Jurnal de septembrie 2024

 Pentru astazi (data/ora)... 5 septembrie,  aproape de ora 21

Afara ... picură cu stropi mărunți, s-a mai racorit putin, dar caldura acumulată in timpul verii nu se duce asa usor.

Mă gândesc... ca mi-ar face plăcere sa reiau scrisul pe blog. Săptămâna asta am fost la cules de cartofi si in timp ce mainile mele lucrau, mintea putea sa zboare liberă. 

          Imi amintesc cum ne duceam cu bunica pe la sora ei sa o ajutam. Se lucra din greu, cu sapa, nimic mecanizat. Ajutam si noi cum puteam, desi eram mici. Culegeam cartofii pe care le scoteau ele la lumina cu sapa, din pamant. Si intr-un cuib se aflau cartofi de marimi diferite, iar noua ni se explica, uite asta mare e tata, asta mai mic e mama, ceilalti frati, surori, unchi, verisori, etc in funcție de cum aratau ... un intreg arbore genealogic. 

           Cartofii cei mici, mici nu trebuiau uitați  pe câmp. Ni se explica ca vor plânge daca vor fi lasati singuri  pe câmpul  pustiu.  Asa ca eram foarte atenti sa-i strangem chiar si pe cei cat un bob de mazare (da, exista cartofi asa mici). 

          Cand ne plictiseam de cules cartofi, treceam in lanul de porumb. Ne lasau sa alegem un "papusoi" cu ce culoare a parului vrem si ne invatau sa impletim codite. Ni se explica ca acestea erau singurile papusi de pe vremea lor. 

          La sfârșitul zilei, alegeam cei mai mari cartofi culesi si faceam tocinei din ei. Gustul lor era nemaipomenit, mai ales ca erau copti pe focul din soba, gust care nu a fost egalat pana azi. 

Am invatat ... pentru a fi fericit, nu iti trebuie decat foarte puține lucruri, iar cei din jurul tau conteaza cel mai mult. 

Sunt recunoscătoare pentru ... sanatate, pentru prieteni , pentru frumusetea locurilor in care traiesc.

 Din bucătărie ... mancare usoara, care se pregătește repede si se mananca la fel de repede. 
 
Cu ce sunt imbracata ... haine de vara inca

 

Citesc ...  am inceput ieri "Culegatorii de afine" de Amanda Peters. Am primit cartea împrumut, dar era si pe lista mea de cumpărături . M-a prins deja.

Ceea ce astept (sper) ... sa ma apuc serios de invatat pentru servici. Pentru a putea continua, am nevoie de mai multe informatii. 

Ce mai mesteresc ... am o gramada de proiecte începute, dar pentru ca am un pui de pisica foarte jucaus, nu pot sa lucrez de fata cu el. Un singur proiect il tolereaza si acela e o pereche de manusi. Voi povesti mai multe despre toate intr-o postate viitoare.  

Ascult... cum toarce motanelul langa mine.

În casa ...  e caldut si liniște, exact ce trebuie pentru un somn placut. 

Unul dintre lucrurile mele preferate .. linistea serilor de toamna.

 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... treburi in gradina, e perioada aceea aglomerată din an. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: 

          E un loc deosebit, cu aer curat, spectacolul cu ceața l-am urmarit cu uimire si interes in fiecare dimineata.  Pozele infatiseaza acelasi loc in doua momente diferite a zilei, un loc in care m-as mai intoarce.

          Va mulțumesc pentru timpul petrecut aici si pentru gandurile bune. Ne vedem cu bine la urmatoarea postare. 

Cu drag, Valentina

Bucurii din 2023

           Am citit cateva postari pe blogurile urmarite de mine si mi-au mers la suflet, astfel ca m-am decis sa scriu si eu cateva din bucuriile pe care le-am avut in acest an. 

          Prima bucurie despre care voi vorbi e cea mai recenta, am decoperit un arbust înflorit la inceputul lunii februarie.  Era dimineața, ma grăbeam sa rezolv niste treburi pentru servici si am luat-o pe o scurtătură pe langa blocuri, cand exact la colt am dat nas in nas cu minunea din imagine!  E inceput de februarie totusi....

     O alta bucurie ma astepta la servici.  Una din colege s-a gândit sa ne indulceasca, așa, fără nici un motiv special. A adus intr-un suport  special  cu maner in forma de fluture, o tavă intreaga cu astfel de prăjituri si ni le-a împărțit.  

          Am reusit sa găsesc un model de bluzita pentru care sa folosesc firul meu pretios cu lână de miel si casmir in compoziție. Desi l-am cumpărat in ajunul Crăciunului,  a durat destul de mult până s-a ivit inspirația. Modelul se numeste Flare si e inventat de Veera Valamaki, un designer din Grecia.

           

         Acesta e doar unul din markerii primiți de mine de la o prietenă cu mâini de aur. Ii folosesc pentru a marca locul unde fac creșterile la raglan.  Sunt atât de finuți si scot un clinchet ca de clopoțel cand sunt mișcați, pur si simplu ii ador. 

          Va mulțumesc pentru vizita si gândurile bune,  ne întâlnim cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,  Valentina 

Sosete tricotate imperfecte

            Nu stiu de ce, dar mie imi aduc aminte de primăvară aceste sosete.  O fi verdele acela crud de vină  sau poate rozul (deși in poze a iesit cam rosu), cert e ca le asociez cu o zi însorită de primăvară. 

          Firul il păstram de mult timp, tocmai din 2013, cand am cumpărat vreo 12 sculuri de fir special de șosete. Trebuie sa caut pe blog, caci le aveam fotografiate împreună (pentru a alege unul din ele si a-l tranforma in sosete si a le da ca dar de blog).

         Uitându-mă acum la ele,  imi dau seama ca le-am folosit  aproape pe toate, cred ca a ramas doar unul nefolosit.  Ar fi interesant sa fac un colaj de poze cu sosetele ce au iesit, așezate măcar aproximativ in aceeasi poziție.  

          Cred ati recunoscut firul in toată grămada aceea, nu? L-am impartit in doua cu gandul de a lucra doua șosete simultan, dar mai ales pentru a iesi identice. La inceput s-au asezat perfect dungile, dar la călcâi, unul din ele si-a schimbat secvența de culoare!

          A trebuit sa rup unul din fire ca sa semene sosetele intre ele. Mi-a părut rau, dar n-am avut ce face. Planuisem sa le dăruiesc cuiva anume si chiar imi doream sa le poarte.

          După încă câteva rânduri lucrate mi s-au rupt andrelele. Asta era deja prea mult...  asa ca le-am pus in așteptare pentru  a reveni la ele  alta data.

 

        Dupa ce au stat cuminti aproape o vara intreaga,   le-am terminat, in sfârșit! Au ramas doua ghemulete mici pe care le voi folosi adăugând câteva  hexagoane saltelutei mele tricotate.  

           Dupa toate aceste peripetii nu mai aveam aceeasi pornire de a le dărui, dar am facut-o totuși dupa ce i-am aratat o poza destinaratei si le-a acceptat. Le-am trimis și ce credeti? Am primit  o grămadă  de poze si multumiri. 

 

         Am primit aprobarea sa vi le arat si voua. Sosetele sunt lucrate dupa modelul ce l-am tradus pentru voi și l-am postat aici pe blog. 

              Va mulțumesc pentru vizită, aveti grija de voi si cei dragi, ne vedem cu bine in urmatoarea postare. 

Cu drag  Valentina 

Sosetele nevestei împăratului

       

    Azi va fi vorba de o pereche de șosete cu o denumire pompoasa, " The emperor's bride socks" sau pe românește sosetele nevestei împăratului.  Bineînțeles ca nu eu sunt cea care le-a dat asa un nume, ci creatoarea lor, Tiina Kuu.  Am mai vorbit eu despre ea cand am lucrat alte sosete dupa modele ei, cred ca am vreo 5 perechi diferite.

           Sosetele de azi sunt mai speciale pentru ca sunt primele pe care le lucrez in aceasta tehnica in intregime. Recunosc ca aveam emoții stiind ca vor ajunge la o persoană care se pricepe la lucrat șosete, dar bucuria cu care le-am lucrat, mi-au ușurat povara gândurilor. 

          Era toamna cand le-am inceput , iar nuantele alese de mine se potriveau cu ce am gasit in natură.  Modelul de pe talpa era diferit  de cel de sus, dar schemele mari si clare au facut ca lucrul sa mearga relativ ușor.

           Partea mea preferata de lucrat a fost călcâiul. Atat de frumos l-a integrat designerul in modelul ei, încât eram fascinata de-a dreptul. 😊

Am incercat ca dosul lucrului sa arate bine. 

         Atunci cand au inflorit primele dumitrite (crizanteme), una din sosete era gata. Binenteles ca a doua a mers mult mai usor, modelul aproape ca l-am învățat.  

          Cand au fost gata amândouă șosetele, venise deja iarna. S-a așternut un strat pufos de zapada alba. M-am dus in acelasi loc in care le fotografiasem inca  de la inceput , doar ca decorul era putin diferit de data asta.

         Le-am pus o eticheta si le-am trimis destinatarei lor. Am stat cu inima cat un purice până au ajuns in celălalt capăt de tara.  

         Povestea are un final fericit, se potrivesc  piciorusului pentru care au fost create, iar eu sunt mulțumită.

            Va doresc sănătate și numai bine, aveti grija de voi si de cei dragi! Ne intalnim la urmatoarea postare. 

Cu drag,  Valentina 

Proiect de ianuarie

          Întotdeauna primul proiect din ianuarie e ceva deosebit.  Are legătură cu un nou început,  ca si cum timpul se dilată si totul pare mult mai simplu. E vremea potrivită de a incerca lucruri noi. 

           Am ales o tehnica pe care o admirasem la altii, dar de care nu am avut curajul sa ma apuc pana atunci.  Si pe langa tehnica nouă, am ales si un proiect mare, o păturică. Vedeti? Planuri mărețe  la început  de an.... 

          Aveam cumpărate de mult timp aceste fire pe care le alesesem cu aceeași destinatie, doar ca alt model. Am citit cu atenție explicatiile si m-am apucat de treabă. A mers ca uns, procesul  m-a prins atat de tare încât lucrul înainta văzând cu ochii. 

             O fi avut legătură cu faptul ca foloseam andrele de 6,5 mm, dar imi era atât de drag sa lucrez la el încât il luam cu mine pe unde mergeam si ii mai făceam  cate o fotografie drăguță. 

          Aveam 6 sculuri albe si 6 albastre, urmaream permanent  sa vad daca imi ajung sa termin păturica. Puteti vedea si voi in poza de pe dosul lucrului cam cate folosisem. 

          Nu m-am plictisit deloc lucrand la acest proiect, desi la un moment dat invatasem modelul pe de rost si nu mai era nevoie  sa ma uit pe schemă. 

          Apoi a venit si momentul cand ultimele doua sculuri fusesera atașate lucrului.  Venise deja luna februarie, entuziasmul meu nu scazuse deloc in tot acest timp. Mai ramanea de facut marginea in punct lenes si păturica era gata!

Bucuria finalizarii proiectului  s-a concretizat intr-o ședință foto.  

Asa arata dosul lucrului la final. Tin  minte ca batea  vantul foarte tare in acea zi si imi tot indoia unul din colturi. 😄

           A doua  zi dupa sedinta foto gerul a desenat flori de gheata pe geamul meu. Mi s-a parut asemănător cu modelul folosit la paturica asa ca trebuia sa împărtășesc si aceasta fotografie cu voi.

          Va mulțumesc ca ati ramas aici cu mine chiar daca eu am lipsit mult in ultima vreme. Sa aveti un an minunat, pe masura sufletului vostru. 

Cu drag, Valentina

Sosete cu parfum de vacanta

          Am in plan de mult timp să scriu o postare, dar ochii mei refuza sa coopereze cu mine. Incerc sa-mi revin dupa o perioada obositoare, sa-mi asez gândurile si sa prind putina inspirație.   

          Azi e duminica, 3 aprilie 2022 si ninge cu fulgi mici, mici, dar e un vant foarte rece. Am fost la o plimbare prin oras si in ciuda vremii ca de iarna, am observat multe semne de primavara.

           M-am tot gândit ce sa va arat in prima postare, dupa pauza asta lunga pe blog. Am ales o pereche de sosete ce le-am început cu doua zile înainte de a pleca in vacanță. Era vara si cald, voiam un proiect mic care  sa-mi țină companie pe drum, caci aveam de mers cateva sute de kilometri. Am ales un model pe care l-am mai lucrat, dar destul de complicat ca sa-mi tina interesul treaz.

         Am avut 3 zile de vacanța  in care am vizitat multe si m-am intors acasa cu o soseta lucrata pana la nivelul unde incepeau cresterile pentru călcâi, deci n-am avut mare spor. In schimb, m-am bucurat de oameni frumosi, peisaje minunate si multa relaxare.  Chiar azi am revăzut o parte din pozele din vacanta. Va voi arata si voua ce m-a impresionat cel mai mult... e vorba de caii din Padurea Letea.

          Era o zi călduroasă, iar cand ajunseram noi acolo caii tocmai veniseră sa bea apa.  A fost ceva nemaipomenit pentru mine sa vad caii aceia atat de frumoși si liberi.

          Revenind acasa m-am luat cu treburile zilnice, iar sosetele m-au așteptat cuminti pana am avut iar timp de ele. Dupa aproape o luna am terninat prima soseta. Cea de-a doua a mers cam in acelasi ritm.

Le-am terminat abia la sfarsitul toamnei si am prins una din ultimele caldute cand padurea parea de aur ca sa pot face o sedinta foto. M-a ajutat prietena mea, a avut multa rabdare pana am facut toate acele poze. Voi atasa aici o parte din ele.

          M-am gandit sa organizez un dar de blog si sa le daruiesc cuiva, dar pana la urma am intrebat in grupul cu prietene  si cineva si le-a dorit destul de mult ca sa le ia acasa.

Daca doriti sa vedeti si prima varianta a acestor sosete, puteti da un click aici . 

Va multumesc pentru vizita si timpul petrecut pe blog, ne revedem cu bine la urmatoarea postare.

Cu drag,