Pentru mine e greu de ales o postare speciala, mai ales ca eu imi prezint creatiile aici. Asta ar insemna ca postarea favorita sa detina creatia preferata, dar acest lucru e imposibil. In primul rand, pentru mine cea mai recenta creatie e cea mai draga la momentul respectiv. In al doilea rand, fiecare postare o scriu pe indelete, fara nici o graba, cu tot dragul, ca si cum ar fi cea mai importanta pana acum.
Totusi, am avut de vreo 3-4 ori impulsul de a trece peste aceste reguli, iar asta s-a reflecat in caliatatea postarii. Deci, dilema mare in alegearea unei postari de suflet!
Dupa ce m-am gandit bine-bine, as putea spune ca un loc special ar ocupa Povestea unei ii tricotate tocmai pentru faptul ca am descris trairile mele din momentul in care s-a nascut ideea ei in capul meu pana la finalizare. Dar sa stiti ca nu e ia creatia mea preferata, ci un set lucrat cu cativa ani in urma si daruit fetitei unei prietene. Voi pune si cateva poze ca sa vedeti despre ce vorbesc.
Si acum imi vine sa rad cand imi amintesc cum m-am urcat in visin pe intuneric ca sa fac poze. Motivul era unul simplu: aparatul meu era stricat, iar daca detecta cea mai mica urma de lumina pozele nu ieseau deloc. Asa ca am gasit locul si momentul potrivit. :)
Modelul jachetei e dintr-o revista in italiana, Mani di fata. Am adaptat si o rochita care sa i se potriveasca.
Pana la urma a devenit set caci i-am facut si o caciulita.
Mihaela, te rog sa ma scuzi pentru ca am taraganat atat, dar sa stii ca imi face placere sa particip la lepsele date de tine si iti multumesc pentru faptul ca te gandesti si la mine.
Sa aveti o zi frumoasa!
Cu drag,
O idee minunata aceasta leapsa, asa am ocazia sa vad minunatiile lucrate de tine, ca acest set superb pentru fetita, acum ma duc sa vad si ia! Sa ai spor si inspiratie!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, draga mea! Ia te uita, eu abia acum mi-am dat seama ca eu nu am transmis mai departe nimanui aceasta leapsa. Daca ti-ar face placere Silvia si ai timp, eu abia astept sa aflu postarea ta de suflet.
RăspundețiȘtergereDraga mea, eu mă bucur că ai scris şi m-a amuzat teribil cocoţarea ta în vişin. Ehe, uite aşa mai află lumea câte sacrificii mai fac bloggerii uneori. Mulţumesc frumos Valentina pentru că ai preluat-o şi scuză-mă şi tu că văd atât de târziu. Iar costumaşul acesta arată minunat, deşi tot ce-ţi iese din mâini este la fel. Trimit un coş cu flori şi îmbrăţişări!
RăspundețiȘtergere