gri) Stii, cel/cea pentru care lucrez proiectul nici macar nu il merita.
Perioada 7 (negru) Urasc pe toata lumea. Nu va mai exista niciodata  lumina sau bunatate. Acum e doar disperare.
Perioada 8 (mov) Gata! Uraaaa! Abia astept sa incep un proiect nou!

        Am fost cuminte si am ascuns firele la fiecare doua-trei patratele terminate ca sa nu-mi fie greu la sfarsit. Si asa voi avea mult de cusut atunci. Visez insa deja la cum va arata cand va fi gata. Imi place efectul acela optic pe care il dau patratele unite, chiar daca nu exista doua patratele identice. Voi vedeti romburile formate?

Motanul imi tine companie. Acum cauta locuri cat mai caldute si mai pufoase pe care sa doarma. Pernutele invelite in fire de lana sunt foarte ademenitoare.

A ramas la fel de pasionat de ghemele mele, noroc ca nu le strica in timp ce se joaca cu ele.

Mai am o poza sa va arat si gata! Nu va mai plictisesc azi! Bradutul nostru e deja impodobit cu ghirlade naturale rosii. Ador perioada asta a anului  si toate culorile toamnei.

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand!

Valentina

Mozaicul lunii iulie 2019

        Am vazut la Irina de la Dulce casa ca a postat mozaicul lunii iulie acum cateva zile. Si m-a inspirat ca sa-l fac si eu pe al meu.
        A fost primul iulie din viata mea ( din momentul in care am intrat in campul muncii) cand am avut concediu de odihna in aceasta luna. O saptamana si o zi! Toate pozele din acest mozaic sunt din concediu, ordinea in care le-am vazut difera un pic.
        Minionii aceia realizati din cauciucuri reciclate, alaturi de bicicleta impodobita cu flori  mi-au atras atentia imediat ce am coborat din autocar la o benzinarie in drum spre vacanta. Era in toiul noptii, eram somnoroasa, dar mi se activase deja acea stare de concediu.  Am vazut si la noi in oras cauciucuri sub forma de ghiveci si chiar mi s-a parut o idee grozava.

Florile acele albe sunt de la cactusii care ne-au intampinat la sosire in curtea gazdelor noastre. Parca inflorisera special pentru noi. Pana seara s-au ofilit, asa sunt ele, tin doar o zi.

Acum sa va spun de cel mai frumos loc vizitat, o particica din Delta Dunarii. Inca de pe cand am inceput sa citesc blogul lui Catrinel mi-am dorit sa ajung in acele locuri. Si iata ca dorinta s-a implinit dupa ani buni, dar a meritat din plin.

       Acesta a fost locul de plecare, se vede o particica de apa si toata marea aceea de verde. A fost o plimbare de vis, atata liniste, numai plescaitul apei se auzea. Primul lucru care l-am vazut in apa a fost un sarpe! Innota tacticos, nici nu ne-a bagat in seama. Apoi o multime de pasari, de pestisori, libelule din acelea albastre, nuferi pe intinderi foarte mari si tot felul de cabanute construite pe mal in care se odiheau turistii. 

        Am avut parte si de putina adrenalina cand, in timp ce ne plimbam noi pe canale si lacuri ,prin sistemul Roalert se anunta furtuna... Dar am avut noroc sa nu ne prinda ,doar o vedeam  pe partea opusa...

  Am mancat primul bors de peste (cu sturion si somn) din viata mea si mi-a placut mult! Si apoi o scrumbie la gratar. ...Delicios!

Din mozaicul lunii nu putea sa lipseasca poza cu proiectul in curs, nu-i asa? La inceputul lunii nu aveam nimic pe andrele, dar m-am chinuit o saptamana sa gasesc ceva pe care sa-l pot lua cu mine in concediu. M-am oprit la o paturica din patratele, modelul acesta:

O voi face dintr-un fir folosit mai demult la sosete. Am cumparat o bobina intreaga, dar am folosit vreo 80 grame pentru o pereche de sosete. Voi lucra atat cat imi ajunge firul caci vreau sa-l folosesc pe tot. Am facut proba pentru un patrat inainte de a pleca in concediu, iar motanul meu "m-a ajutat".

 Am lucrat cateva patratele in concediu, dar va voi povesti mai multe despre ele intr-o alta postare. 

Va multumesc pentru timpul petrecut pe blog, ne vedem in curand! 

Sosete tricotate in pasi de vals

         Ah, nu , nu impletesc sosete in timp ce dansez vals, sper ca nu asta ati inteles din titllul meu. Desi....hm, mi-ar place sa pot face asa ceva. Intr-o lume ideala in care poti slabi tricotand. :)

Am inceput o pereche de sosete cu model :
- 1 rand in culoarea A
- 2 randuri in culoarea B
- 3 randuri in culoarea A
- 1 rand in culoarea B
- 2 randuri in culoareaA
- 3 randuri in culoarea B

         Repet aceste randuri pe toata suprafata sosetei, adica 1, 2, 3, 1, 2 ,3. De aici vine denumirea de sosete in pas de vals. 😃  Folosesc resturi de fire ramase inca de pe vremea cand am lucrat primele mele sosete (se pare ca anul acesta a fost anul resturilor). Le lucrez pe amandoua in acelasi timp si in felul acesta scap de numarat randuri, dar sunt sigura ca imi ies amandoua la fel.

          Matusa mea mi-a imprumutat cartea pe care a adus-o din Israel si ma documentez putin. Imi doresc sa ajung cel putin o data in viata asta pe acolo. Pana atunci citesc despre locurile sfinte.

Dor de mare

          Dor de mare... asa am denumit bluzita tricotata de mine. Totul a inceput cu schema pentru delfin, pe ea am gasit-o prima si apoi a trebuit sa-mi imaginez  o hainuta in care s-o pot include.

 Sursa: passioncreative

            Inainte sa apara inpiratia s-a nascut un baietel  si atunci am stiut exact ce vreau sa tricotez. O bluzita in stil marinaresc, dar pe care sa apara si delfinul. Masurile le-am luat de la o bluzita cumparata si m-am pus pe treaba. Aveam la dispozitie luni bune, asa ca nu m-am grabit. Am folosit andrele de 2,5 mm si fir de bumbac, sa iasa ceva subtirel, de primavara-toamna, pentru a putea fi purtat intr-un loc cu clima calda.

 Am vrut numaidecat sa fie si doua-trei dungulite rosii , dar nu aveam  bumbac de acest fel in casa. M-am dus la mercerie si am venit cu doua bobine mari a cate 100 g (cat am stat acolo m-am gandit ca as putea incerca sa crosetez si o rochita). 

Spatele l-am facut dungat, cu nasturei care sa ajute la bagat mai usor pe cap. Am incercat sa fiu foarte atenta la cusut manecile de corp ca sa iasa dungulitele perfect imbinate.

Nastureii sunt mici si au o nuanta de parca sunt fabricati din scoici.

Sunt multumita de cum mi-a iesit delfinul, chiar si pe spatele lucrului.

Apoi a venit timpul sa-l daruiesc si recunosc ca am avut ceva emotii, asta pana cand am primit o poza cu hainuta imbracata. Am fost atat de incantata, s-a dovedit ca a placut si ca a fost imbracat chiar la cateva zile dupa ce a fost primit chiar daca era inca un pic cam mare. Am primit acordul sa va arat si voua poza, asa ca iata!

                                                         Poza la cateva zile dupa primire

Si ca totul sa fie perfect, pe parcurs am mai primit si alte poze cu mentiunea ca a fost purtat si cu alte ocazii. Asta e cea mai mare multumire a mea (sa vezi ca a placut lucrul tau si ca e purtat) .Iar faptul ca ti se trimit si poze e aprecierea suprema.

Poza dupa cateva luni

          Acum cu dorul de mare... chiar e real. N-am mai ajuns pe la Marea Neagra de mai bine de 10 ani. Desi uneori am impresia ca stau la mare. Anul trecut s-au aciuat pe la noi 4 pescarusi. Cred ca s-au ratacit pe drum, caci chiar au iernat aici (ceea ce pentru Bucovina e chiar ciudat). Dimineata, cand deschid geamul, li se aud glasurile, iar daca inchizi ochii te astepti sa auzi si sunetul marii... asta daca  e pe tihna si nu te grabesti sa ajungi la servici.
     Multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog.
Cu drag,
Valentina

Cadoul de la Mos Craciun, sosetele mele speciale si ce am pe andrele

          Luna asta am avut parte de multe surprize, dar despre una in mod special vreau sa va vorbesc astazi. Mosul a gasit cadoul perfect pentru mine si nu a mai avut rabdare pana in ziua de Craciun asa ca  iata-ma posesoarea unui cos pentru lucru de mana! Si nu e vorba de orice fel de cos, ci unul special, pe mai multe nivele si cu cateva accesorii incluse. Ta-dam!

 E triplu ca marime fata de cel vechi, cu mai multe compartimente pentru o organizare mai buna a instrumentelor. Cam asa arata desfacut! Abia astept sa-mi asez lucrurile in el.

Daca va spun ca mi-am terminat sosetele speciale pentru Craciun ma credeti? Stiti ce usor merg dungulitele acelea? Ca o vezi pe una gata, apoi mai zici hai inca una si inca una si tot asa pana raman treburile nefacute, dar dungulitele cresc vazand cu ochii...

Mie mi se pare ca seamana cu acadelele acelea baston din filmele americane. A trebuit sa le pun fundita rosie pentru ca ar fi fost mult prea simple altfel. Modelul de fundita e luat de pe martisorul cusut pe etamina ce l-am primit anul acesta cadou de la colega mea.

Da, am sosete speciale de Craciun, sosete ce se aseaza perfect pe piciorul meu. Asta e avantajul principal atunci cand iti faci singur haine. Cantaresc 76 g si sunt lucrate cu andrele de 2 mm.

 Ieri a nins putin si m-am bucurat ca vom avea zapada. Dar azi a iesit soarele si a fost caldut ca de inceput de primavara. Am inceput un proiect de iarna, lucrez cu "zapada". Firul e bucle, modelul simplu, lucrul merge repede. Sa vedem daca reusesc sa termin pana la sfarsitul anului.

Va doresc un Craciun minunat, cu oameni dragi alaturi, cu sanatate, bucurii, colindatori, bunatati pe masa si multe lucruri bune. Craciun fericit!

Ce se poate face din resturi de fire?

Am ajuns sa-mi placa sa lucrez cu resturi de fire, poate chiar mai mult decat cu ghemele sau sculurile noi. Aproape intotdeauna va iesi ceva unicat, ceva ce nu seamana cu nimic din ce au realizat altii. Asta e unul din motive pentru care m-am apucat de facut sosete din resturi de fire. Am deja 3 perechi si ele sunt intotdeauna perechile pe care le aleg primele din sertar cand e vorba sa ma decid ce port  in ziua respectiva.

 Am o pereche albastra, una mov si una in toatre culorile curcubeului.

Cu siguranta nu ma voi opri aici. Motanul meu e innebunit dupa toate ghemuletele astea. Sunt mici si sunt perfecte pentru el ca jucarii.

Pentru ca deja am adunat o jumatate de gentuta de cosmetice de astfel de resturi, m-am gandit ca as putea gasi o utilizare mai buna a lor, adica un proiect mai mare. Si am dat peste The beekeeper's quilt. 

Sursa: ravelry

Mie imi place sa stau pe jos atunci cand tricotez si o astfel de paturica din hexagoane colorate, umplute cu vatelina mi-ar fi de folos, plus ca as scapa de toate resturile pe care le am.

Sursa: ravelry

Sursa: ravelry

Ar mai fi si varianta cu paturica din patratele, dar nu va iesi groasa ca cea si hexagoane.

              Ma gandesc ca totusi pentru o astfel de paturica e nevoie de un gramaj destul de mare, ceea ce m-ar lasa fara materie prima pentru lucruri mici cum ar fi sosetele de genul celor de mai jos. Acestea au fost lucrate in cadrul unui proiect misterios. In fiecare saptamana , timp de o luna am primit cate un indiciu. Am avut nevoie de 5 fire in culori diferite, dar am fost incantata de cum s-au potrivit intre ele.

Voi ce faceti cu resturile de fire? Sau in ce v-ar tenta sa le transformati?