Bine v-am regasit dragele mele cititoare! 💗
Am vrut o pauza, mai bine zis o vacanta de la blog. Ma gandeam ca pe timpul verii sa nu postez, de vreme ce pe caldura parca e greu sa vorbesti despre lana. Anul acesta, spre deosebire de alti ani, nu am lucrat deloc cu bumbac in anotimpul cald. Am lucrat doar hexagoane din lana subtirica pentru a-mi completa salteluta inceputa in ianuarie 2018 si alte cateva lucruri mici.
Cand a venit vremea rece parca mi-a fost lene sa reincep sa scriu. Dar pentru ca mi s-a intamplat sa ajung la urgenta (dusa de ambulanta) si am petrecut o vreme in spital, am avut timp sa ma gandesc la lucrurile care conteaza pentru mine, unul din ele fiind blogul. Fiind in convalescenta, incerc sa-mi pun gandurile pe hartie pentru a publica o postare dupa 5 luni.
Sa va povestesc depre lucruri placute, cum ar fi tricotatul in vacanta. Eu intotdeauna iau andrelele cu mine cand ma pornesc la un drum lung si asta am facut si in ultima vacanta. Cu cateva zile inainte de pleca a trebuit sa ma gandesc ce proiect sa iau. Trebuia sa fie ceva simplu, care sa nu necesite concentrare ca sa pot discuta cu cei cu care mergeam. Am ales hexagoanele desi trebuia sa car dupa mine nu numai ghemuletele de lana, dar si umplutura pentru ele, acul pentru cusut si o forfecuta.
Problema care se punea era cate gheme sa iau? Am aplicat metoda de mai jos.
Traducere: Plec intr-o calatorie. Am nevoie de aproximativ 4 gheme. Am impachetat 152 doar ca sa fiu sigura.
Ei bine , poate nu chiar 152, dar tot am luat dublu fata de cat am folosit
. Socotind dupa numarul de comentarii si de like-uri(de unde am copiat poza), am aflat ca multa lume face asa.
Daca esti in vacanta, e musai sa faci fotografii ca sa dovesti ca ai impletit ceva, corect? Cum faci ca ceilalti ce sunt cu tine sa nu se simta stanjeniti cand tu incepi sa scoti din geanta ghemele, andrelele, sacosa speciala in care le tii si bucatica pe care ai lucrat-o? Te duci singur...
Am gasit un loc perfect pentru poza , era un podet din scandura alba, calcata de mii de picioare si care capatase efectul ala de vechi ce-mi place mie foarte mult. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc va pun o poza. Drumusorul acela alb lega plaja de faleza.
Ce credeti ca s-a intamplat cand incercam sa fac poze? Intotdeauna venea cineva pe podet . Cum sa insiri toate pentru fotografii? In sfarsit, am gasit momentul oportun si pac! o poza! Si inca una! Si gata!
Fotograful din mine mai dorea o poza si pe plaja, langa scoici. Acolo a fost putin mai usor.
Pana la urma m-am intors din concediu cu 6 astfel de hexagoane si ma declar pe deplin multumita.
Chiar si in excursiile de o zi, doua, iau lucrul cu mine. Prietenii mei sunt obisnuiti deja cu mine.
Inca o poza de cand lucram o pereche de sosete mititele (pentru 0-3 luni) in timp ce vizitam Lacul Rosu si pe care, apropo, le voi darui cuiva in curand.
As putea vorbi la nesfarsit depre acest subiect, depre faptul cum mi-am pierdut andrelele prin strainate si pe drumul de intoarcere le-am dus dorul, depre cum fiecare lucru tricotat imi aduce aminte de o anumit loc in care a fost conceput.
Sper ca de acum inainte sa-mi reiau obiceiul de a publica postari cu regularitate.
Va pup cu drag si va multumesc fiecareia din voi care nu m-a uitat.
Cu drag,
